Schimbarea la față, la Chișinău

 

                                                                                                     de Gheorghe Pârja

Vineri, 6 august, a fost sărbătoarea care amintește despre ce scriu evangheliile sinoptice, când Iisus a fost văzut de apostolii Săi, într-o lumină nouă, pe Muntele Tabor. Tot în aceeași zi, cu sărbătoarea Schimbarea la Față, a fost instalat noul guvern de la Chișinău, condus de Natalia Gavriliță. Noul premier este licențiat în Drept, cu o diplomă de masterat în Politici Publice la Școala de Guvernare J.F. Kennedy a Universității Harvard. A avut mai multe responsabilități, din partea Republicii Moldova, în organisme internaționale. Este un guvern echilibrat, cu oameni destoinici, unii bine pregătiți, cu experiență politică și administrativă, alții mai la început de drum în guvernare. Noul executiv are ca pavăză aura de învingător al Maiei Sandu, președinta Republicii Moldova, susținerea ei publică de care este înconjurată în ultimele zece luni și o majoritate parlamentară condusă de Igor Grosu.

Maia Sandu a dovedit că a putut dizolva fostul Parlament, provocând astfel alegeri anticipate. Se mai adaugă sprijinul financiar, logistic și de consiliere al României, Uniunii Europene, Statelor Unite ale Americii și Fondului Monetar Internațional. Tot acest evantai încurajator poate prefigura o reușită. Proiectul guvernării? Preluarea deplină a puterii, reforma juridică, reforma administrativă și cea economică și armonizarea relațiilor politice din interiorul țării. Atât cât este posibil pentru aprobarea legilor. Nu va fi ușor! Deoarece nu toate instituțiile statului sunt sub control și nu toată puterea necesară izbânzilor este preluată. O urgență sunt insituțiile de siguranță națională, deoarece țara este supusă unor serioase bruieri ale pașilor înainte. Sunt recunoscute mâinile lungi ale propagandei ruse. Executivul trebuie să facă un efort de cunoaștere legislativă și de tehnici politice adecvate acestui timp extrem de precipitat.

Apoi, marile reforme asumate. În primul rând reforma în justiție, prin care Parchetul Anticorupție să fie transformat în DNA. Asta scrie în programul de guvernare. Acolo este prevăzută și reforma administrației publice locale prin acordarea autonomiei entităților din teritoriu. S-au gândit și la o reformă administrativ-teritorială, care așteaptă cam de multă vreme. La noi, când a venit vorba despre o asemenea măsură, mulți au sărit ca arși. Poate au dreptate, poate nu. Confuzia derivă din lipsă de lămuriri. Tot ce se face pe la spate, trezește suspiciune. Guvernul de la Chișinău și-a propus tragerea la răspundere a celor vinovați și recuperarea prejudiciilor prin mecanisme clare și de efect. Vrem și noi, vrem și noi!

O plagă cronică este contrabanda. Primele acțiuni vor fi întreprinse împreună cu România și Ucraina. O mare probă pentru executiv este abordarea folositoare a problemei Transnistriei. După cum se vede, dincolo de Prut, chiar se dorește o schimbare la față a țării. Este și o miză regională și internațională majoră, care presupune maturizarea politică la Chișinău pentru a crea condiții spre aderarea la Uniunea Europeană. Cu bune, cu mai puțin bune, asta este varianta prin care se poate ieși din cercul de cretă răsăritean. Așa se pot intui viitoare negocieri în acest sens. Mai este o condiție; ca Maia Sandu să facă două mandate. Este un drum care merită parcurs, dacă duce spre libertate și oleacă de bunăstare. Dacă Republica Moldova reușește, oricine din spațiul post-sovietic poate să încerce.

Miza este la fel de importantă și pentru Bruxelles și pentru România mai ales. Ne putem apropia foarte mult de pământurile românești de peste Prut. S-ar dovedi o mișcare spre un unionism cu garanție europeană. Cu susținerea democrației, a drepturilor omului, a unei economii competitive de piață și mai ales statul de drept. Dacă sistemul judiciar va funcționa la Chișinău, va fi capabil să găsească cadrul legislativ adecvat. Analistul de politică externă Iulian Chifu, directorul Centrului de Prevenire a Conflictelor, bun cunoscător al realităților din zonă, pariază pe reușită. De altfel, el a comentat cu luciditate atmosfera relațiilor dintre Chișinău și Kremlin. Atît de bine a comentat-o că prin 2015 i s-a interzis să intre în Rusia. Lui și istoricului Adrian Cioroianu.

Pentru Republica Moldova, anul 2020 a fost piatra de încercare pentru a dovedi că se poate. Maia Sandu, președintele țării, și Natalia Gavriliță, prim-ministru, sunt un simbol al nădejdii. Le-am adaptat o hore de pe Ulița noastră: Ș-apoi noi, două femei/Pune-om țara pe temei!