O nemeritată vacanţă

Parlamentul rămâne o instituţie cu un statut incert. Terfeliţi încă de la înfiinţarea lui, parlamentarii au o imagine publică foarte proastă. Vina o poartă în primul rând ei înşişi, mai puţin împrejurările. La un moment dat s-a spus că de vină sunt partidele şi modul în care sunt promovaţi în funcţii oameni nepregătiţi. După o lungă dezbatere s-a mers pe votul uninominal. S-a dovedit a fi o decizie şi mai proastă. Aleşii uninominali au fost mai dezastruoşi decât aleşii pe listele de partid.

Mai mult, din cauza modului defectuos în care a fost  făcută legea, parlamentul s-a mărit cu peste 100 de parlamentari. S-a revenit la vechea lege.

Uninominalul a fost îngropat definitiv. Imaginea Parlamentului a rămas la fel de proastă. Luat în parte, în colegiul său, parlamentarul în sine nu este o catastrofă atât de mare cum pare atunci când aleşii sunt luaţi la grămadă. Sunt ca lupii. Când un lup este singur este timid, iar când se adună mai mulţi indivizi se formează o haită sălbatică.

     Cel mai mare reproş care i se aduce Parlamentului este că face legi proaste. Avem exemple cu duiumul. Practic, nicio lege adoptată de-a lungul timpului nu a fost concepută şi votată în aşa fel încât să nu se impună modificări. Legea Educaţiei rămâne o mostră de lipituri. Improvizată, peticită cu tot felul de interese mărunte, legislaţia stufoasă, ambiguă, se răzbună. Legea pensiilor, legile de funcţionare ale diferitelor instituţii, ca să nu mai vorbim de codurile fiscale şi penale, au creat anomalii care fac din România o ţară care aleargă cu picioarele în sac. Nimic nu funcţionează normal. România este o ţară blocată de propriile ei reguli.

Nu mai este nevoie să spunem că regulile au fost stabilite de “experţi” care habar nu au pe ce lume trăiesc. Dar parlamentarii sunt în vacanţă. În timpul caniculei nu se poate munci. În schimb guvernul este în acţiune.

Nu întreaga vină pentru haosul legislativ trebuie pusă în sarcina legislativului. Guvernul produce pe bandă rulantă proiecte de legi. Guvernul emite ordonanţe de urgenţă cu putere de lege. Fără acordul guvernului nu ar fi fost posibilă o lege a retrocedărilor. Guvernele, fie că este vorba despre cel condus de Emil Boc, de Victor Ponta sau Dacian Cioloş, au acceptat în mod tacit să fie devalizat bugetul de stat prin sumele uriaşe acordate pentru restituirea fostelor proprietăţi. Clienţii DNA sunt indivizii care au cumpărat drepturile litigioase. Cum a fost posibil ca nici parlamentul, nici guvernul să nu observe că legea este făcută special pentru speculanţi? Preşedintele Băsescu trebuia să fie primul care să fie informat. Sute de milioane de euro s-au evaporat din bugetul statului. Ultimul fugar, miliardarul Puiu Popoviciu, este unul dintre beneficiari. Nu este singurul. O parte dintre beneficiari, cei mai mărunţi, sunt condamnaţi sau anchetaţi. Rechinii sunt liberi şi cu banii puşi la păstrare.

Instituţiile de forţă s-au concentrat mai mult pe clasa politică decât pe profitorii efectivi. Calul de bătaie rămâne cel care atrage mai mult atenţia opiniei publice din ţară şi străinătate. Politicienii de vârf sunt trofeele preferate şi de DNA, şi de mass media. Politicienii de vârf, liderii politici, sunt responsabili pentru tot ce nu merge bine în ţară. Sunt însă apăraţi de lege, de legile pe care tot ei le-au făcut.

În fiecare vară, după modelul şcolilor, parlamentarii îşi iau vacanţă. Preşedintele Camerei Deputaţilor a dorit să dea un exemplu pozitiv şi i-a chemat pe parlamentari din vacanţă pentru a decide în privinţa pensiilor speciale. A fost doar o simplă acţiune de propagandă. Liviu Dragnea a lăsat lucrurile în coadă de peşte şi a plecat la pescuit oceanic. Asta se întâmplă de ani de zile. Când dau de greu, politicienii pleacă în vacanţă. De cele mai multe ori, în vacanţe nemeritate.

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei de Maramureş