O zi mai tristă decât veacul

           de Gheorghe Pârja

        

Veacul trecut a fost, poate, cel mai trist din ultimele două milenii. Dacă luăm în seamă tragedia celor două conflagraţii, prin morţii lor, dar şi prin cruzimea rapturilor teritoriale. Din nefericire, România a fost în suferinţă în acest context. După cum ştim, Basarabia fusese prima provincie românească, care îşi declara Unirea cu ţara, în anul 1918, iar în iunie 1940, prima care este smulsă din trupul întregit al României printr-un ultimatum. Ediţia „Ziarele României Mari,” numărul 30, abordează acest trist episod al istoriei noastre. Aşa mi-a fost dat să ţin în mână, pentru prima dată, copia notei ultimative dată de Guvernul sovietic Guvernului Regal al României, în ziua de 27 iunie 1940, ora 2,47. Cu câteva zile înainte, ministrul de externe sovietic, Molotov, îl informa pe ambasadorul german la Moscova că guvernul său urma să ceară României cedarea Basarabiei şi Bucovinei, iar rezolvarea acestei probleme nu suferea nicio amânare. În caz de refuz, se va recurge la forţa armată.

Citez din telegrama groazei: ”În anul 1918, România, folosindu-se de slăbiciunea militară a Rusiei, a desfăcut de la Uniunea Sovietică (Rusia) o parte din teritoriul ei, Basarabia, călcând prin aceasta unitatea seculară a Basarabiei, populată în principal cu ucraineni. Uniunea Sovietică nu s-a împăcat niciodată cu faptul luării cu forţa a Basarabiei. Guvernul sovietic consideră că chestiunea întoarcerii Basarabiei este legată, în mod organic, cu chestiunea transmiterii către URSS a acelei părţi a Bucovinei, a cărei populaţie este legată, în marea sa majoritate, cu Ukraina sovietică.” Vestea ultimatumului sovietic, care obliga autorităţile române să evacueze, în termen de patru zile, Basarabia, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţei a căzut ca un trăsnet asupra populaţiei din aceste provincii. Cât şi asupra autorităţilor militare şi civile, care nu se aşteptau ca statul român să le abandoneze atât de uşor.

Cele două consilii de coroană, convocate în 27 iunie, au pus faţă în faţă partizanii apărării şi pe cei ai cedării. Nicolae Iorga a fost unul dintre cei mai vehemenţi apărători ai ideii de rezistenţă în faţa agresiunii sovietice: ”Ne batem, blestem pe noi dacă nu ne batem!”, dar istoricul, cu încă cinci membri ai consiliului, nu a avut câştig de cauză. Guvernul de la Bucureşti s-a conformat şi a acceptat termenii sovietici. Ocuparea Basarabiei şi a nordului Bucovinei a fost însoţită şi de preluarea abuzivă a Ţinutului Herţa, care nu figurase în notele ultimative, şi care făcea parte din Vechiul Regat. Protestele părţii române nu au avut niciun rezultat, urma groasă a creionului roşu al lui Molotov a marcat conturul noii hărţi. Părăsirea provinciilor româneşti de către români s-a realizat în condiţii extrem de grele. Trupele sovietice au încălcat termenii înţelegerii, prin nerespectarea orarului de ocupaţie, au deschis focul, au luat prizonieri, au dezarmat unităţi româneşti, au capturat material de război şi au sechestrat trenurile de evacuare.

Agresiunilor sovietice li s-au adăugat şi cele ale grupurilor radicale comuniste, în rândul cărora s-au regăsit numeroşi cetăţeni de origine evreiască, care, după anii de persecuţie antisemită, nu s-au sfiit să salute cu bucurie anexarea Basarabiei la Uniunea Sovietică. Românii au devenit pribegi în propria ţară. Raptul teritorial a constituit începutul unei adevărate drame naţionale, provocându-le românilor mari suferinţe. Una dintre cele mai importante consecinţe ale anexării acestor teritorii a fost exodul de populaţie. Către sfârşitul lunii octombrie 1940, se refugiaseră din Basarabia peste 100.000 de persoane. Întreaga ţară s-a implicat în ajutorarea celor evacuaţi.

Unde au fost puterile garante? România renunţă silit la garanţiile franco-engleze. Hitler câştigă tot mai mult teren. Franţa este îngenuncheată, iar Anglia înconjurată de inamici. Celebrul ziarist Pamfil Şeicaru scrie în publicaţia sa „Curentul” despre cei vinovaţi de dezastrul teritorial românesc. România a rămas fără aliaţi, pradă Germaniei şi Uniunii Sovietice. Doar oficiosul Vaticanului a confirmat caracterul românesc al Basarabiei. De la Berlin se salută ocuparea acestui teritoriu. Inamicii noştri nu au ezitat să profite. O zi mai tristă decât veacul. Se apropie Dictatul de la Viena, la 30 august 1944, când s-a decis divizarea provinciei istorice, Transilvania. De acest tragic eveniment se ocupă Ediţia de astăzi a celebrei colecţii.