– Îmi place titlul din acest an al Taberei Naţionale de Literatură şi Artă Plastică “Archeus” de la Ocoliş: Arta, la Summit (întâlnire). Are vreo legătură cu recentul summit NATO unde s-au adunat “războinicii”, iar aici vin oamenii paşnici: artiştii? Sau şi artiştii sunt “războinici” din cauza orgoliilor?
– Titlul taberei a fost sugerat de scriitorul Ioan Groşan, pentru că la Ocoliş au venit personalităţile importante ale culturii române în ultimii 18 ani. Apoi, de la UAP Bucureşti, a pornit ideea de a provoca, de a sugera Parlamentului să elaboreze o adevărată lege a artiştilor plastici, o lege a artistului, în general. Artiştii, creatorii care au valoare să fie favorizaţi. Când ei au un moment creator, au un moment de gestaţie a unui proiect important literar sau unul de artă plastică de lungă durată, să fie luat în seamă. Această perioadă de gestaţie nu este recunoscută. Noi suntem impozitaţi precum maneliştii, care câştigă mii de euro pe seară, după o lege aplicată tuturor artiştilor din ţară. Nimeni nu calculează însă cât cheltuieşte un artist pe materialele folosite, care sunt cheltuielile în atelier sau timpul necesar scrierii unui roman. Pe de altă parte, trebuie să privim şi cu umor această idee de summit, pentru că ceea ce ne salvează este întotdeauna ingeniozitatea şi cultura. Noi nu avem putere europeană. Noi suntem aproape o colonie. Summit-ul adevărat poate produce cultură, pentru că aceasta este cea care duce războiul în Europa. Dacă nouă ne-a mai rămas ceva, ne-a rămas CULTURA! Deci noi suntem cei care merităm summit: un reprezentant al României la Warşovia sau NATO nu face nimic, acum, pentru că ţara noastră nu mai este o putere, dar cultural, România este o putere. De aceea trebuie să mizăm pe cultură şi artă, întrucât acestea sunt câştigul nostru, al României.
– De ce ai ales Ocolişul?
– Din punctul meu de vedere, când am ales să mă stabilesc aici, satul arăta foarte sculptural: numeroase ridicături de pământ, multe curbe pe verticală şi orizontală, multe ocolişuri, de unde ar veni şi denumirea localităţii. O altă legendă spune că, acolo, pe deal era un post-control al vechiului Imperiu, unde se afla şi o spânzurătoare pentru răufăcători. Mai jos de vârful dealului, pentru a scăpa de filtru, cei vizaţi ocoleau pe acolo, spre Baia Mare. Văzut din satelit, într-adevăr Ocolişul are în relief multe curbe frumoase, foarte feminine, o configuraţie geometrică pe care am asemănat-o cu curbele unei femei frumoase, cum aţi văzut aici acel nud antic. Mi-am zis că acest sat este făcut din curbele şi unghiurile desfăcute ale unei frumoase zeiţe. Zeiţa Cosmosului se numeşte una din pânzele mele dedicate Ocolişului. Pe una dintre aceste curbe, mai împădurite, mi-am aşezat casa, iar prietenii mă tot întrebau pe care zonă din corpul femeii?
– I-am văzut aici pe unii dintre scriitorii, poeţii, criticii literari, editorii, ziariştii şi pictorii maramureşeni, i-am văzut pe Ioan Groşan, Ion Mureşan, Lucian Perţa, Grigore Leşe, mulţi oameni de cultură, oficialităţi locale…
– Este un sincretism între arta plastică, literatură, lucru preluat de către noi de la Mihai Olos, Gheorghe Chivu, V.R. Ghenceanu, Dumitru Iuga şi cei care au făcut Cenaclul “Nord”. Am vrut să păstrăm în Baia Mare această tradiţie a unităţii dintre plasticienii care folosesc un limbaj nonverbal şi scriitorii care folosesc limbajul verbal. Este o invitaţie la comunicare. Tabăra nu este extrem de limitată şi extrem de bine definită. Deşi vin numeroşi artişti şi scriitori importanţi, au acces şi artiştii începători, studenţi, chiar şi copii. Tabăra de la Ocoliş nu este exclusivistă, este o idee în devenire. Aici este creativitate, imaginaţie, muzică, artă plastică, literatură, aer liber, natură.
Apoi, cu sprijinul sponsorilor, de 25 de ani scoatem şi o revistă de cultură.
La Troiţa din lemn, unde anual ridicăm parastas în memoria celor dispăruţi, avem şi pământ adus de pe mormintele marilor scriitori şi artişti maramureşeni sau din ţară, care au trecut pe aici. Tabăra începe la Troiţă cu o rugăciune, cu ritualul sfinţirii rădăcinii noastre spirituale, care este în cer. Aceste tabere cu oameni puţini sunt locuri unde se cunosc unii pe alţii, schimbă experienţe, învaţă unul de la celălalt. Aici, în tabără, este un atelier, un laborator în care spiritele creează, spiritele se îndoiesc, se formează opinii, se trag concluzii, oamenii se modifică, se construiesc pe ei în interior. O tabără de acest tip nu este decât o geografie interioară. Este o experienţă colectivă spirituală, în care ne scufundăm în noi şi comunicăm de acolo. E precum ochiul nostru interior nu ar vedea peisajul de afară, ci peisajele noastre interioare.
– Azi, la Ocoliş, mi-au dat lacrimile, fie că am auzit o poezie bună, fie un cântec emoţionant, fie că am râs cu lacrimi la parodiile lui Lucian!
– Aici, cum spuneam, timp de 7 zile, este o întâlnire a artelor presărate cu recitaluri de poezie, muzică, teatru scurt, proiecţii de filme şi programe folclorice. Mă bucur că avem un primar nou la Groşi, (dr. ing. Florin Boltea), care vrea să se implice pe viitor în a ne ajuta la organizarea acestei tabere. Asta înseamnă că vom termina lucrările la anexele destinate cazării artiştilor participanţi la tabără, că această tabără de creaţie nu va dispărea, că are perspective să se dezvolte tot mai bine, să fie cu adevărat un reper cultural al României, cum zic scriitorii bucureşteni că şi este.
– Aşa să fie!
(Interviu realizat de FLORENTIN NĂSUI în "Graiul Maramureşului din data de 14 iulie 2016)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu