Top 5 articole citite - MOARA LUI GELU - din 6 august 2026

 

O carte de mărturisiri sincere şi luminoase ne pronume Mihaela CD de Sfintele Sărbători Pascale

 

Hotărât lucru, prieteniile literare se pot produce chiar dacă îi despart pe cei doi scriitori un ocean imens, două continente  şi fac referire, cu multă plăcere, la scriitoarea Mihaela CD (pseudonim literar) pe numele real Mihaela Ciatlos Deak.

 Cine este autoarea? Mihaela CD este fondator al revistei ''Poezii pentru sufletul meu'' şi redactor la editura Globart Universum Montreal, Canada , şef de departament la revista „Sintagme codrene”, colaborator la diverse publicații şi redactor-coordonator de antologii. Ea a publicat in nenumărate reviste de cultură cum ar fi : „Cutezǎtor”,”Magazin critic”, „Luceafǎrul din Vale”, „Vocea literarǎ”, „Freamǎt”, „Ecreator”, „Eminesciana”, „Poezii pentru sufletul meu”, „Sintagme codrene”, „Din vatra satului”,”Mǎrturii Maramureşene”, „Moara lui Gelu”, „Logos şi Agape”,”Parnas XXI”, „Ofrandǎ literarǎ”, „Armonii Culturale”, „Steaua Dobrogei”, „e-Bibliotheca Septentrionalis”,”Unirea”-Austria,”Contact International”, „Expresia Ideii”, „Luceafăru”,”Confluențe literare”-Australia, „Aşii României” ,”Leviathan”, ziarul „Naţiunea” -Bucureşti, „Armonia”-USA, „Napoca News”,”Zorile Bucovinei”-Ucraina, „Grai Românesc”,”Pagina Liga Scriitorilor Români”, „Tu, carte deschisǎ”... „Gândacul de Colorado” USA, „Pro-litera” Germania, „Observatorul” -Canada, „Apostrof”,”Aspirații”,”Condeierul Diasporei”- Austria, revista „Melidonium”, „Paradigme educaţionale”, „Glasul info”, revista „Bumerang”, „Sahmediator.ro”, „Citatepedia.ro”, revista „Apollon”- Romania ,”Uniunea Jurnalistilor Caras Severin” şi poate şi în alte reviste şi site-uri culturale de care nu ştiu.

Într-o discuţie avută cu poetul Ion Georgescu Muscel, şi el trăitor în Canada mi-a relatat faptul că este foarte greu să trăieşti din scris sau pictură pe meleaguri străine, iată că familia Johnny şi Mihaela Ciatlos Deak reuşeşte fiindcă au valoare literară indubitabilă, fiindcă sunt energici, iscoditori şi deschişi la nou (on-line, antologii literare cu diferite teme) şi la ce se cere pe piaţa cărţilor, fiindcă aşa cum a spus Mihaela CD în cartea „Prin ochii mei – eseuri, impresii, articole, recenzii şi cronici literare”, editura „Globart Universum”: „Tocmai pentru că se citeşte tot mai puţin cred cu tărie că noi, scriitorii care publicăm, purtăm o mare responsabilitate pe umeri şi anume aceea de a transmite prin scris cititorului mesaje reale, adevărate, pozitive, care să-l îmbogăţească, să îl valorizeze, să-l ajute să se autovalorizeze.

Cartea este bine structurată, te face să o citeşti pe nerăsuflate şi aşa cum a spus profesoara Aurelia Rânjea în prefaţa cărţii: „Am fost surprinsă în modul cel mai plăcut de relatările dumneavoastră din iureşul evenimentelor, care ating sufletul, captivează şi eliberează. Sunteţi un model de demnitate, de scriitor integru, cu un stil propriu, de român adevărat, trăind amplu şi curat tot ceea ce Creatorul i-a dat spre binecuvântare”. Foarte bine surprinsă scriitoarea româno-canadiană!

Capitolul I numit „În slujba scriiturii” ne prezintă un „testament” al autoarei, ne invită să-l susţinem pe scriitorul român, oriunde s-ar afla, fiindcă de multe ori pe lângă operă trebuie să fie administrator chiar sponsor al creaţiei lui.

Capitolul II intitulat „De peste mări şi ţări” autoarea vorbeşte despre „daruri” iar pentru ea aceste daruri sunt: revistele în care publică, antologiile pe care le-a creat şi pus în slujba poeţilor şi scriitorilor români atât din ţară cât  şi din diaspora.

Capitol III numit „Descoperiri parfumate” prezintă cronici, recenzii iar printre cei care au avut onoarea ca Mihaela CD să scrie despre Domniile lor,sunt printre alţii: Gabriela Răucă, Mara Popescu Vasilca, Lăcrimioara Iva, Lucian Dumbravă.

Capitolul IV „Reflecţii printre file de carte” aşa cum îi spune şi titlul ne semnalează câteva cărţi pe care le comentează în stil propriu, printre care şi romanul băimărencei Aurelia Oancă – „Caruselul”.

Capitolul V numit „Drumul spre libertate” Mihaela CD face vorbire despre vremurile triste pe care le trăim atunci când te îndepărtezi de Dumnezeu, de valorile tradiţionale dar şi despre robotizarea umană foarte periculoasă pentru tinerele generaţii.

Capitolul VI „Gânduri de ieri şi de azi” este poate cel mai emoţionant mesaj pe care l-am citit în ultima vreme, este capitolul în care autoare îşi „dezveleşte” sufletul în faţa cititorilor! Autoarea ne îndeamnă să luăm decizii în cunoştinţă de cauză, fără a fi constrânşi, să ne bazăm pe dictonul „Crede în Bine şi el se va realiza!”

Capitolul VII intitulat „Totul are un rost” autoarea vorbeşte prin ochii creştinului de misiunea ei pe pământ şi ne prezintă un curriculum vitae impresionat ceea ce denotă marea ei dragoste pentru arta scrisului, pentru colegii de breaslă.

Am să mai apelez o dată la vorbele Mihaelei CD : „Ce imi doresc cel mai mult? Să trăiesc într-o lume liberă și să fiu sănătoasă ca să-mi pot continua menirea! Ce le doresc cititorilor? Să fiți sănătoși, buni, demni, liberi și fericiți!Doamne ajută”!

În încheiere aş vrea să spun că volumul „Prin ochii mei – eseuri, impresii, articole, recenzii şi cronici literare” este o carte sau ar trebui să fie o carte de căpătâi  pentru aspiranţii la statutul de scriitor iar în Mihaela CD, la deplina maturitate literară, se observă atât poetul, scriitorul, jurnalistul, cronicarul, managerul Mihaela Ciatlos Deak! Felicitări!

                                                                            Gelu Dragoş, membru U.Z.P.R.

 

Top 5 articole citite pe blogul MOARA LUI GELU în 11 septembrie 2017

1. Ministrul Educaţiei continuă demiterile - 3.805 vizualizări;

2. Doamna Aurica Todoran, noul secretar al CJ MM - 862 vizualizări;

3. Tabără de pictură la Tulghieş - 691 vizualizări;

4. Aniversare. Tatăl meu, Aurel Dragoş a împlinit 89 ani - 638 vizualizări;

5. Întâlnire de suflet la Mireşu Mare - 567 vizualizări.

Top articole blogul MOARA LUI GELU

1. Începe simularea pentru bacalaureat şi evaluare naţională - 1271 vizualizări
2. Anunţ echipa COMPER - 1166 vizualizări
3. Imagini de la lansarea revistei FREAMĂT - Liga Scriitorilor, filiala Maramureş - 252 vizualizări

TOP articole blogul MOARA lui GELU (29 decembrie 2016-2 ianuarie 2017)

1. Din 1 ianuarie 2017 cresc salariile... Afişări de pagină 1894 vizualizări

2. Cine poate preda Educaţia fizică în înv. primar            - 926 vizualizări

3. Aveţi un televizor vechi? Păstraţi-l !                             - 560 vizualizări

Clasamentul Maratonului Publicării de Articole la Confluenţe Literare

A trecut ceva timp de când nu v-am mai scris, dar acest lucru nu înseamnă că v-am uitat sau că am neglijat administrarea revistei „Confluențe Literare”. Evenimente complexe s-au întâmplat în această perioadă atât pentru mine, cât cu siguranță, și pentru dumneavoastră.

Mesajul de față este relativ scurt. Îmi voi păstra principalele subiecte de interes pentru a vă adresa mai multe rânduri cu ocazia Crăciunului și a Noului An. Astfel, am primit nenumărate mesaje privind contorizarea articolelor. Pot spune că anul 2016 a fost dedicat contorizării! Știți bine că am schimbat regula de clasificare a articolelor de cel puțin trei ori, ceea ce înseamnă destul de mult.

Reflectând asupra diferitelor criterii de clasificare, am ajuns la concluzia că o formulă de calcul a punctajului ținând cont de numărul de voturi și cel de cititori ar fi cea mai bună variantă. Dar îmi era dificil să găsesc o modalitate de a constitui această formulă.

În cele din urmă, am constatat că există posibilitatea de a aduna numărul de voturi și cel de cititori plecând de la următoarele premise. Astfel, la nivel global avem 10.289.137 cititori și 1.131.157 voturi. Prin urmare, există un raport de 10.289.137 / 1.131.157 = 9,09 între numărul de cititori ai revistei și cel de voturi. Pe scurt, avem 9 cititori / vot. Prin urmare, o posibilă formulă de calcul a punctajului ar fi:Punctaj Articol = Voturi + Cititori / 9.

Prin urmare, am utilizat această formulă pentru a reface toate clasamentele și am introdus punctajul pentru a fi afișat la nivel de rubrici și articole. Bineînțeles, totul este perfectibil, însă cred că acesta reprezintă un pas înainte către integrarea celor două forțe motrice ale audienței: numărul de cititori și numărul de voturi. Am speranța că această metodă va conduce la o mai echitabilă clasificare a articolelor decât celelalte utilizate până în prezent.

În altă ordine de idei, în urmă cu o lună de zile un nou autor al publicației m-a întrebat dacă performanța pe care a atins-o este bună sau rea. I-am răspuns că nu este nici bună și nici rea, în sensul că nu trebuie băgată în seamă mai mult decât este cazul. Mai precis, afișarea acestor clasamente și performanțe de autor au drept scop auto-depășirea folosind drept criteriu evoluția celorlalți autori din „plutonul de alergare” al revistei.

Îmi aduc aminte de alergarea de rezistență pe lungimea de 2000 de metri din timpul liceului. Cursa părea că nu se mai termină vreodată. Plămânii îmi respirau cu dificultate. Picioarele nu le mai simțeam. Se părea că îmi sar balamalele la propriu și că niciodată nu voi ajunge la capăt. Însă observându-i pe cei de lângă mine, în special din față, că nu se dau bătuți, atunci mă ambiționam și nu mă lăsam mai prejos.

Similar, am urmărit la Discovery un documentar despre alergătorii din Kenya. Clima în acea zonă a lumii este cumplit de caldă. Alergarea se desfășura cu dificultate, dar se părea că atleții locali nu aveau probleme speciale. Și atunci un reporter a luat un interviu după finalizarea antrenamentului desfășurat în regim de maraton, legat de secretul rezistenței deosebite pe care ei o au aparent prin naștere.

Răspunsul a fost simplu și a sunat cam în felul următor: — Când începi să alergi, îți vine imediat să abandonezi. Îți dai seama după câteva sute de metri alergați prin căldură că ești prea slab să mai continui. Prin urmare, există o puternică tentație de a abandona. Însă când privești pe ceilalți care aleargă împreună cu tine, brusc te decizi să nu te lași mai prejos. Și atunci, paradoxal, îți dai seama că poți să alergi, deși inițial erai tentat să abandonezi. Astfel, fiecare atlet din grupul de alergare gândește la fel și la final, toți aleargă mult mai mult, mai repede și mai bine decât dacă s-ar fi antrenat individual!

Prin urmare, priviți aceste clasamente fără patimă și fără supărare. Folosiți mijloacele care v-au fost puse la dispoziție pentru distribuție pe rețelele sociale. Scrieți mai bine, mai simplu și mai atractiv. Nu îi blamați pe ceilalți că au mulți prieteni și că au un loc nemeritat. Nimeni nu este favorizat de sistemul de publicare al revistei „Confluențe Literare”. Nici chiar eu. De regulă, articolele mele ajung pe un „bine-meritat” loc 20 sau uneori 15. Credeți că nu aș putea din rațiuni de orgoliu să schimb acest lucru, cel puțin în dreptul meu? Sau să îmi definesc un editorial pe care să îl citească toată lumea înainte de ajunge la articolele revistei?

Mi-ar fi extrem de simplu, dar nu acesta este scopul acestui proiect literar. Fiindcă eu cred că sub o formă sau alta, trebuie să ne perfecționăm scrisul din rațiuni artistice, eliberate complet de dorința de notorietate sau de întâietate și printr-o predarea deplină în brațele spiritualității și artei. Sună utopic, nu-i așa? Poate, dar așa este arta! Utopică, magnifică și fascinantă.

Așadar, am rugămintea să nu puneți prea multă patimă în aceste clasamente, ci să continuați să vă dezvoltați ca artiști și oameni cu talent care publică pur și simplu din dragoste pentru această sublimă artă a scrisului. Iar notorietatea va veni la timpul ei, ca un accesoriu și nu ca un scop în sine.

Vă doresc o seară plăcută și deja mă gândesc la ce vă voi scrie cu ocazia sărbătorilor de sfârșit de an!

Cu mult drag,

Octavian Lupu

Co-Fondator, alături de George Roca, al publicației Confluențe Literare

București

24 noiembrie 2016

PS. Acest mesaj a fost publicat şi pe : http://confluente.ro/confluente_literare_1480007804.html

Confluenţe Literare. Contorizarea articolelor după cititori și promovarea ca autor

 Din rațiuni legate de anumite probleme personale, nu am mai fost la fel de activ ca în anii trecuți nici ca autor și nici ca administrator al publicației. Cu toate acestea, periodic, am remediat problemele de funcționare pe care le-am constatat și am răspuns la mesajele pe care le-am primit pe adresa redacției.

Între acestea am constatat un număr însemnat de sesizări privind corectitudinea sistemului de contorizare a voturilor, existând următoarele situații tipice:

1. Se realizează distribuirea de foarte multe ori a articolelor, acest lucru neavând o limită precisă, de exemplu pe Facebook, fapt care conduce la creșterea numărului de voturi în mod artificial (Facebook nu mai face diferență între distribuire, like în pagină și like pe vot ca și contorizare).

2. Se dau enorm de multe like-uri pe link-ul de distribuție al articolului pe Facebook fără să se viziteze pagina, fapt care conduce la creșterea numărului de voturi fără acoperire în realitate (Facebook nu mai face diferență între distribuire, like în pagină și like pe vot ca și contorizare).

3. Statistic vorbind, există multe persoane care citesc, dar nu dau like-uri la articole, deși le-a plăcut ce au lecturat.

4. Statistic vorbind, există multe persoane care citesc, dar nu au conturi în rețelele sociale.

Prin urmare, am revenit la sistemul de clasificare pe baza numărului de cititori. În plus, am început implementarea unui sistem tot mai robust privind contorizarea numărului de cititori. 

Indiferent de metodă, există însă o problemă fundamentală la orice sistem de votare și anume încercarea de manipulare a contoarelor de înregistrare. După cum m-am convins, nu există în momentul de față un sistem infailibil de contorizare. Prin urmare, corectitudinea celor care scriu și accesează revista rămâne principalul factor în realizarea unei clasificări corecte.

Sunt conștient că mulți dintre noi trăim în România sau avem legătură cu ceea ce se întâmplă aici. Murdăria care abundă, fizic și moral, în mediul românesc reprezintă o caracteristică dominantă în momentul de față.

Însă revista „Confluențe Literare” mi-am dorit să fie o contrapondere la aceste influențe josnice și un model de contracarare a tendințelor negative din mediul online românesc. Reușita acestei inițiative depinde de fiecare dintre cei care s-au alăturat acestui proiect cultural și literar.

Zilele trecute, mai precis în urmă cu o săptămână (03.09.2016), am avut ocazia să particip la aniversarea a 30 de ani de la absolvirea liceului militar „Dimitrie Cantemir” din Breaza. A fost un prilej extraordinar să îmi reîntâlnesc colegii, cadrele didactice și comandanții. M-am simțit minunat. A fost prima oară când am participat la un astfel de eveniment și voi repeta experiența la 5 și 10 ani.

Am avut alături de mine și pe soția mea la eveniment. Era prima dată când ea pășea într-un liceu militar. Impresiile au fost puternice și cu emoție a scris un articol de care am aflat numai după ce l-a publicat. Nepremeditarea acestui gest a conferit o spontaneitate și o autenticitate a exprimării care au impresionat pe toți foștii mei colegi de clasă și de an (militari de carieră dealtfel, adică greu de emoționat), precum și grupul de pe Facebook al liceului incluzând cadrele didactice ale liceului.

Cu această ocazie și cu multă bucurie, s-a aflat și despre revista noastră în rândul a sute și de persoane. Promovarea a fost naturală și spontană.

Revenind la acea ocazie, au fost mulți foști colegi care mi-au spus în particular că ei citesc revista (adică nu neapărat pe mine!) și sunt deosebit de încântați de paginile ei. Astfel de afirmații le-am primit și din partea altor colegi aflați în mediul militar și m-am bucurat foarte mult. Majoritatea lor nu au conturi de Facebook, dar vizitează periodic revista și spun mai departe despre ea.

De aceea, cred că aceasta este forma de difuzare și de promovare cea mai bună pentru revista noastră, adică (1) prin intermediul celor care ne cunosc și (2) prin fructificarea evenimentelor la care luăm parte. 

Nu își are sensul o promovare în care se încearcă să se câștige cât mai multe voturi sau cititori decât ceilalți prin distribuirea în neștire a articolelor sau prin folosirea unor monstruoase programe de manipulare a contoarelor de pagină.

Dacă ne vom dezvolta o audiență reală între cei care ne cunosc și vom reacționa consemnând în scris evenimentele prin care trecem, atunci promovarea ca autor va fi implicită, corectă și revigorantă.

Mă opresc aici cu mesajul meu către dumneavoastră, dar am speranța că prezentul sistem de votare va fi respectat și că promovarea articolelor se va face în spiritul celor anterior menționate.

Vă doresc spor la scris și la cititori!

                                              Cu prețuire,

                                           Octavian Lupu

PS. Acest mesaj se poate accesa și aici:  http://confluente.ro/confluente_literare_1473677274.html

INVITAŢIE "REPERE DIDACTICE MODERNE", REDACTOR ŞEF - CARMEN ŢUGUI

 REVISTA EDUCAŢIONALĂ NAŢIONALĂ "REPERE DIDACTICE MODERNE" INVITĂ CADRELE DIDACTICE  SĂ NE DEVINĂ COLABORATORI PRIN PUBLICARE DE :

-ARTICOLE;

-ARTICOLE DIDACTICE;

-STUDII DE SPECIALITATE;

-STUDII DE CAZ;

-PREZENTARE DE PROIECTE EDUCAŢIONALE ;

-PREZENTARE DE ACTIVITĂŢI EXTRACURRICULARE;

-DISEMINAREA INFORMAŢIILOR DIN CADRUL CURSURILOR DE FORMARE/SESIUNILOR DE REFERATE ŞI COMUNICĂRI ŞTIINŢIFICE/SCHIMBURILOR DE EXPERIENŢĂ/ACTIVITĂŢILOR DE CERC PEDAGOGIC;

-CREAŢII LITERARE PROPRII(ELEVI/PROFESORI);

-PROIECTE DIDACTICE ORIGINALE ;

-PROIECTAREA UNOR SECVENŢE DE LECŢIE CARE SĂ PREZINTE INTERES;

-PREZENTAREA DE MATERIALE DIDACTICE/AUXILIARE DIDACTICE CREAŢIE PROPRIE.

DATA- LIMITĂ DE EXPEDIERE A MATERIALELOR ESTE ZIUA DE  25 A FIECĂREI LUNI.

ADRESE DE CONTACT ŞI PENTRU EXPEDIEREA MATERIALELOR:

   carmen.tugui@yahoo.com

   tuguicarmen@gmail.com

CONDIŢIILE DE PUBLICARE,COSTURILE ŞI CONŢINUTUL NUMERELOR PRECEDENTE SE GASESC PE SITE-UL REVISTEI:

WWW.REPEREDIDACTICEMODERNE.COM

CU MULŢUMIRI ŞI ALEASĂ CONSIDERAŢIE,

REDACTOR-ŞEF,

PROF.DR.CARMEN ŢUGUI

 www.reperedidacticemoderne.com

MODERNISM 2013

             

 Modernism.ro continuă politica de sustenabilitate proprie, în paralel cu păstrarea sa că revista lider de promovare a artei şi culturii contemporane româneşti şi internaţionale. Dacă dorești să publici un articol pe Modernism.ro, te invităm ca, pentru fiecare articol publicat, să donezi simbolic cel puțin 1 euro, prin contul de PayPal ori plata directă cu cardul bancar în contul de mai jos. În acest fel te asiguri de publicarea articolului şi accesul său către 80.000 de vizitatori unici şi peste 160.000 de afişări. Articolele publicate sunt preluate şi pe reţelele sociale Facebook cu peste 16.100 followers şi Twitter cu peste 1.000 followers. Și chiar dacă nu vrei să fii celebru și să fii publicat pe Modernism, te invităm să susții activitatea noastră. Guidelines:

Toate articolele sunt moderate

Același articol nu poate fi publicat de două ori!

Fiecare articol trebuie să conțină: titlu, text, locație (inclusiv oraș), dată, durată, imagine

Frecvența materialelor pentru un același proiect/eveniment este limitată la 1 apariție la 3 zile

Toate articolele intră în categoria NEWS și Latest Posts

Până în toamnă va fi gata și serviciul de reader subscription (formular de publicare proprie pentru toți utilizatorii cu cont creat pe site-ul nostru). Până atunci, ca de obicei, primim spre publicare știrile tale pe ism at modernism.ro Parteneriatele noastre media se transformă în parteneriate strategice incluzând servicii culturale și de publicitate www.modernism.ro/servicii Mulțumim că ești alături de noi. www.modernism.ro/sustine Toate angajamentele anterioare acestei date vor fi desigur onorate. Pentru orice întrebări și sugestii, suntem aici ism at modernism.ro

Drumul bun în viață nu este apanajul exclusiv al norocoșilor!

 1.Magia puterii

            Dacă opiniile oamenilor sunt extrem de diversificate în ceea ce privește conținutul sintagmei drum bun (pentru taoiști, calea sau drumul este un concept filosofic de-o profunzime derutantă, căci tao desemnează atât vidul și necreatul, cât și esența care sălășluiește în ființe și în cele mai umile lucruri, pentru credincioși, calea binelui și adevărului reprezintă unica modalitate de mântuire – scopul suprem al acestei vieți împovărată de păcate și de un timp rău, iar pentru grosul omenirii, drumul pe care merge este considerat bun atunci când trupul îi este mulțumit), în schimb, opiniile evidențiază o unitate din ce în ce mai consistentă în ceea ce privește forma sintagmei: oricât ar fi de suspecte mijloacele întrebuințate pentru înaintarea pe drumul ales, ele sunt ba admirate de unii, ba ignorate de cei mai mulți atunci când respectivele mijloace ajung să se concretizeze în faimă, bani, influență și putere.

            Dar dintre toate aceste mult jinduite bunuri, care – ne spune Epicur – ajută la satisfacerea celor trei categorii de trebuințe omenești ( a)cele firești și necesare – hrana, îmbrăcămintea și adăpostul, b)cele firești dar nenecesare – trebuința sexuală, c)cele care sunt și nefirești și nenecesare – trebuințele de lux, fală și strălucire), puterea – fie că-i directă (puterea politică sau cea militară), fie că-i ocultă, dar întărită și evidențiată cu ajutorul banilor -, puterea, deci, a exercitat și continuă să exercite o asemenea influență asupra ambiției omului, încât ajunge să-i reconfigureze acestuia caracterul până la totala lui schimbare.

            Magia puterii se învederează atât prin cauzele sale (irezistibila sa capacitate de-a acapara și subjuga, creând dulcea iluzie că deținătorii puterii supreme vor fi aidoma zeilor), cât și prin efecte – transformarea radicală din ființa și cugetul sclavilor puterii, încât în pofida câtorva excepții reținute de timpurile trecute și prezente, se poate spune că, așa cum cu povățuitor umor glăsuiesc basmele noastre, este o regulă ca țiganul ajuns împărat, prima dată să-l spânzure pe taică-său...

            Modul cum a procedat Alexandru Macedon cu Calistene, istoriograful său oficial și nepotul lui Aristotel (fostul lui dascăl), este mai mult decât grăitor pentru tema în dezbatere. Torturat de ipostaza unui posibil prim cosmocrator după zdrobitoarele victorii împotriva perșilor și definitiv subjugat de practica orientală a zeificării conducătorului, Macedoneanul n-a ezitat să-l crucifice pe Calistene pentru „vina” acestuia că în loc să i se închine ca unui zeu, s-a apropiat de el și l-a sărutat pe obraz!

            Sau – mai știi? – pesemne că s-or fi acumulat în decusul timpului anumite nemulțumiri ale cuceritorului vizavi de maniera în care Calistene înțelegea să-i consemneze faptele mustind de istorie. Căci, ne înștiințează mareșalul Ion Antonescu, „Istoria o fac și învingătorii și învinșii. Deopotrivă. Însă de scris o scriu numai învingătorii. Bineînțeles, potrivit voinței lor. De câte ori voiesc ei Adevărul? De câte ori le convine ca acesta să fie aflat?...Ori măcar căutat...”

            Deci, când un conducător instruit, așa ca Alexandru Macedon, se arată într-atât de preocupat de forma puterii, el care a creat Elenismul (un imperiu spiritual mult mai întins în spațiu, mai rezistent în timp și, ca fundament al civilizației europene, mult mai necesar pentru omenire), atunci nu trebuie să ne mire puterea extensivă, înrobitoare și strict aculturală, ba chiar destructivă, care ulterior (prin mongoli, turci, tătari, muscali), în forme specifice dar cu același oribil conținut, a necinstit vreme de veacuri o bună parte din istoria omenirii.

  2.Tentația puterii

            Cum tentația puterii este o fidelă însoțitoare a istoriei omului și-și face simțită prezența chiar și în istoria celestă (izgonirea din ceruri a lui Lucifer, precum și a nephilimilor sau îngerilor căzuți), cuvine-se să spun câteva cuvinte despre spiritul care animă istoria.

            Mergând pe urmele filosofului rus Nikolai Berdiaev, trebuie de la bun început subliniată împletirea principiilor elin și evreu, principii care stau la baza conștiinței istorice a europenilor.

            Însă elinii n-au avut o conștiință istorică în adevăratul sens al cuvântului. Ei și-au dezvoltat o percepție estetică asupra lumii, motiv pentru care receptau Cosmosul sau Universul ca pe un tot armonios și desăvârșit. În concepția lor, evenimentele istorice nu se desfășurau dinspre trecut spre viitor, înscrise în curgerea ireversibilă a timpului. Istoria lor se desfășura doar în prezent, fapt care i-a conferit un caracter ciclic.

            Nici măcar ampla și încântătoarea lor mitologie (Schelling vedea în mitologie istoria primordială a omenirii!), nu-i absolvă pe vechii greci de carențele gândirii lor privind istoria.

            Fiind refractari la filosofiile eschatologice, istoria elinilor se desfășoară fără finalitate, în absența unui eveniment superior și izbăvitor. Altfel spus, ea dobândește chipul unui istorii circulare și lipsită de dinamism.

            Două sunt cauzele care explică viziunea vechilor greci asupra istoriei:

            a)Lipsa lor de libertate interioară, lucru care decurge din supunerea fără crâcnire în fața destinului inexorabil (moira). Această atitudine a alimentat din plin fatalismul timpuriu, iar mai apoi scepticismul și resemnarea stoică.

            (N.B.Creștinismul a fost acela care a inoculat dinamism și libertate în filosofiile despre istorie!)

            b)Prevalarea celebrei forme eline asupra conținutului.

            De-abia vechii evrei, acest popor aspru și hărțuit de asprimi, va crea o altă conștiință a istoriei, conștiință în care se descoperă mugurii filosofiei istoriei de mai târziu. Spre deosebire de elini, vechii evrei nu trăiau în prezent și doar pentru prezent. Istoria lor era îndreptată spre viitor, în așteptarea unui eveniment tragic și măreț în același timp, un eveniment catastrofal pentru omenire, dar care pentru fiii lui Israel trebuia să însemne venirea unui Mesia aducător de adevăr, dreptate și prosperitate.

            De unde ura lor împotriva lui Iisus, care în locul binelui pământesc îndelung așteptat, aducea cu El iubirea mântuitoare și promitea celor drepți răsplata din ceruri...

            Prin urmare, evreii sunt cei care introduc în conștiința istorică acel sentiment tragic, fără de care desfășurarea evenimentelor ar fi ininteligibilă. Căci procesualitatea istoriei omului nu poate fi concepută fără zbateri și încleștări, fără căderi și ridicări, fără speranță și continua neliniște a vieții lui, ce mai apoi ia înfățișarea de-o clipă a măreției și fericirii, pentru ca îndată totul să se învălmășească (și oameni, și fapte, și aspirații, și dureri) și să fie înghițit de hăul fără fund al trecutului, adevăratul stăpân peste praful și pulberea istoriei.

             Din acest sentiment tragic vizavi de istorie decurge nevoia din totdeauna a omului de mituri (ale culturii, civilizației, economiei, eroismului), inclusiv toate acele mituri izvodite de omul modern (automate, vedete ale muzicii sau sportului etc.), care au darul de a-l oglindi în toată goliciunea sa – mărginit în simțire și gândire, nemărginit în pofte și ipocrizie.

            Cel de-al doilea element introdus de evrei în conștiința istoriei se leagă în chip nemijlocit de mesianismul și profetismul acestui popor. Berdiaev este de părere că interpretarea dată de prorocul Daniel visului lui Nabucodonosor reprezintă prima schemă aplicată istorie. Ulterior, principiul acestei scheme va fi preluat de creștinism și copios dezvoltat...

 De ce dorește omul cu atâta ardoare puterea? Pentru că prin deținerea ei în forme dintre cele mai consistente (de unde și lupta pentru o putere din ce în ce mai mare), omului în cauză i se pare că a fost ales de Providență ca să înfăptuiască anumite scopuri cu totul și cu totul tainice pentru ceilalți semeni și care au darul să întrețină speranța că, după concretizarea lor prin mijloacele dictate de împrejurări (nu-i așa că scopul scuză mijloacele?), ele vor contribul la sporirea binelui general al respectivului popor.

            Mă rog, or fi lăudabile intențiile din faza de-nceput, adică până la adjudecarea puterii supreme, dar după aceea bunele intenții au toate șansele să-și ia zborul, căci proaspătul potentat este îndată somat de misiunea istorică adjudecată să nu-și risipească energia și autoritatea cu flecuștețe, ci să le folosească pentru consolidarea poziției sale și a clanului din spatele lui.

            Dacă avem în vedere relația dintre verbele a vrea și a putea, atunci ni se impun atenției cele două tipuri fundamentale de putere: supratemporală și temporală.

            A)Puterea supratemporală sau divină este puterea egală doar cu ea însăși și care prin veșnicie și perfecțiune, două din atributele sale esențiale, își află liniștea și nemișcarea supremației în Absolut.

            Întrucât, ne învață un sfânt din vechime (Ioan Damaschin), doar despre Dumnezeu se poate afirma cu certitudine că „poate cât vrea, dar nu vrea cât poate”, puterea care purcede de la El este deodată iubitoare și atotfăcătoare, și nu numai că este singura putere esențialmente spirituală („Duhul lui Dumnezeu se mișca pe deasupra apelor”, ne încredințează versetul 2 al Genesei), deci capabilă să creeze prin rostirea cuvântului-poruncă, ci este și singura în stare să țină dreapta cumpănă dintre plin și gol, dintre existent și inexistent prin forța vrerii Sale omniprezente.

            B)Puterea temporală este acel joc al hazardului din lumea sublunară prin care celor mulți li se promite prosperitatea, liniștea și siguranța, de îndată ce prin instrumentele birocratice ale malaxorului numit stat, ei sunt (mai mult sau mai puțin, mai brutal sau mai subtil) deposedați de o bună parte a drepturilor și libertăților pentru binele și huzurul real al potentaților și oligarhilor.

            (N.B. Taman ca în romanul Ferma animalelor, unde – ne spune George Orwell – acționează axioma democratică: „Toate animalele sunt egale, dar unele sunt mai egale decât altele”.)

            Căci omul ahtiat după putere, vrea mult mai mult decât poate și poate doar ceea ce vor interesele de clan și partid!

            De aceea, când omul ține morțiș să ducă în spate o greutate despre care se știe de la bun început că în scurt timp îi va frânge coloana vertebrală, este o adevărată impietate să te întrebi la modul cinic-paradoxal dacă Dumnezeu poate să facă un pietroi pe care nu-l poată ridica. Istoria ne dovedește că, dacă a   3.Aparența puterii temporale

            Se mai îndoiește cineva de faptul că puterea temporală la vedere este aparentă? Dacă da, cu certitudine că acesta își va schimba radical convingerile după ce va citi câte ceva despre globalizare  și cedările succesive de suveranitate din partea statelor membre ale Uniunii Europeane (de presupus că asta se întâmplă în toate organizațiile suprastatale), despre intențiile clar formulate de-a se constitui din toate băncile naționale o bancă mondială cu o monedă unică, despre piramida puterii mondiale și guvernul mondial din umbră, despre cele treisprezece dinastii (Rotschild, Rockefeller, Onassis, Li etc.) și despre fabuloasele averi pe care aceste dinastii oculte le dețin etc.

            De pildă, se spune că averea reală a dinastiei Rotschild s-ar cifra la 500 de trilioane dolari (cinci sute de mii de miliarde), adică circa jumătate din averea întregii lumi! Cu ea s-ar putea hrăni și îmbrăca întreaga populație a globului...

            Dar cine sunt globaliștii sau iluminații zilelor noastre? Sunt urmașii direcți ai primilor gnostici prin cabaliști, cathari, cavalerii templieri, rosicrucieni și francmasoni, care caută să submineze fundamentele iudeo-creștine ale lumii occidentale și, prin religia New Age, urmăresc să pună în aplicare o Nouă Ordine Mondială, în esență luciferică.

            N.B.Supliciul Mântuitorului Iisus reprezintă la limită momentul de răscruce din istoria omului, inclusiv prin aceea că închide în sine confruntarea directă dintre puterea supratemporală, ilustrată prin natura divină a Crucificatului, și puterea temporală, ilustrată prin natura Sa umană.

            Da, dar este o închidere care, prin evenimentele majore ce au urmat, s-a deschis spre universalitate și eternitate. Căci neapelând la forța concretă a divinității (legiunile de îngeri care cu ușurință L-ar fi putut salva), Iisus arată că este trup și suflet pentru împlinirea Scripturilor, astfel făcând dovada că puterea umană este limitată și de moment, chiar și atunci când El devine o victimă a acesteia, pe când puterea divină (totuna cu măreția nelimitată a Absolutului) este într-atât de trainică, încât „Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece” (Marcu 13/31).

   4.Alegerea modelului de urmat în viață

            Toți oamenii cu scaun la cap și cu picioarele pe pământ sunt într-atât de impresionați de însușirile și faptele unor semeni (înaintași sau contemporani), încât își doresc din toată inima să le calce pe urme. Și atunci și-i fac modele de urmat în viață. Căci viața de azi este istoria de mâine, care dobândește un plus de atractivitate și credibilitate prin repere umane, comparații, clasificări și ierarhizări.

            Nu la fel stau lucrurile cu deținătorii de puteri colosale, fie că unii dintre ei nu mai sunt zdraveni la cap, fie că aproape toți nu mai sunt cu picioarele pe pământ. Izolați de lumea înconjurătoare (ba din teamă, ba din dispreț față de vulg), în scurt timp ei devin niște monștri (singurătatea, se spune, naște monștri): se cred providențiali și se hrănesc cu himere, așa că-și permit ceea ce nici măcar zeii popoarelor antice nu-și permiteau – să facă artă din cruzime și neomenie!

            În cartea sa Gog, scriitorul italian Giovanni Papini pune în gura lui Lenin niște afirmații halucinante: „Visul meu este acela de-a transforma Rusia într-o imensă închisoare...”; „Țăranii reprezintă tot ce urăsc eu mai mult...”; „Un electrician valorează pentru mine cât o sută de mii de țărani.”; „Visez să fiu directorul general al unei închisori, al unei ocne pacifice și bine întreținută.”; „Eu sunt un semizeu local, așezat între Asia și Europa...”; „(...) Aud ridicându-se spre mine urletele prizonierilor și muribunzilor; te asigur că n-aș schimba această simfonie cu cele nouă ale lui Beethoven” (subl. mea, G.P.).

            Nota 1: Dacă avem în vedere mulțimea dictatorilor și a martirilor din istoria universală, dar mai cu seamă dacă avem în vedere enormele suferințe provocate omenirii de cele două războaie mondiale (morți, mutilați, înlăgărați, strămutați), milioanele de jertfe din lungul război rece care a urmat, precum și seria neîntreruptă a victimelor provocate ba de conflicte regionale, ba de acte teroriste, ba de foamete, atunci putem spune că progresul omenirii se datorează unei legi zdravăn articulată pe egoism și cruzime.

            Și încă ceva. Cum din totdeauna puterea omenească a fost mai mult decât dezamăgitoare pentru  masele de supuși și de-a dreptul tragică pentru deținătorii ei (atâția și atâția dintre aceștia pierzându-și viețile odată cu convingerile despre aura de sacralitate a suveranului), alegerea modelului de urmat în viață din rândul lor în pofida exemplelor oferite de trecut și prezent, denotă din partea respectivilor mai degrabă ambiție decât discernământ, mai degrabă lăcomie decât înfrânare, mai degrabă minciună decât adevăr.

            Îndeosebi în România postdecembristă, unde deținătorii puterii au fost și continuă să fie niște detestabili politruci, într-atât de dornici să se căpătuiască cu orice chip, încât se folosesc tot mai mult de minciună și fărădelege (ambele înfipte adânc în instituțiile fundamentale ale statului), pesemne singura tactică admisă într-o democrație originală – corupția generalizată să fie îngrășată până când își va da duhul odată și odată de prea multă osânză!

            Firește, majoritatea românilor nu mai au nevoie de modele: unii pentru că au ajuns niște burghezi sadea, iar suficiența burgheză nu tânjește după modele, ci după tihnă, confort și comoditate; alții (cohortele nesfârșite de dezrădăcinați și disponibilizați) pentru că simt pe propria piele zădărnicia și lipsa de sens a vieții, adică efectele moderne ale deșertăciunii eclesiastice.

            Dar cum boli de acest soi nu se tratează cu promisiuni sau modele, ci cu certitudinea zilei de mâine, un leac ce nu-i la îndemâna guvernanților noștri, iată că apatia românilor postdecembriști s-a extins până când a ajuns endemică.

            Nota 2: Să fie modelele luate din alte domenii mai acătării?

            Păi dacă-i luăm la puricat pe oamenii de afaceri de la noi, lucrurile nu stau cu nimic mai bine. Ba în anumite privințe stau chiar mai prost. Căci de-abia prin necontenita cârdășie dintre politruci și afaceriști se creează întortocheatele rețele mafiote: primii își rotunjesc binișor veniturile nedeclarate prin trafic de influență și afaceri certate cu legea (vezi gloata de penali din actualul parlament supraponderal, cu ramificații în cel mai cinstit guvern postdecembrist, firește, după predecesorul său); ceilalți ba varsă bani grei în campaniile electorale, după care trec la strângerea caimacului din sforile trase și din lucrările încredințate (ei spun câștigate), ba chiar intră cu totul în politică (Gigi Becali, de pildă), pentru că ei știu că nimeni nu te servește mai bine decât te servești tu însuți.

            Dar, mă rog, unul ca Becali pentru cine poate reprezenta model de urmat, atâta timp cât la un model trebuie să ai în vedere deopotrivă însușirile sale intelectual-profesionale (inteligență, cultură, lucrări publicate) și cele moral-cetățenești (cinste, corectitudine, altruism, simplitate, cumpătare)?!

            Nici Ion Țiriac nu-i mai breaz după gravele acuzații ce i-au fost aduse de către Jean Maurer, fiul fostului mare demnitar comunist Ion Gheorghe Maurer, cum că omul nostru de afaceri, profitând de lipsa de discernământ a bătrânilor soți Maurer, ar fi achiziționat de la aceștia pe sume derizorii atât celebra colecție de arme de vânătoare, cât și mai multe tablouri foarte valoroase.

            Totu-i relativ și vulnerabil pe lumea asta atunci când se pune din ce în ce mai insistent în discuție paternitatea operei lui Shakespeare și când ni se dovedește negru pe alb că Albert Einstein a furat (plagiat) teoria relativității de la matematicianul francez Henri Poincaré!

            Ce să mai spunem de români! Întrucât țin cu tot dinadinsul să-și demoleze istoria la care tot moșesc și încă n-au ajuns să-i taie buricul, pentru ca pe ruinele ei să o construiască pe cea care purcede din Tăblițele de la Tărtăria, în curând alegerea modelelor autohtone va fi nu doar o întreprindere al dracului de dificilă (la cine să te oprești, când nimic din ce știam nu mai este sigur?!), ci și foarte riscantă. Căci de-abia te vei hotărî să optezi pentru un personaj mai răsărit din noua istorie și la țanc specialiștii doritori de senzațional îți vor demonstra fie că respectivul personaj nu-i strămoș de-al nostru, fie că el n-a existat niciodată în realitate, că adică a intrat în istorie fără certificat de atestare și înmatriculare...

            Dar tot rău-i spre bine. Nu reușim să ne scriem istoria, poate reușim să scriem o mitologie care să-i mulțumească pe toții românii, iar pe străini să-i lase cu gura căscată.

            Și totuși, în acest talmeș-balmeș uman există un model care nu numai că-i vrednic să fie urmat, dar chiar trebuie să fie urmat de întreaga omenire, pentru că El  este „calea, adevărul și viața” (Ioan 14/6).

            De reținut că Iisus nu-i o cale oarecare, ci este singura cale adevărată care duce la viață, întrucât „Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14/6)!

            Ori, ne sfătuiește gânditorul Petre Țuțea, calea omului trebuie să se dea la o parte din fața căii Domnului.

            Sighetul Marmației,                                                           George PETROVAI

                 17 feb. 2013

           

            

ETNOLOGUL ROMÂN ÎN „EPOCA DE AUR”

Open publication - Free publishing - More 2009

Open publication - Free publishing - More 2009

Open publication - Free publishing - More 2009

Open publication - Free publishing - More 2009

Ziarist maramureşean obligat de justiţie să scoată din arhiva ziarelor sale de pe internet mai multe articole

CLUJ NAPOCA. Magistraţi Curţii de Apel l-au obligat marţi pe jurnalistul băimărean Ioan Romeo Roşiianu (foto), la ştergerea de pe site-ul unor publicaţii pe care le administrează, mai multe materiale de presă, publicate în ultimii doi ani, despre prestaţia profesională a medicului Mihaela Eugenia Leşe.

Roşiianu a scris în ultimii doi ani mai multe materiale în publicaţiile „Necenzurat” şi „ŞtiriMm”, despre medicul chirurg şi omul de afaceri Mihaela Eugenia Leşe, dar şi despre afacerile soţului, deputatul PDL Doru Leşe Braşoan.

Considerându-se vătămată de materialele respective, şi victimă a unei campanii de presă, medicul l-a acţionat pe jurnalist în instanţă, cerând despăgubiri morale în valoare de 100.000 de lei şi retragerea materialelor de pe pagina de internet a publicaţiilor.

Prima instanţă de judecată, Tribunalul Judeţean Maramureş a aprobat în 19 iunie 2012, doar o parte din daunele morale solicitate de medicul Leşe, în cuantum de 10.000 de lei şi l-a obligat pe pârât să publice la o televiziune locală, de cel puţin ptru ori, dispozitivul sentinţei, după ce acesta va rămâne irevocabil.

„Constată încălcarea drepturilor cu caracter nepatrimonial ale reclamantei, privind imaginea, onoarea, demnitatea şi viaţa privată şi în consecinţă: Obligă pe pârâţi în solidar la plata către reclamantă a sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale;

Obligă pe pârât să transmită sonor şi vizual, pe cheltuiala pârâţilor, la postul de televiziune Maramureş TV sau la alte posturi de televiziune, în patru ediţii succesive, în intervalul orar 18.30-20 şi să publice pe site-urile „Ne-cenzurat” şi „Ştirimm” dispozitivul sentinţei, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a acesteia”, se spune în sentinţa Tribunalului Maramureş.

Medicul a fost reprezentat în urmă cu o săptămână, la apelul de la Cluj de un avocat, care a revenit cu solicitarea privind daunele morale şi retragerea materialelor considerate defăimătoare de pe site. Reclamantul a ajuns până la a solicita retragerea materialelor de pe toate site-urile care au preluat informaţiile publicate de ziaristul Roşiianu.

Pârâtul s-a apărat singur, arătând în faţa instanţei de judecată că nu a publicat calomnii, ci doar informaţii reale, despre prestaţia profesională a medicului chirurg, atât în calitatea de angajat la stat, cât şi în cea aflată în conflict de interese, la o clinică privată. Roşiianu a mai spus că materialele sale au mai vizat şi afacerile soţului medicului, deputatul PDL Doru Leşe.

Apelul intentat de medic a fost admis marţi parţial la Curtea de Apel din Cluj, unde magistraţii Denisa Beldean şi Anca Pop au dispus în plus faţă de instanţa maramureşeană, eliminarea unui număr de 12 materiale publicate de Roşiianu, despre reclamantă, în publicaţiile sale.

„Obligă pârâtul la eliminarea articolelor prin care se face atingere la drepturile nepatrimoniale ale reclamantei, din cadrul site-urilor Necenzurat şi ŞtiriMm, publicate în datele 21, 25 noiembrie 2010, 21 decembrie 2010, 15 martie, 13 iunie, 22 iulie, 4, 7 august, 3, 24 octombrie, 2 noiembrie 2011 şi 4 ianuarie 2012”. Sentinţa nu este definitivă şi poate fi atacată cu recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dar este executorie.

Roşiianu ne-a declarat după aflarea soluţiei că va depune recurs, care se va judeca la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, deoarece nu i se pare normal ca instanţa să cenzureze dreptul la libera exprimare. Mai mult, Roşiianu afirmă că materialele indicate de instanţa de jduecată că ar trebui şterse, reflectă activitatea medicului Leşe, aflată în stare de incompatibilitate în funcţii de conducere simultană atât într-un spital de stat, în clinica privată a familiei şi în conducerea Casei Judeţene de Sănătate din Maramureş.

Luni, 24 septembrie, Judecătoria Cluj a dispus plata unor despăgubiri în valoare de 20.000 de euro, de către publicaţiile „Cancan” şi „Click”, văduvei unui militar sinucis la revenirea în ţară, după detaşarea în teatrul de operaţiuni militare din Afganistan. Judecătorul Călina Crişan a mai dispus ca publicaţiile citate să şteargă de pe site pozele explicite cu militarul spînzurat, aşa cum a fsot descoperit în 31 martie 2011, într-o pădure de lângă Târgu Lăpuş.

                                                                          Mihai Bacalu

APARIŢIE EDITORIALĂ MULT AŞTEPTATĂ ÎN ZONA "CODRU-CHIOAR"

Recent la editura "Transilvania" a apărut cartea "INSTANTANEE MARAMUREŞENE" de GELU DRAGOŞ. Lucrarea respectivă este o selecţie de opinii, ştiri şi reportaje despre oameni, fapte şi obiective maramureşene şi din alte zone ale ţării ,ba chiar şi de pe meleaguri străine.Cum spune scriitoarea şi criticul literar Virginia Paraschiv în prefaţa cărţii, citez: "Condeiul său s-a impus treptat şi sigur în peisajul publicistic maramureşean...
Scriitorul are tăria să iubească şi să se facă, prin ceea ce consemnează şi mai ales cum scrie, îndrăgit. El a înţeles să se definească pe sine ca om de presă, cu un condei distinct şi personalizat.(...)."Este de remarcat faptul că Gelu Dragoş a mai publicat editoriale în E-Chioar, ŞtiriMm, Maramures Transilvania TV, Izvoare Codrene iar cartea intitulată "Revistele şcolare"-  lucrare ce evidenţiază activitatea  pe diverse planuri, şcolară şi chiar extraşcolară ale mai multor instituţii de învăţământ din judeţul Maramureş. Pe plan literar, cel în cauză are ca perspective pe lângă altele, publicarea unui volum de versuri mult aşteptat. Îi doresc în continuare un "condei fermecat" aşa cum şi el cred că îşi doreşte,  cu care să scrie cât mai multe cărţi!
                                                                         VASILE DAN MARCHIŞ