În randurile care urmeaza, voi aborda o problema majora cu
care se confrunta in prezent civilizatia europeana, in special cea
occidental-apuseana, si anume criza spirituala sau criza crestinismului, care
observam cu reala ingrijorare ca se acutizeaza de la an la an. Este adevarat ca
noi europenii, avem o foarte bogata istorie si traditie crestina. Dar la fel de
adevarat este, ca de la asa zisa marea revolutie Franceza, de fapt
francmasonica si iudaica, se duce o lupta crancena impotriva crestinismului,
impotriva a tot ce inseamna „homo religiosus”. Desi este in esenta firii
noastre omenesti de pretutindeni si dintotdeauna sa ne comportam religios, ba
mai mult decat atat: „a trai ca fiinta umana, este in sine un act religios”,
afirma categoric Mircea Eliade. De altfel importanta este si observatia
ganditorului roman Petru P. Ionescu: „acolo unde nu vom gasi nici o urma de
viata religioasa, nu mai este nici regn antropic, ci o simpla specie
biologica”.
Religiozitatea este definitorie pentru om, inclusiv pentru
omul contemporan. Doar asa se poate explicafaptul ca omul modern,”emancipat” de
vechiul „obscurantism religios”, a simtit totusi nevoia sa-si alcatuiasca,
treptat, o noua mitologie, sa-i spunem de sorginte stiintifico fantastica, cu
extraterestrii, farfurii zburatoare, oameni robot si alte asemenea
nastrusnicii. Numai prin gradul avansat de pervertire a constiintei moderne se
poate explica faptul ca atatia dintre contemporanii nostri sunt gata sa jure ca
exista fiinte rationale, lumi si civilizatii extraterestre, dar nu ar admite
nici in ruptul capului si existenta lui Dumnezeu.
In fond, homo religiosus este omul care refuza sa se
resemneze in limitele acestei lumi moderne decadente si care poate depasi
limitele conditiei bio-istorice si ale rationalismului falimentar. Fericitul
Augustin spunea ca doua verbe au ridicat doua imperii; verbul a fi si verbul a
avea. Omul este liber sa devina cetatean al unuia sau al celuilalt. Religia
autentica il cheama sa traiasca sub semnul lui a fi, sa-si sporeasca, sa-si
innobileze si sa-si eternizeze fiinta, in raport cu Fiinta Suprema care este
Dumnezeu. Lumea ravasita de pacat, il ispiteste sa traiasca sub semnul lui a
avea, adica in adoratia nebuneasca a desertaciunilor ei, pe care sa le cumuleze
si sa le consume. Numai ca ne avertizeaza Domnul, „ce-i foloseste omului sa
castige lumea intreaga, daca-si pierde sufletul sau?”
Omul modern de astazi, cazut in ispita instrainarii de
Dumnezeu, se instraineaza proportional si de sine insusi, se animalizeaza sau
se robotizeaza, degenerand fizic si spiritual si ajungand la conditia jalnica a
„cainelui intors la propria varsatura”. Mare si tragic mister al oamenilor,
spunea Antoine de Saint-Exupery: „pierd esentialul si ignora ceea ce au pierdut”.
Civilizatia moderna este, in ultima analiza, profund
antiumanista, pentru ca nesocoteste tocmai natura intima a fiintei, ea fiind
cladita pe uitarea de sine a omului dezdumnezeit. „Civilizatia moderna –
observa Alexis Carrel – se gaseste intr-o situatie proasta, fiindca nu ni se
potriveste. Ea a fost construita fara o cunoastere a adevaratei noastre naturi.
E datorata capriciului descoperirilor stiintifice, poftelor unor oameni
rataciti, iluziilor, teoriilor si nazuintelor pamantesti. Desi inaltata de noi,
ea nu este facuta pe adevarata noastra masura.”
Dar exista inca totusi Biserici, si aici ma refer in mod
special la Biserica noastra Ortodoxa, care infrunta in continuare urgia
vremurilor si tine ridicata faclia credintei. Exista inca glasuri ai celor ce
cred in continuare in valorile nationalist-crestine, si care striga, cheama si
dojenesc. Exista o constiinta religioasa rastignita pe crucea acestui veac.
Poate ca toate acestea stau zalog al unei viitoare renasteri spirituale
europene. Oricum, pentru prima data in istoria lumii, o civilizatie ajunsa din
pacate in pragul declinului ei isi poate da seama de raul de care sufera. Ne
ramane de luptat lupta cea buna, dupa indemnul apostolic, fiecare pe masura
puterilor si vocatiilor sale. Insa lupta aceasta – iata ce trebuie sa nu uitam
nici un moment – se da mai intai inauntrul nostru.
Cristian Ardeleanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu