Se afișează postările cu eticheta epigramist. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta epigramist. Afișați toate postările

duminică, 8 februarie 2015

Epigramistul Vasile Mureşan la 70 de ani

Hm … ce poţi spune despre un om la 70 de ani?!  Dacă-l îndrăgeşti - multe, foarte multe, o infinitate de lucruri care-l însoţesc în viaţă, cu care şi viaţa ta s-a intersectat şi ţi-a bucurat zilele. Domnul Mureşan este un om norocos, asta denotă că şi Domnul îl iubeşte şi atunci de ce nu-l-am preţui noi, dacă fără a fi vulgar, unde merge este mereu veselie, sinceritate şi prietenie nedisimilată. Omul acesta este bun ori unde şi sunt din ce în ce mai rari asemenea oameni cu toate că se credea că odată cu schimbările petrecute în ţară, să se îmbogăţească acest pământ cu astfel de oamei. El ne-a căutat prima dată în  21 marie 2005. Dacă ceilalţi nu au fost aşa cum ne aşteptam, noi suntem bucuroşi că o astfel de personalitate este membru al Clubului epigramistic  “Spinul” din Baia Mare. Domnia Sa a intrat în club prin anul 2005, la circa trei ani de la constituirea Clubului, în schimb publică  epigrame încă din primul număr al revistei „Spinul”, revista Clubului care se tipăreşte prin grija domnului prof. dr. Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu” din Baia Mare. Domnul Mureşan are un umor spumos, nu îl interesează numărul epigramelor ci calitatea lor. Domnul Filip Romulus, spunea cândva că este fericit dacă într-un volum de epigrame are o epigramă bună. Domnul Mureşan în acest an are posibilitatea să contrazică afirmaţia lui Filip în cartea care o va scoate cu acest prilej, împlinirea celor şapte decenii. Prin pierderea lui Filip, am pierdut şi Locaţia Cenaclului de vară de la Fersig. Domnul Mureşan cu perspicacitatea dumnealui dar şi cu bunăvoinţa doamnei Pop Măriuţa, ne-au aflat noua locaţie a acestui Cenaclul de vară al „Spinului” la Mogoşeşti în propria lor gospodărie. Cât este de iubit Vasile Mureşan se poate vedea că ne-a îndrăgit şi doamna Măriuţa pe spinişti şi ne  vizitează şi domnia ei la Sediu. Vasile Mureşan este ca un magnet al bunei-voinţe şi a unei bune atmosfere. Domnia Sa are epigrame în cele 36 de reviste, unde de fiecare dată are pagina lui. Deci bun tovarăş, harnic muncitor şi în „câmpul” intelectual dar mai ales este foarte priceput in crearea unei atmosfere agreabile în locuri, mai ales, unde oamenii nu se cunosc. Funcţiile avute înainte de pensionare, este absolvent al unei facultăţi tehnice, îţi poate oferi un sfat tehnic de valoare în multele acţiuni care ne solicită aceste probe.  Este un valoros membru al Clubului, şi realizările sale sunt în primul rând aprecierile colegilor, care nu uitaţi că sunt „spinişti”, tot timpul îşi folosesc ghimpele. Domnul Mureşan Vasile, prima diplomă o obţine la Festivalul de la Viseu 2005, dar şi de la alte festivaluri. La 10 ani de la infiinţarea Clubului Preşedintele UER, Corbu George constată că „Clubul Nostru este printre cele mai bune cluburi epigramistice din ţară”. Domnul Mureşan are diplome de Excelenţă prin revista „Spinul” şi alte trofee. Este trecut în Anuarele UER, în Antologia poeţilor maramureşeni scrisă de Scheianu Nicolae şi în şase volume ale Clubului epigramistic „Spinul”. O activitate intelectuală de exceptie şi un coleg desăvârşit. La mulţi ani, domnule Vasile Mureşan!

                                                                  Toma G. Rocneanu


joi, 21 martie 2013

Despre personalitatea marelui epigramist NICOLAE PAUL MIHAIL

Scenarist, prozator, epigramist, Nicolae Paul Mihail este cel care, alături de Eugen Barbu, a dat viaţă personajului Mărgelatu din legendarul serial, dar şi cel care a încântat cu schiţele sale umoristice.
De numele lui Nicolae Paul Mihail se leagă existenţa a 29 de scenarii de film, printre care „Haiducii“, serialul „Urmărirea“, „Un august în flăcări“, opt filme de lungmetraj cu personajul principal Mărgelatu, dar şi numeroase cărţi pentru copii, nuvele satirico-umoristice. Povestea sa începe cu ani în urmă, pe vremea când era doar un copil.
„Încă de când eram copii, eu şi cu sora mea eram la concurenţă. Eu scoteam «Universul copiilor», iar sora mea, «Dimineaţa copiilor», două publicaţii copilăreşti, care au rămas undeva în memorie“, îşi aminteşte cu plăcere Nicolae Paul Mihail. Şi totuşi, conştientizarea talentului a venit ceva mai târziu.
„Mi-am dat seama de talentul pe care-l am abia în ultimii ani de liceu, când am scris nişte poveşti. Urma să facem chiar şi o revistă, dar până să o finalizăm a venit războiul. Am plecat în armată şi s-a dus povestea. În armată am stat mai mult de 11 ani, am fost ofiţer de jandarmi. Nu am avut timp să scriu mare lucru. Nu puteai să te ocupi de scris. Şi totuşi s-au adunat nişte maldăre de hârtii, care, după ce am ieşit din armată, s-au concretizat în patru volume“, mărturiseşte scenaristul, prozatorul şi epigramistul oltean, căci Nicolae Paul Mihail este originar din Caracal.
 Anii au curs, lucrările şi ele, fie că a fost vorba de nuvele satirico-umoristice, fie de epigrame. În tot acest proces al creaţiei, scrisul s-a împletit cu arta cinematografică. Nicolae Paul Mihail aduce cinematografiei autohtone seriale memorabile, filme de lungmetraj de un real succes.
Dintre operele vrednice de menţionat fac parte cunoscutele scenarii pentru serialul „Haiducii“, în colaborare cu Mihai Opriş. „Pe atunci, Corifeu era Eugen Barbu. O parte din serialul «Haiducii» s-a turnat chiar, în Sinaia (locul în care astăzi s-a retras scenaristul şi prozatorul oltean - n.r.)“, a povestit Nicolae Paul Mihail.
După acest serial, s-a deschis un culoar pe care a mers mai departe. În 1970, la invitaţia Organizaţiei de Tineret, a scris un serial de şapte episoade, „Urmărirea“. A urmat serialul „Un august în flăcări“ (1973), 13 episoade, în regia lui Radu Gabrea. Dar cea mai fructuoasă colaborare rămâne cea cu Eugen Barbu, din care s-au născut 20 de filme. Au urmat alte 19 scenarii cu „Haiducii“, pe care nu le-au realizat, pentru că Partidul a zis: „Gata, ajunge!“. Cei doi se cunoscuseră în armată şi de atunci au rămas prieteni buni. „A stat la mine o vreme. Pe urmă şi-a găsit el nişte dudui şi şi-a închiriat o cameră. În 1943, s-au regăsit şi până în 1993, când a încetat din viaţă Eugen Barbu, au rămas apropiaţi.
Talentul şi dragostea lui Nicolae Paul Mihail puse în slujba artei, în general, şi a filmului au îmbogăţit peisajul autohton cu opere interesante, personaje memorabile. Şi chiar dacă astăzi se află la o vârstă înaintată, Nicolae Paul Mihai continuă munca fără de care nu poate trăi, alte nuvele umoristice se nasc, alte romane, spre deliciul celor care iubesc arta.