De şapte ani, colegul nostru GHEORGHE PETER hălăduieşte prin
locuri neumblate de noi cei rămaşi încă pe aceste meleaguri. Nu uităm că a fost
o prezenţă tonică în viaţa noastră, un profesionist inteligent, cu o cultură
temeinică. Fug cu amintirea în curtea Liceului Pedagogic din Sighetu Marmaţiei,
unde am fost colegi, când Gheorghe Peter a făcut cîţiva paşi în faţa careului
de elevi, chemat de doamna directoare, pentru a-l prezenta ca fiind elevul cu
cea mai mare medie pe şcoală. Şi eram aproape o mie de colegi. Apoi a fost
dascăl la Şcoala de la Borşa-Gară, vecin şi prieten de catedră cu Ştefan
Hruşcă. Apoi a venit la ziar, cu studii în regulă şi cu o mare poftă de a
practica meseria de jurnalist. Şi a reuşit de minune. Avea expresii care l-au
consacrat. Cu el lumea era mai vie, mai deschisă, mai frumoasă. Avea o mare
poftă de viaţă. Ieri, colegele Delia şi Mărioara i-au pus pe biroul la care a
scris însemnele amintirii. Da, Gheorghe Peter, nu te-am uitat! Îţi vedem
umbra, în fiecare dimineaţă, cum citeşte ziarul pe care l-ai înnobilat cu
ideile tale. Şi l-ai preţuit ca o mare avere în biografia ta. Nu te-am uitat,
Gheorghe Peter!
(Gheorghe Pârja şi
colegii rămaşi)
Sursa: Graiul
Maramureşului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu