PSD, învinşi şi învingători

 Fără surprize de proporţii, cum au fost de pildă la alegerea lui Mircea Geoană, în 2005, congresul PSD din iunie 2019 s-a desfăşurat între limitele trasate de premierul Dăncilă. În numele democraţiei şi libertăţii de opinie, nicio clipă tabăra Dăncilă nu a pierdut controlul.

Un posibil rebel, un simbol al baronilor, Marian Oprişan, huiduit de sală, nu a fost lăsat să vorbească. Codrin Ştefănescu, o voce puternică, revoluţionară, fost secretar general în timpul lui Liviu Dragnea, observând în ce parte bate vântul schimbării, s-a dat rapid pe brazdă.

Taberele învinşilor şi învingătorilor s-au detaşat foarte clar, prin diferenţele mari de voturi obţinute.

Triumviratul Dăncilă-Teodorovici-Fifor pornesc la drum votaţi masiv, spre deosebire de Şerban Nicolae, Liviu Pleşoianu sau contracandidata doamnei Dăncilă, doamna Ecaterina Andronescu, care a luat doar 50 de voturi din aproape 4.000.

PSD şi-a rezolvat problemele din punct de vedere al legitimităţii. Social-democraţii prezenţi la congres par să fi depăşit şi complexul Dragnea, fostul lider fiind pomenit doar în treacăt, dar nu de susţinătorii Vioricăi Dăncilă, ci de învinşi.

Noua echipă îşi doreşte înainte de orice să treacă peste perioada Dragnea şi să reconstruiască partidul. Recunosc greşelile făcute şi sunt conştienţi că rezultatele de la europarlamentare au fost dezastruoase.

Viorica Dăncilă şi-a luat şi angajamentul că guvernul nu va modifica prin ordonanţe legile justiţiei, recunoscând astfel valabilitatea referendumului.

Fără triumfalismul şi aroganţa de altădată, delegaţii la congres, în unanimitate, par să fi descoperit valoarea modestiei, a onestităţii în politică. Poate că este, totuşi, prea târziu. Ce au câştigat într-o parte pierd în alta: PSD nu mai are „greii” de altădată, nu mai are un grup compact de lideri puternici, recunoscuţi ca atare de public şi de mass media, capabili să ţină piept adversarilor, să se bată de la egal la egal cu liderii celorlalte partide.

Aşa se explică de ce social-democraţii nu au un candidat prezidenţial. Din rândul partidului nu se detaşează nicio mare figură, care prin propria personalitate să se impună ca prezidenţiabil. Însăşi Viorica Dăncilă a declarat că nu va accepta să candideze la preşedinţie, conform cutumei că şeful partidului este automat candidatul prezidenţial.

Desemnarea candidatului prezidenţial este următoarea urgenţă. Călin Popescu Tăriceanu profită de situaţie şi face toate diligenţele pe lângă conducerea PSD să fie desemnat candidat al alianţei PSD-ALDE. Vor urma măsurători, dar adevărul este că nu sondajele sunt determinante, ci negocierile politice.

De fapt, publicul nu este foarte interesat de candidatul prezidenţial al PSD. Atenţia opiniei publice este concentrată pe desemnarea unui candidat propriu al Alianţei USR-PLUS, care ar pune în dificultate candidatura lui Klaus Iohannis. Deja s-a încetăţenit ideea că dreapta câştigă alegerile prezidenţiale, indiferent de profilul candidatului. PSD pare să se fi împăcat cu această idee. Victor Ponta spunea că ar fi posibilă o victorie la preşedinţie, dar numai cu un candidat unic PSD-ALDE-Pro România. Declaraţia fostului candidat prezidenţial care a pierdut în faţa lui Klaus Iohannis nu a stârnit niciun fel de interes. Nu se ştie, însă, niciodată.

Dacă promite că nu va mai modifica legile justiţiei, că va respecta spiritul referendumului, dacă a renunţat la moştenirea lui Dragnea, care vor fi noile linii de forţă ale PSD? Se va concentra pe guvernare, va pregăti terenul pentru alegerile locale şi parlamentare din 2020? Din lucrările congresului nu reiese foarte clar în ce direcţie va duce noua echipă partidul lăsat în derivă de Liviu Dragnea.

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei Maramureş