Acad. Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, la Chișinău: „Lumea de azi are o mare componentă antinațională și îi consideră pe cei care mai vorbesc despre patriotism sau despre națiune drept tarați iremediabil”

Miercuri, 28 august 2024, Congresul Național al Istoricilor Români a fost deschis la  Chișinău de acad. Ioan-Aurel Pop. Președintele Academiei Române prin susținerea prelegerii „O paralelă între două țări ale Țării: Transilvania și Basarabia”, în prezența reprezentanților autorităților statului din România și Republica Moldova, a cadrelor didactice din cele mai importante centre universitare românești, a cercetătorilor din institutele academice și specialiștilor din instituțiile de cultură, relatează AFnews.

 Domnul acad. Ioan Aurel Pop a spus, printre altele:

,,România e o țară de țări, Iorga a zis-o demult și înaintea lui au zis-o cronicarii frumos, ceea ce nu e nici bine, nici rău, ci ESTE, adică există, pur și simplu.

Fără să fie însă o situație singulară, în lume, Transilvania și Basarabia sunt două dintre țările-țări și sigur că sunt pentru mine ca două surori multă vreme înstrăinate de părinți, adică de casa lor firească și de frații lor, e drept că Transilvania și Basarabia s-au unit în 1918 prin voința locuitorilor lor cu țara mamă, dar numai Transilvania mai este astăzi parte a României. Și mai sunt unii care chiar și în privința asta cârtesc. Știu că vorbim astăzi în metafore simple cu frați și surori și cu mame ca în secolul trecut sau mai rău, ca în secolul al XIX lea, secolul romantismului istoriografic, cel puțin în prima parte. Știu că vorbind astfel îi voi scandaliza pe unii, mai ales dintre progresiști, neomarxiști,  woke, dintre anulatorii culturii, dintre inamicii istoriei, dintre deconstructiviști și câți alții.  Fiindcă lumea de azi are o mare componentă antinațională și îi consideră pe cei care mai vorbesc despre patriotism sau despre națiune drept tarați iremediabil. Iar pe cei care definesc câteodată cu oarecare căldură, fiindcă un istoric nu poate vorbi și fără căldură sufletească, cei care mai definesc cu oarecare căldură în națiunile, îi pun, cum se zicea o dată, la lada de gunoi a istoriei. Pentru mulți, a-ți iubi națiunea proprie înseamnă a urî alte națiuni, ceea ce este complet greșit fiindcă ei confundă dragostea de țară sau, să zicem, naționalismul lui Iorga cu xenofobia. Ei nu mai învață noțiuni și nu mai știu sinonimie, și, neștiind gramatică, n-au cum să mai vorbească corect nici românește și nici altă limbă. Vă spuneam că îmi asum riscul. Cât timp mai vorbim românește și mai credem în viitorul acestui popor, nimic nu e pierdut. Iar dacă credem în rostul poporului român, nu putem să nu vorbim și să scriem despre el, despre acest popor, decât cu sete de adevăr și cu oarecare căldură sufletească. Această atitudine consider că nu jignește pe nimeni, în primul rând nu jignește alte popoare care își au toate rosturile lor fiind cunoscute și respectate de noi toți.

Așa cum știți, aproape toate țările lumii sunt formate din provincii istorice iar România nu face excepție. Cine și-ar putea imagina Germania fără Bavaria și Saxonia sau Franța fără Auvergne sau Normandie  sau Italia fără Toscana și Lombardia? Nu se poate. România este formată din trei provincii istorice mari care sunt Țara Românească sau Valahia, Moldova și Transilvania împărțite, la rândul lor, de istorie, în alte provincii mai mici. De exemplu Moldova e formată din țara de Sus numită de la o vreme Bucovina, Basarabia și Moldova propriu-zisă, cam cât a rămas atunci când s-a făcut Unirea de la 1859.”

Schimbarea la față, la Chișinău

 

                                                                                                     de Gheorghe Pârja

Vineri, 6 august, a fost sărbătoarea care amintește despre ce scriu evangheliile sinoptice, când Iisus a fost văzut de apostolii Săi, într-o lumină nouă, pe Muntele Tabor. Tot în aceeași zi, cu sărbătoarea Schimbarea la Față, a fost instalat noul guvern de la Chișinău, condus de Natalia Gavriliță. Noul premier este licențiat în Drept, cu o diplomă de masterat în Politici Publice la Școala de Guvernare J.F. Kennedy a Universității Harvard. A avut mai multe responsabilități, din partea Republicii Moldova, în organisme internaționale. Este un guvern echilibrat, cu oameni destoinici, unii bine pregătiți, cu experiență politică și administrativă, alții mai la început de drum în guvernare. Noul executiv are ca pavăză aura de învingător al Maiei Sandu, președinta Republicii Moldova, susținerea ei publică de care este înconjurată în ultimele zece luni și o majoritate parlamentară condusă de Igor Grosu.

Maia Sandu a dovedit că a putut dizolva fostul Parlament, provocând astfel alegeri anticipate. Se mai adaugă sprijinul financiar, logistic și de consiliere al României, Uniunii Europene, Statelor Unite ale Americii și Fondului Monetar Internațional. Tot acest evantai încurajator poate prefigura o reușită. Proiectul guvernării? Preluarea deplină a puterii, reforma juridică, reforma administrativă și cea economică și armonizarea relațiilor politice din interiorul țării. Atât cât este posibil pentru aprobarea legilor. Nu va fi ușor! Deoarece nu toate instituțiile statului sunt sub control și nu toată puterea necesară izbânzilor este preluată. O urgență sunt insituțiile de siguranță națională, deoarece țara este supusă unor serioase bruieri ale pașilor înainte. Sunt recunoscute mâinile lungi ale propagandei ruse. Executivul trebuie să facă un efort de cunoaștere legislativă și de tehnici politice adecvate acestui timp extrem de precipitat.

Apoi, marile reforme asumate. În primul rând reforma în justiție, prin care Parchetul Anticorupție să fie transformat în DNA. Asta scrie în programul de guvernare. Acolo este prevăzută și reforma administrației publice locale prin acordarea autonomiei entităților din teritoriu. S-au gândit și la o reformă administrativ-teritorială, care așteaptă cam de multă vreme. La noi, când a venit vorba despre o asemenea măsură, mulți au sărit ca arși. Poate au dreptate, poate nu. Confuzia derivă din lipsă de lămuriri. Tot ce se face pe la spate, trezește suspiciune. Guvernul de la Chișinău și-a propus tragerea la răspundere a celor vinovați și recuperarea prejudiciilor prin mecanisme clare și de efect. Vrem și noi, vrem și noi!

O plagă cronică este contrabanda. Primele acțiuni vor fi întreprinse împreună cu România și Ucraina. O mare probă pentru executiv este abordarea folositoare a problemei Transnistriei. După cum se vede, dincolo de Prut, chiar se dorește o schimbare la față a țării. Este și o miză regională și internațională majoră, care presupune maturizarea politică la Chișinău pentru a crea condiții spre aderarea la Uniunea Europeană. Cu bune, cu mai puțin bune, asta este varianta prin care se poate ieși din cercul de cretă răsăritean. Așa se pot intui viitoare negocieri în acest sens. Mai este o condiție; ca Maia Sandu să facă două mandate. Este un drum care merită parcurs, dacă duce spre libertate și oleacă de bunăstare. Dacă Republica Moldova reușește, oricine din spațiul post-sovietic poate să încerce.

Miza este la fel de importantă și pentru Bruxelles și pentru România mai ales. Ne putem apropia foarte mult de pământurile românești de peste Prut. S-ar dovedi o mișcare spre un unionism cu garanție europeană. Cu susținerea democrației, a drepturilor omului, a unei economii competitive de piață și mai ales statul de drept. Dacă sistemul judiciar va funcționa la Chișinău, va fi capabil să găsească cadrul legislativ adecvat. Analistul de politică externă Iulian Chifu, directorul Centrului de Prevenire a Conflictelor, bun cunoscător al realităților din zonă, pariază pe reușită. De altfel, el a comentat cu luciditate atmosfera relațiilor dintre Chișinău și Kremlin. Atît de bine a comentat-o că prin 2015 i s-a interzis să intre în Rusia. Lui și istoricului Adrian Cioroianu.

Pentru Republica Moldova, anul 2020 a fost piatra de încercare pentru a dovedi că se poate. Maia Sandu, președintele țării, și Natalia Gavriliță, prim-ministru, sunt un simbol al nădejdii. Le-am adaptat o hore de pe Ulița noastră: Ș-apoi noi, două femei/Pune-om țara pe temei!