Cum se destrăbălau boierii şi călugării români cu ţigăncile: violau roabe, le supuneau perversiunilor, iar incesturile erau premise !

Specialiştii şi mărturiile fiilor de boieri din secolul al XIX-lea scot la iveală o filă întunecată a istoriei boierimii româneşti. Mulţi proprietari funciari cu sânge albastru, chiar şi în urmă cu 200 de ani, se dedau la orgii şi violau roabele ţigănci de pe domeniile lor. Abuzurile aveau loc în văzul luminii, inclusiv cu ştirea nevestelor. Se ajungeau la incesturi între copii din flori şi cei legitimi ai boierilor. „Ius primae noctis“ (n. r. dreptul primei nopţi) sau „Droit de cuissage“ sunt doi termeni foarte des întâlniţi în Evul Mediu vest european. Expresiile se traduc printr-un drept al seniorului, stăpân al moşiei, de a dispune de noaptea nunţii sau prima noapte a tinerelor care se căsătoreau pe domeniul său.  La prima vedere, acest drept al seniorului pare străin de Principatele Române. Nimeni nu şi-ar putea imagina că boierii români ar fi putut beneficia, dar şi folosi această drept crud în favoarea lor. Cu toate acestea, iată că specialişti în istoria mentalităţilor precum Andrei Oişteanu şi fii de boieri din secolul al XIX lea arată că, de fapt, boierii români practicau la fel ca şi omologii lor vest-europeni „ius primae noctis“, pe domeniilor lor.  Diferenţa este că boierii români continuau să-l practice şi în secolul XIX, cu o diferenţă de câteva sute de ani faţă de restul continentului. Andrei Oişteanu, bazându-se pe documente de epocă, şi Radu Rosetti, descendentul unei importante familii boiereşti sau călătorul din secolul al XIX-lea Ion Codru Drăguşanu descriu o clasă boierească pe alocuri decandentă care obliga femeile de pe domenii să se supună acestui drept seniorial medieval şi abuzurilor sexuale de toate felurile. Şi toate acestea până la începutul secolului al XIX-lea, cu ştiinţa întregii societăţii.

 Prima noapte de iubire cu roabe ţigănci

Nu toate femeile de pe domeniile boiereşti intrau sub incidenţa de „Ius primae noctis“. Poftele boierului erau îndreptate doar asupra roabelor ţigănci. Indiferent de vârstă, preferate erau adolescentele. Referirile anterioare, din „miezul“ evului mediu românesc, lipsesc. Constatările sunt târzii - de secolul al XIX-lea -  şi subliniază că acest obicei era perpetuat din generaţie în generaţie, vreme de sute de ani. Mai precis, boierii abuzau sexual roabele ţigănci, fără niciun fel de repercursiune.  Mai mult decât atât aveau drepturi sexuale asupra acestora în noaptea nunţii. Cel care face o referire convingătoare la acest aspect este Ion Codru Drăguşanu, intelectual transilvănean, memorialist, călător şi revoluţionar la 1848. În cartea sa de călătorie, scrisă în secolul al XIX lea, „Călătoriile unui român ardelean în ţară şi străinătate (1835-1844)“, acesta arată clar că boierii valahi aveau drept de viaţă şi de moarte asupra robilor ţigani, dar mai mult decât atât pomenea acest „Ius primae noctis“. „Asupra acestora exercitează boierii toate drep­turile fe­udale, cu nume şi fără nu­me, precum ius primae noctis sau droit de cuissage“, scria călătorul ardelean. Andrei Oişteanu - în lucrările şi articole sale, în special în „Sexualitate şi societate. Istorie, religie şi literatură“ - tinde să dea crezare celor relatate de Drăguşanu spunând că acesta era un observator obiectiv şi erudit.

 Abuzuri şi perversiuni cu ştirea boieroaicelor

Nu doar Drăguşanu precizează că roabele ţigănci deveniseră ţinta abuzurilor sexuale ale boierilor români. Radu Rosetti, descendentul celebrei familii boiereşti, arată că aceste abuzuri erau obişnuite printre boierii moldoveni. Rosetti arată că totul pleca de la faptul că robii ţigani erau doar nişte obiecte pentru stăpânii feudali din Ţările Români, „obiecte“ care putea fi tratate fără a atrage mânia divină şi fără a avea consecinţe de natură penală sau coercitivă.  „Cu desăvîrşire odios era chipul în care se uza de fetele şi de femeile acelor nenorociţi. Plecând de la principiul că trupul robului este lucru al stăpânului, ţigancele, fete mari şi femei măritate în toate regula, în faţa altariului, erau privite de stăpîni ca adevărată carne pentru plăcere. Se uza de ele în această însuşire cu ştirea părinţilor şi a soţilor.(...) Şi patru veacuri de asemene supunere abjectă degradase într-atîta pe acei nenorociţi, ucisese în astfeli de grad orice simţimînt de demnitate omenească într-înşii, încît ei priveau această îngrozitoare batjocură ca lucru firesc, împotriva căreia nu cunosc exemplu de opunere, de revoltă, de încercare de răzbunare“, scria Radu Rosetti în cartea sa jurnal „Amintiri. Ce-am auzit de la alţii“, capitolul VII „Din vremea regulamentară“. Aşa cum arată şi Radu Rosetti, abuzurile erau făcute cu ştirea tuturor, inclusiv cu acordul tacit al nevestelor. Andrei Oişteanu aduce ca argument şi relatările scriitorului moldovean Gheorghe Sion, tot din secolul al XIX-lea.   „Boierul Cantacuzino-Paşcanu a dezvirginat-o pe roaba Maria (atunci în vârstă de vreo paisprezece ani), care a rămas însărcinată. Evenimentul a fost tratat ca ceva normal. Nimeni din familia Mariei sau din familia conaşului nu s-a impacientat. Dimpotrivă, soţia boierului, „cocoana Profiriţa“ (fiica marelui vornic Alexandru Beldiman), a avansat-o pe ţigăncuşă pe post de „prima ei cameristă“, iar pe băiatul Dincă, născut din relaţia necuvenită, practic l-a înfiat“, scrie specialistul Andrei Oişteanu în articolul „Ius primae noctis. Privilegiile sexuale ale boierilor asupra roabelor ţigănci“, din „Revista 22“, din 20 noiembrie 2012. Povestea se încheie tragic, iar aventura boierului Cantacuzino-Paşcanu a dus la emanciparea ţiganilor în Moldova. Mai precis, fiul roabei, Dincă, deşi inclus în anturajul boierului, s-a sinucis din cauza faptului că era tratat mereu ca un ţigan bastard. Aflând de cele întâmplate la 23 decembrie 1855, Grigore Alexandru Ghica, promulgă legea emancipării robilor ţigani. Tot în urma abuzurilor sexuale asupra roabelor ţigănci, familia Rosetti a dat o lege asemănătoare.

Frecarea picioarelor boierului un fetiş la modă

Una dintre perversiunile sau fetişurile boierilor români cu privire la roabele ţigănci era „frecarea picioarelor“. Practic roabele ţigănci, care erau cele mai frumoase, erau chemate la boier şi pusă să-i frece picioarele. După relaxare urma apoi ca boierul să-şi facă toate poftele cu „ţigăncuşa“. Obiceiul apare atestat la Radu Rosetti, în cartea sa „Păcatele slugerului“.  În această poveste, Ion moare de gelozie, când află că iubita sa Catrina este trimisă să frece picioarele boierului. „ - Dar unde-i Catrina? - La curte: freacă picioarele boieriului. La auzul acestor cuvinte, Ion fu cuprins de ameţală: toate stelele cîte erau în cerul senin al acelei nopţi de vară începură să joace dinaintea ochilor lui; numai cu greu izbuti să se ţie pe picioare. - Boieriul, urmă Tarsiţa lui Todirică bucatariul, o venit pe la toacă singur, calare, la bordeiul lui Simion. După ce o descălecat, i-o poruncit să se puie jos şi i-o tras vro cîteva bice, fiindcă sarmalele de azi-dimineaţă erau prea uscate. După ce o încălecat iar, îndreptîndu-se spre rateş, s-o întîlnit cu Catrina: am văzut cum s-o oprit dinaintea ei. O vorbit puţin, cu dînsa, apoi o pornit înainte. Pe la asfinţitul soarelui o venit mătuşa Irina, o întrat în bordei şi, după ce o stat cîtva acolo, am văzut-o ieşind afară cu Catrina. Au venit amîndouă la mine, mi-au spus că boieriul o poroncit mătuşii Irinii să aducă pe Catrina la curte, s-o leie, s-o spele, s-o clătească cu apă de cimbru, s-o îmbrace cu o cămeşă de borangiuc şi cu o fustă curată şi s-o ducă în ietacul boieriului ca să-i frece picioarele“, se arată în povestea lui Rosetti.  Dacă nu a fost clar că după „frecatul picioarelor“ urma o partidă de amor, în care boierul abuza cum dorea de ţigăncuşă, autorul devine şi mai explicit. „Catrina lui se afla în ietacul boieriului, şi boieriul se bucura acuma de frumuseţile fără păreche ale trupului ei! Odorul lui cel scump mulţămea în acea clipă poftele altuia! Ştia doară el ce însamnă frecarea picioarelor unui boier de cătră o roabă frumoasă! Mama, mătuşile şi surorile lui îi povestise nopţile petrecute de ele în ietacele boierilor cu toate amăruntele lor“, scria Rosetti,arătând că acest obicei era perpetuat de generaţii întregi.

 „Igumenii“ aveau haremuri întregi de roabe ţigănci

Nu doar boierii, sau mai precis aristocraţia mirenilor, abuza roabele ţigăncii. Şi călugări, dar şi înalte feţe bisericeşti erau amatoare de distracţii sexuale cu roabele. Tot Radu Rosetti pomeneşte în „Amintiri. Ce-am auzit de la alţii“. Scrie că mai ales egumenii greci aveau adevărate haremuri de roabe ţigănci deosebit de frumoase.  „Şi să nu se creadă că numai stăpînii mireni uzau de drepturi regaliene asupra ţigancelor aparţinîndu-li: aceste roabe alcătuiau adevarate haremuri pentru igumenii mănăstirilor pe cari generozitatea pioşilor donatori le înzestrase cu număroase suflete de ţigani. Mai cu samă egumenii greci ai mănăstirilor închinate aveau reputaţia că ştiu, prin schimburi, să-şi alcătuiască seraiuri de frumuseţi ţigăneşti“, scria Radu Rosetti. 

Metisaje şi incesturi în toată regula

Aventurile sexuale ale boierilor cu roabele, duceau la o adevărată metisare. Cu alte cuvinte erau romi cu sânge valah şi invers. Aceştia aveau tot statut de robi şi culmea aveau cea mai grea soartă, nefiind acceptaţi nici de comunităţile rome, nici de cele ale românilor. Aveau într-un fel soarta mulatrilor din statele sudice ale Americii în secolul al XIX-lea. Excepţie făceau copii peste care se pogora bunăvoinţa boierului care le necistise mama şi în felul acesta erau promovaţi la curte. Şi Neagu Djuvara a vorbit despre apariţia unei „rase amestecate“, în mijlocul căreia se putea naşte câte „o ţigăncuşă cu ochi albaştri, cu părul blond, care doar prin pielea ei ceva mai închisă la culoare amintea că se trage din poporul nomad.  Anterior, Radu Rosetti (Ţigăncuşa de la ietac) se referise şi el la acest fenomen de metisaj, într-o formulare cu unele inflexiuni rasiste: „Obiceiul stăpânilor de a întrebuinţa acele roabe pentru plăcerile lor fiind vechi de veacuri, intro­dusese în vinele multor ţigani ”vătraşi” o proporţiune însemnată de sânge boieresc şi avusese drept urmare prezenţa, în multe curţi, a unor tipuri, atât bărbăteşti, cât şi femeieşti de o deosebită frumuseţă, uimitor de fine şi deosebindu-se cu desăvârşire de acel ţigănesc primitiv, care şi astăzi se întâlneşte printre rămăşiţele împrăştiate ale ursarilor, lingurarilor şi căldărarilor“, preciza Oişteanu în articolul său „Ius primae noctis. Privilegiile sexuale ale boierilor asupra roabelor ţigănci“, din „Revista 22“.  Mai mult decât atât exista chiar riscul apariţiei incestului. Fii boierului întreţineau relaţii sexuale, cu surorile vitrege, adică cu fiicele boierului cu roabe ţigănci, de obicei de o vârstă apropiată cu cea a odraslelor senioriale. Radu Rosseti este cel care vorbeşte şi despre acest fenomen. „Istoricul a observat producerea unui fenomen aparte. Uneori, tânăra roabă ţigancă făcea copii cu bo­ie­rul. Ulterior, se întâmpla ca fiul boierului să se culce, la rândul lui, cu fiica roabei ţi­gănci, fără să ştie că astfel participă la relaţii incestuoase cu sora sa paternă“, preciza Oişteanu în articolul deja menţinonat. Scriitorii şi istoricii de secol XIX spun că boierii selectau roabe ţigănci de o frumuseţe răpitoare, tinere şi deosebit de atrăgătoare.

                                                                          Cosmin Zamfirache