Nu o dublă erată așteptăm de la domnul ministru!

„O eroare de judecată bazată pe memorie”, așa își motivează Cătălin Predoiu declarațiile televizate potrivit cărora soțul fostei șefe a DIICOT a fost achitat, deși o decizie definitivă urmează să fie luată abia în februarie. Cât despre achitare, nici că poate să fie vorba, cel puțin deocamdată, pentru simplul motiv că, în primă instanță, persoana despre care este vorba, Dan Hosu, a fost condamnat la trei ani de  închisoare cu suspendare.

Foarte adevărat, la scurtă vreme după ce a lansat aceste ziceri, tot Cătălin Predoiu a revenit și a precizat că le aflase ,,din surse neoficiale’’, de aici provenind și eroarea. Justificare pe care am fi putut să o acceptăm și să închidem discuția dacă nu ar fi existat un anumit amănunt care ne împiedică să o facem. Amănunt care constă în faptul că emitentul acestei erori de judecată bazată pe memorie nu a comis-o, ca să zic așa,  pe persoană fizică, ci în calitate de ministru al justiției. Calitate în care a și fost invitat al emisiunii televizate. În acest fel explicându-se și valul de comentarii critice care au urmat și continuă să apară pe diverse canale de presă și ale mediei alternative. Comentarii care demonstrează că justificările pe care Cătălin Predoiu le-a etalat în textul apărut pe pagina ministerului pe care îl conduce nu au convins. Prin aceasta, motivându-se, poate, și faptul că domnia sa a considerat că este cazul să revină cu un text mai amplu și mai stufos din care, din păcate, nu au rezultat și argumente de natură să convingă opinia publică. Rămânând, de exemplu, fără răspuns serioasele semne de întrebare privind faptul că ministrul de justiție al unui stat de drept, stat membru al Uniunii Europene, lansează în mediul public „informații provenite din surse neoficiale” ,dar fără să le verifice autenticitatea.

 Dimpotrivă, prin ea însăși, maniera alambicată, mai corect spus:retoric-găunoasă, în care ministrul Cătălin Predoiu ține să își justifice afirmațiile false, ne trimite direct la felul în care se încearcă justificare unor incorecte decizii judecătorești. Decizii care-nu de puține ori- s-au soldat cu mari daune materiale și cu ireparabile daune morale, cu destine distruse. Nefericit bilanț la care trebuie, neapărat, să adăugăm și despăgubirile care au fost, sunt și, cu siguranță vor mai fi plătite din vistieria statului, după ce, la CEDO, au fost făcute praf și pulbere sentințe incorecte și nedrepte. Sentințe care au urmat unor cercetări superficiale a cazurilor sau, lucru mult mai urât, executării, de către procurori, ulterior de către judecători, a unor comenzi politice. Sentințe despre care, nu de puține ori, s-a dovedit, ulterior, că s-au bazat pe niște „informații primite din surse neoficiale”, care, nici ele, nu au fost verificate. Așa încât, pe bună dreptate, la un moment dat a fost intens discutată ca despăgubirile achitate celor pe nedrept condamnați să fie plătite de către autorii sentințelor. Subiect care,în conformitate cu bunele noastre năravuri, a ținut afișul câtăva vreme, după care a căzut într-o neagră uitare. Și acolo a rămas!

 Deloc întâmplător, cred, analogia pe care am întâlnit-o în multe comentarii între justificările cu care a venit ministrul Cătălin Predoiu și felul în care se încearcă a fi motivate multe, foarte multe erori judiciare, bazate sau nu pe memorie, se regăsește printre principalele cauze ale cotei scăzute a încrederii publice în justiție. Fenomen social îngrijorător căruia, prin modul în care s-a comportat în cazul de față, ministrul Cătălin Pedoiu îi oferă încă un serios motiv pentru a-și continua curba descendentă. Adevăr care se regăsește în mesajul care revine tot mai des în discuția despre acest subiect: „Dacă așa procedează ministrul de justiție atunci când este prins că spune lucruri neadevărate, atunci ce pretenții să mai avem de la cei aflați în subordinea sa?” Întrebare care, deși exprimă o generalizare pripită și nedreaptă, nu poate să fie ignorată atâta vreme cât revine cu o semnificativă  frecvență. Întrebare căreia, inevitabil, îi urmează întrebarea de baraj: „Ce autoritate morală mai are domnul(încă) ministru Cătălin Predoiu să ceară probitate, profesionism și bună credință din parte celor care reprezintă lumea justiției, atâta vreme cât domnia sa a comis o gravă eroare de judecată bazată numai pe memorie și pe informații neverificate, provenite din surse neoficiale?”

Iată, așadar, câteva dintre motivele pentru care singura concluzie cu care închei însemnările de față este că nu o erată sau două așteptam de la ministrul justiției, magistratul Cătălin Predoiu, ci o demisie de onoare! Cu atât mai mult cu cât domnia sa recunoaște că a fost vorba despre „o gafă de memorie”. Expresie care,inevitabil, trimite la dictonul clasic: „Aceasta nu este o crimă, este o gafă!”.

 

 Șerban Cionoff

(jurnalul.ro)

De ce nu pot să îl cred pe Traian Băsescu…

„Când un stat îi face așa ceva unui fost președinte, să-i fie de bine!”. Așa a tunat și a fulgerat Traian Băsescu după ce a refuzat să evacueze vila de protocol la expirarea celor 60 de zile de când, în mod oficial, i s-a comunicat că a pierdut drepturile de care beneficia ca fost președinte al României. Uitând sau, mai bine zis, făcându-se că uită, că respectiva decizie vine după ce s-a dovedit că a fost colaborator al Securității regimului partidului-stat.

Nu este prima oară, în aceste (de-acum peste) 60 de zile pe care le-a avut la dispoziție pentru a se muta în apartamentul pe care deja l-a achiziționat, când președintele de lugubră amintire pozează în hăituitul numărul 1 al nației. Debutul în această (im)postură fiind făcut imediat ce i s-a adus la cunoștință că pierdut dreptul la protecția SPP, precum și de alte drepturi de care beneficia ca fost președinte al României.

Ce-i drept, pe undeva, avea și Amiralul Dezastrului Național ceva dreptate, dacă ne gândim că actuala conducere a respectivei instituții fusese căftănită cu mânușițele sale. Implicit, de deplina egalitate în fața legii a tutor cetățenilor României. Numai că, în cazul de față, nu putem în niciun caz să vorbim despre un abuz al SPP, ci pur și simplu despre aplicarea fermă, unitară și nediscriminatorie a literei și a spiritului legii. Ceea ce, între noi fie vorba, nu prea a stat în uzanțele regimului ultra-abuziv și consecvent nedemocratic pe care Traian Băsescu l-a gândit și l-a pus în act în odiosul deceniu al dublului său mandat prezidențial.

Iar dacă ne referim la uimirea pe care o afișează atunci când constată că „un stat așa ceva îi face unui fost președinte”, l-aș invita pe cetățeanul Traian Băsescu să își aducă aminte ce i-a făcut el statului români în cele două mandate când tăia și spânzura acolo, sus, la Palatul Cotroceni! Bunăoară, atunci când se plânge că firma care trebuie să îi livreze mobila de bucătărie îl amână până prin august – ceea ce, recunosc, nu este un lucru prea corect – poate că ar trebui să se gândească la faptul că un asemenea comportament exprimă și o anumită lipsă respect față de cetățean și de drepturile sale, care a fost una dintre emblemele politicilor sociale ale dictaturii sale. Și acesta este doar unul dintre contra-argumentele pe care orice om cu bun simț și cu scaun la cap le poate aduce citind declarațiile strofocate ale ex-președintelui Traian Băsescu. Cel mai grav contra-argument fiind dat de modul în care fostul președinte a compromis ideea și idealul unei justiții profesioniste și independente, transformând-o într-o mașinărie de măcinat destine și de hărțuit conștiințe demne, verticale.

Cât privește furia care îl încearcă, acum pe cel care se vede lăsat cu ochii în soare și chiar blamat de către indivizi care, cu niscai ani în urmă, îi pupau cu sârg mâna cu care semna să li se acorde favoruri și bănet, încerc să îl înțeleg, dar nu pot! Și nu pot să îl înțeleg și, cu atât mai puțin, să îl cred, pentru că tocmai el, Traian Băsescu, a fost cel care i-a ales și i-a cultivat, în vreme ce, în anii murdari ai regimul său, oameni de înaltă calitate morală și profesională erau târâți prin tribunale, fiind în mod diabolic hăituiți de către procurorii și judecătorii „cu Traian Băsescu în suflet”. Că, astăzi îi numește „lichele” pe asemenea indivizi, asta nu mă miră, dar ar fi cinstit din partea lui Traian Băsescu să recunoască, măcar acum, că a știut de la început ce le poate pielea unor asemenea specimene și de aceea i-a și ținut aproape.

În definitiv, nici nu ar trebui să ne mai mire prea mult faptul că foștii săi lingăi îi întorc spatele sau chiar îl hulesc, fiindcă, de fapt, ei nu fac decât să îi urmeze exemplul. La urma-urmelor, să nu uităm că e Traian Băsescu, alias Petrov, turnător dovedit al Securității și produs emblematic al politicii de cadre a partidului-stat a fost cel care, odată înscăunat la Cotroceni, a comandat și a supervizat Raportul care definea vechiul regim ca fiind unul „nelegitim și criminal”.

Mușcând, așadar, mâna pe care, până în decembrie 1989, a lins-o cu mult sârg. Și cu beneficiile aferente, bineînțeles!…

 

Șerban CIONOFF, UZPR

 

 

Sacul lui Moș Nicolae și sacii cu voturile la Alegerile Parlamentare

 Întrebare: ce deosebire este între sacul cu darurile lui Moș Nicolae și sacii cu voturile la alegerile parlamentare?

Răspuns:Nu este nici-o deosebire; și acolo și acolo se găsesc daruri pentru cei care au fost cuminți și au ascultat de cei mari.Cu deosebirea că în bocancii sau în cizmele în care Moș Nicolae lasă darurile te uiți în dimineața zilei de 6 decembrie, pe când voturile la alegerile parlamentare sunt puse în saci, se va putea uita, cine trebuie, după orele 21 ale acestei zile, pentru a se va vedea cine a primit cele mai multe daruri.

Întrebare: Ce fac cei care nu sunt mulțumiți de daruri? Le pot refuza sau pot cere să le fie schimbate?

Răspuns: Pot să le refuze sau să ceară să le fie schimbate, dar asta nu este frumos și, prin urmare, ei riscă să îl supere pe Moșul ca și pe cei mari.

Cam așa aș începe discuția despre asemănările și deosebirile între cele două evenimente din ziua de 6 decembrie din acest an. Asemănări și deosebiri care pot merge mai departe. De exemplu, darurile din sacul lui Moș Nicolae se pun în ghetele pregătite dinainte, pe când în sacii cu voturile se poate intra cu bocancii sau cu cizmele și la propriu cât și la figurat. Așa cum s-a întâmplat la Biroul Electoral al Sectorului 1 din București, unde camerele de luat vederi au înregistrat imagini din care reiese că niște neastâmpărați, bine trecuți de vârsta copilăriei, s-au apucat să răscolească în sacii cu voturi. Voturi care puteau aduce, pentru unii, surprize foarte plăcute și, pentru alții, surprize neplăcute.

Cu asta, ajungem la una dintre principalele elemente care deosebesc seara în care va veni Moș Nicolae de seara începerii numărării votului la alegerile parlamentare din acest an. Dacă până acum nu s-a mai pomenit ca un copil să umble în sacul lui Moș Nicolae și să își schimbe darul, în schimb, tare îmi este teamă că, în cazul sacilor cu voturile pentru parlamentare, se va umbla în draci la schimbarea darurilor. Că doar precedentul a fost creat și omologat încă din primea zi care a urmat închiderii urnelor la votul din 27 septembrie.

Vreau să fiu foarte bine înțeles, nu intentez nimănui, persoană publică sau instituție, un proces de intenție, în schimb, ca cetățean român cu drept de vot și de liberă exprimare, avansez o suspiciune rezonabilă. Fiindcă, dacă nici până acum instituțiile abilitate ale statului nu au finalizat cercetarea cazului, iar Biroul Electoral al Sectorului 1, prin președintele său, procurorul Nicolae Sprîncu, susține, în mod public, cum că imaginile respective ,,au fost denaturate în scopul inducerii în eroare a publicului’’, iar anterior, un alt oficial cerea să fie pedepsiți nu făptuitorii ci persoanele care au difuzat secvențele incendiare, atunci putem considera că există îngrijorătoare șanse ca modelul să fie aplicat și la alegerile din 6 decembrie.

Ar mai fi de răspuns și celor care pun întrebarea: ce se va întâmpla dacă vor exista nemulțumiți cu darurile primite? Foarte simplu, în cazul darurilor căpătate din sacul lui Moș Nicolae nu am pomenit să fie existat refuzuri sau cereri de schimbare, iar dacă și la alegerile parlamentare se vor mai găsi unii care să conteste ceea ce primesc după ce sacii au fost deșertați și au fost eficient validate buletinele de vot, atunci să zică mersi dacă nu li se va aplica regula ,,nemulțumitului i se ia darul’’.Adică să re-numere voturile tot niște mâini măiestre și, după asta, să îi scoată și cu mai puține voturi decât au avut până atunci. Deie Dumnezeu ca luni, când sper că vom avea un răspuns clar la contestația depusă de avocatul lui Dan Tudorache să vedem că adevărul a câștigat, dar, până atunci, dați-mi voie să am serioase semne de îndoială.

Acestea ar fi principalele asemănări și deosebiri dintre sacul lui Moș Nicolae și sacii cu voturile de la alegerile din 6 decembrie. Simplă comparație după care am putea să înțelegem mai bine de ce pseudo-președintele Klaus Iohannis stăruie ca alegerile parlamentare să se țină numai și numai în această zi, deși specialiștii avertizează că pericolul Covid-19 este în creștere în perioada următoare și, mai ales, în această iarnă.
Sau te pomenești că, numai și numai fix duminică 6 decembrie anul curent, Coronavirusul se autosuspendă?…

Autor: Serban Cionoff

Sursa: jurnalul.ro