Mai importantă ca hoția la politruci e coteria...
În cele
trei decenii de postdecembrism am scris sute de texte despre politruci,
coterii, cumetrii și
cârmuiri, respectiv despre mizeriile moral-spirituale și necontenitele potlogării ale aleșilor mari și mici (de la grangurii cu rol decizional în stat, până
la consilierii comunali), din toate astea și ăștia la un
loc decurgând cu necesitate sistemul tridimensional al catastrofismului nostru
național: România pe ultimul loc între țările din Uniunea Europeană – exodul celor
aproximativ cinci milioane de suflete – datoria
externă de peste 100 de miliarde euro. Și, în pofida declarațiilor, angajamentelor și statisticilor oficiale, lucrurile nici pomeneală să se
îndrepte, atâta timp cât investițiile sunt doar formale, datoriile cresc de la o lună la
alta (de undeva trebuie luați
banii pentru lefuri și pensii,
nu-i așa?), iar specialiștii și
bunii meseriași (ba ajunși la pensie, ba trecuți în lumea drepților, ba plecați în străinătate) ia-i de unde nu-s, adică atâta timp cât
interesul politic este mai presus de cel obștesc și
cei mai mulți dintre români se
zbat să supraviețuiască.
Firește, în tot acest timp nu doar că am fost deseori vizitat
de gândul s-o dau naibii pe a noastră Mărie cu noua ei pălărie (în traducere:
„La vremuri noi tot ăia vechi”) și să nu mai fac atâta zgomot ori pe unde destinul îmi
poartă pașii, dar chiar am fost
sfătuit de numeroși
binevoitori să nu-mi bag nasul unde nu-mi fierbe oala, pentru că oricum n-am
nicio șansă să schimb ceva din
ceea ce se prezintă de-acuma lumii ca o tristă și fatală cutumă a locuitorilor de pe aceste meleaguri
binecuvântate de Creator și, cu
unele excepții interbelice,
zdravăn pângărite cam de toți
cârmuitorii fanarioți și urmașii
lor, îndeosebi de scârbele postdecembriste.
Cum
mintea românului de pe urmă se lasă așteptată în ceea ce mă privește (prin „minte” înțelegînd în cazul de față prudența
traiului tihnit), iată pricina pentru care eu continui să-mi folosesc talantul
scrisului nemercenar, pentru ca – printre altele – să le fac cunoscute
compatrioților următoarele:
1)Pentru bolșevicii interni și externi (în Istoria
stalinismului în România, carte apărută în anul 1990 la Editura Humanitas,
Victor Frunză precizează că, în România interbelică și în primii ani după al doilea război mondial, exista un
partid al comuniștilor din
interior și unul al moscoviților, ambele subordonate Cominternului), pentru bolșevici, deci, cel puțin în faza de început sau faza încrederii neclintite în
revoluția mondială, mult mai
importantă era coteria/dictatura de grup, „prielnică instaurării dictaturii
personale” (V. Frunză), decât căpătuirea personală prin hoție, mită și
trafic de influență. Mă rog,
asta nu înseamnă că toți bolșevicii din fosta Uniune Sovietică și din sateliții ei postbelici acționau după cum le dictau unii conducători și ideologi fanatici. De pildă, se știe că tătucul Stalin disprețuia banii și bunurile materiale din simplul motiv că nu avea trebuință de așa
ceva pentru a se lupta cu libertatea și pentru a dispune cum dorește de cât mai multe destine umane. Nu spunea tot el, cu
imensul cinism ce-l caracteriza, că moartea unui om este tragedie, pe când
moartea unui milion de oameni este statistică?...
La polul opus se situează
următoarea întâmplare de pomină. După instaurarea dictaturii proletariatului în
România aflată sub ocupație
rusească, unul dintre puținii
comuniști din România (Victor
Frunză compară Partidul Comunist din România cu
peștele mic care izbutește să înghită social-democrația autohtonă, adică peștele mult mai mare!) auzise de I.G. Duca, fostul prim
ministru al României întregite. Așa că cere să fie fie răsplătit cu locuința demnitarului interbelic pentru serviciile aduse acestei
formațiuni doldora de alogeni.
Zis și făcut. Este dus la locul
cu pricina și aici constată cu
uimire, posibil și cu
dispreț, că fostul prim sfetnic al
regelui Carol al II-lea locuise într-o...garsonieră plină ochi de cărți. Cum garsoniera și cărțile,
mai ales cărțile, se situau sub
aspirațiile neideologice ale
respectivului bolșevic pus
pe căpătuială, se subînțelege că
privirile lui s-au îndreptat la iuțeală spre ceva mult mai puțin ministerial, dar cu mult mai consistent în plan
material.
La rândul lor, politrucii
noștri postdecembriști (mulți
dintre aceștia urmașii direcți
ai activiștilor, milițienilor și
securiștilor lui Ceaușescu), se arată intens preocupați de coterie și unitate în jurul conducătorului, dar nu dintr-o fărâmă
de demnitate sau respect față
de unul ca Liviu Dragnea, ci datorită faptului că numai în acest chip își pot vedea de îndeletnicirile lor bănoase (furturi, trădări,
trafic de influență,
nepotisme etc.) și, la o
adică, își pot salva pieile jegoase
prin neridicarea imunității
parlamentare. Păi, nestimabililor șparlamentari, dacă ați fi cu adevărat cinstiți și devotați alegătorilor, nu-i așa că n-ați
mai avea nevoie de-o imunitate care la țanc face din voi o detestabilă gașcă de lichele?
2)Potrivit legii (una din
multele legi votate de hoți pentru
hoți) și funcție
de rezultatele la ultimele alegeri parlamentare, toate partidele/formațiunile politice românești primesc în fiecare an zeci de milioane de lei din
sărmanul buget al țării.
Vasăzică, politrucii sunt an de an premiați pentru uriașele pagube provocate României și cetățenilor
ei! Dimpotrivă, eu pledez nu numai pentru eliminarea acestor alocații neobrăzate, ci și pentru grabnica confiscare a tuturor averilor dobândite
pe căi nelegiuite de hahalerele politrucianiste și fârtații
lor. Consider că-i un insuportabil afront la adresa grosului românilor să li se
dea bani formațiunilor politice, de
îndată ce membrii acestora au cotizat pentru locurile eligibile la ultimele
alegeri europarlamentare cu sume cuprinse între zeci de mii și sute de mii de euro. Haramurilor, de unde aveți aceste sume exorbitante?...
3)Când Cătălin Cherecheș, actualul primar necușer al Băii Mari, era întemnițat, mama lui (pe-atunci directorul unui spital băimărean,
astăzi deputată cu pretenții
liberale) afirma public că fiul ei nu putea să ia mită, deoarece a primit de la
ea un
milion de euro! Cucoană, de unde atâta amar de bani, bașca faptul că ți-ai plătit primul loc pe listele liberalilor maramureșeni? Dar iată că nici pe cacofonica doamnă Viorica Cherecheș n-o ia nimeni la întrebări, dovadă clară că năbădioasa
noastră justiție are în vedere
conceptul de corupție,
nicidecum necușerii cu ștaif politic.
Sighetu Marmației, George PETROVAI
4 sept. 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu