Alexandru Racu: “Astea sunt problemele uriașe ale școlii românești, nu bacul la religie”

 

Când întâlnești studenți care nu știu în ce țară s-a născut Iisus Hristos și din ce popor făcea parte te întrebi sincer dacă ora de religie a folosit la ceva.

Dar nu doar ora de religie, ci și școala, în general. Întrebarea cine a fost Friedrich Nietzsche – cel care a zis că Dumnezeu a murit și că odată cu el trebuie să moară și ora de religie – e deja întrebare de doctorat.

Iar aici vorbim de unii dintre absolvenții de liceu care au luat bacul și au ajuns la facultate, nu de ceilalți aproximativ 50% care au picat sau au abandonat școala până la bac.

Așa că, în ceea ce mă privește, dezbaterea referitoare la includerea religiei în categoria disciplinelor pentru bacalaureat e un non-subiect. Din punctul meu de vedere, n-au decât să dea bacul și la budism, marxism-lenisim sau istoria minorităților oprimate, atât timp cât învață, pentru numele lui Dumnezeu, CEVA. Problema e că un număr tot mai mare de elevi și studenți nu mai învață absolut nimic. Trec bacul deși mintea lor e tabula rasa.

Or, constat că pe unii îi apucă grija de sistemul școlar doar când vine vorba să bage mai multă religie în școală (la ce bun, dacă nici din programa existentă n-au reținut nimic?) sau să apere sistemul școlar de religie, nu de el însuși. În timp ce noile generații se tâmpesc într-un ritm amețitor, noi ne pierdem timpul cu dezbateri de acum 20 de ani, de pe vremea când în România încă se mai făcea școală.

Dincolo de insistența de a-și promova învățătura de credință și agenda prin intermediul școlii, demers care îi mobilizează pe toți oamenii de bine, fie ei de stânga sau de dreapta, chiar nu știu ce au făcut și ce fac BOR sau partizanii laicității pentru școală, adică pentru capacitatea sistemului școlar de a transmite în mod eficace cunoașterea, indiferent de subiect, ce sau pe cine au păzit în toți acești ani de degradare care ne-au adus în halul în care suntem.

În fine, organizațiile antifasciste și de apărare a democrației se luptă să ajungă la mințile copiilor pentru a le purifica de rasism, sexism, fundamentalism, homofobie și alte păcate de care, în opinia acestora, s-ar face vinovată Ortodoxia. Vor să scoată religia creștin-ortodoxă din școală și să o înlocuiască cu religia drepturilor omului deoarece consideră că răul antidemocratic trebuie tăiat de la rădăcină și că trebuie să sufle în iaurtul Ortodoxiei ca să nu ne ardem din nou cu ciorba nazismului.

Însă absorbiți de vigilența lor revoluționară, aceștia ignoră faptul că în ritmul acesta de degradare a educației, care nu pare să-i preocupe deloc, în vreo douăzeci de ani, jumătate din popor (sau mai mult) nu va mai ști nici cine a fost Adolf Hitler, nu doar cine a fost Iisus Hristos și cine sunt și au fost evreii. Iar în cazul în care va apărea un nou Hitler, s-ar putea să li se pară un tip cool cu o ofertă nouă, o superofertă care merită încercată. Căci se va ajunge la punctul în care pentru mare parte din populație conținutul memoriei va fi egal cu zero și absolut totul va fi nou. Într-o astfel de societate, oricine poate fi convins de orice câtă vreme cel care încearcă să-l facă să consume sau să voteze într-un anume fel va ști cum să împacheteze o ofertă toxică într-un ambalaj tentant. Singura formă de educație va fi publicitatea.

În fine, astea sunt problemele uriașe ale școlii românești, nu bacul la religie.

 

Autor: Alexandru Racu

Mesaj transmis de o profesoară de origine română care predă în Franța!

O profesoară româncă a transmis un mesaj dur tuturor elevilor din România care se plâng de obicei de faptul că nu le place la școală, dar și părinților și profesorilor din România care sunt nemulțumiți de felul în care se „face carte” la noi. Doctorand la Universitatea din Poitiers (Franța) și la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași, Ana-Maria Constantin predă în prezent la un liceu de prestigiu din Franța, iar, de curând, a postat pe Facebook o analiză comparativă asupra sistemelor de educaţie din Franţa şi România, cu accent pe disciplina existentă în sistemul francez.

”Nu știu câți dintre voi aţi văzut filmul ‘Liceenii’. Era o frântură din educația care a dispărut acum 25 de ani. S-au dus regulamentele școlare dure, s-au dus uniformele obligatorii și profii exigenți. Eu încă am mai prins câțiva, în anii ’90, în fața cărora îmi mănânc unghiile, ba mai ziceam și-un „Tatăl nostru” de frică să nu mă scoată la tablă.

Azi, profesorii se plâng că elevii nu mai învață, că sunt mai bine îmbrăcați ca ei, că la școală se face parada modei, atunci când elevii catadicsesc să vină la școală. Dar nu vă spun mai multe, pentru că știți și voi cam cu ce se mănâncă școala românească, cu milioane de absențe și promovabilitate mediocră la Bacalaureat de când s-au pus camere video care inhibă inspirația.

Nici să fii la catedră nu e mai bine, pentru că rezultatele dezastruoase le sunt imputate profesorilor. Dacă se chiulește, e vina lor, că nu știu să țină un curs care să-i atragă, care să le mențină interesul treaz, care să-i țină la școală și să nu-i trimită pe stradă sau prin baruri. Dacă nu se învață e tot vina lor, a profesorilor.

Aceasta era situația când încă eram profesoara în țară.

Acum lucrez din nou în învățământ, în Franța, la Lycée de La Rochelle.

Pentru că, un liceu care se respectă are o reputație. Reputație care se construiește în ani și cu mult efort. Reputația se face pe baza rezultatelor de mai sus, dar și prin absolvenții săi. Absolvenții trebuie sa continue studiile sau să fie angajați. Pentru a ajunge la studii universitare sau angajatul ireproșabil, liceul nu se joacă cu regulile.Regulamentul este foarte dur și dacă vă povesteam de ,,Liceenii”, nu o făceam întâmplător.

Toată lumea are uniformă. Uniforma este obligatorie. Obligatorie este și coafura fetelor, un coc micuț, ca și barba permanent rasă a băieților. Obligatorii sunt și pantofii negri cu toc de trei centimetri pentru fete. Balerinii nu sunt acceptați, cum nu sunt permise nici tocurile mai mari de trei centimetri. Cine nu se încadrează este exclus de la cursuri sau mai bine zis, trimis acasă să se schimbe. Dacă ai reușit să treci de prima selecție de la poartă, te poate trimite acasă orice profesor sau Consilierul Principal Educativ care răspunde de Viața Școlară. Și apoi, e problema ta dacă rămâi cu absențe nejustificate. O să regreți cu ocazia consiliilor clasei care se reunesc la fiecare sfârșit de semestru pentru a analiza situația școlară și disciplinară a tuturor elevilor. Acolo, în ședință, de față cu toți profesorii și directorii, absențele, excluderile, abaterile disciplinare sunt tocate mărunt. Dacă exagerezi, poți fi sigur că n-o să ai o diplomă pe care să scrie Lycée de La Rochelle Ci o diplomă oarecare, fără prea multă valoare.

Să revenim la regulament.

Știți că, în România, se filmează orele cu telefonul mobil, că elevii se amuză între ei sau pe socoteala profesorului care, vrând-nevrând, e profesorul lor. Ei bine, aici e absolut imposibil. Telefoanele mobile nu sunt permise în incinta școlii (și nici în internat între anumite ore, cum e ora de studiu sau după stingere) și orice folosire a gadgeturilor mobile este sancționată simplu prin confiscare. Ulterior, aparatul ajunge la Directorul Adjunct care judecă singur dacă și când îl returnează proprietarului. Se poate ajunge la o lună, două, sau tot anul școlar. În funcție de gravitatea faptei.

La ore, dacă nu ești disciplinat, profesorul nu se încurcă cu tine. Nu ai chef de oră, te poftește afară, dar nici asta nu e de bine, pentru că nu ai voie să părăsești liceul așa, când ai tu chef. Practic ești obligat să rămâi în școală, ți se notează excluderea, și o să lucrezi de unul singur la Viața Școlară. Ba, mai mult, o să mai primești și o pedeapsă ca să nu te mai amuzi în ore în loc să asculți lecția.

Pedepse se dau ușor. Se numesc „Rețineri”. O să faci teme, eseuri, pe diverse subiecte, în general legate de greșeala făcută. Dacă ai fost lipsit de respect, o să scrii câteva pagini despre respect și nevoia de respect. Dacă ai copiat, o să argumentezi cum dăunează copiatul disciplinei școlare…

Dacă excelezi în greșeli o să faci multe chestii practice. De exemplu, o să lucrezi pentru colectivitate la restaurantul unde mănâncă elevii, o să faci curat prin școală sau la spălătorie. Și vă spun sincer, nimic din toate astea nu e amuzant. Dar e meritat. Greșelile meritate sunt asumate. O reținere sau o excludere pleacă în plic la părinți care o retrimit semnată la școală. Ele rămân în dosarul elevului pentru posteritate.

Absențele sunt foarte bine supravegheate. Practic, sistemul îți poate arăta la orice oră cine nu e prezent la cursuri și din ce motiv. Motiv necunoscut înseamnă că echipa de la Viața Școlară pune mâna pe telefon și sună. Te sună pe tine, părinte sau tutore. Părinții pot vedea și ei de acasă dacă odrasla e la școală au ba. Dacă părintele e cu copilul acasă, sună la școală ca să-i anunțe absența și motivul. Totul e contabilizat.

Dacă ai lipsit, când apari la școală te prezinți cu carnetul personal pentru a justifica absența și a o reglementa informatic. Părinții semnează absențele elevilor minori, majorii pot să și le semneze singuri, în consecință de cauză.

Elevii și părinții au semnat contractul cu școala. Contractul e lege și toată lumea se supune. Democrația… e în altă parte”, este mesajul transmis de Ana-Maria Constantin în mediul online, potrivit stiridiaspora.com