Societatea noastră continuă să inventeze noi subterfugii pentru a masca duritatea exploatării și primatul economiei de acumulare în detrimentul individului. Cinismul domnește sub masca bunăvoinței generalizate.
Pretinsa bunăvoință este agentul secret și discret
al dorinței de a ne influența contractul social. Ar exista astfel două tipuri
de cetățeni: cei care sunt deasupra și care trebuie să fie responsabili, să
arate bunătate față de ceilalți și apoi ar exista cei care sunt dedesubt, cei
mai slabi. Cei care sunt în orice sens al cuvântului, subestimați și jefuiți.
În mod clar, este bine, în spiritul Davos și al
părților interesate, să ne orientăm societatea către relații bazate pe
percepția unei inegalități de facto. Nu pentru a le remedia, ci pentru a le
menține, în timp ce ele sunt mascate și făcute suportabile.
Este marea întoarcere a paternalismului, a
carității, pe scurt, este regresia care ar trebui să abolească antagonismele și
să șteargă într-o oarecare măsură toate descoperirile și toate progresele
emancipării din secolele precedente. Întoarcerea paternalismului sau a
feudalismului? Mă întreb!?
Noul „contract social” este pentru cei bogați și
puternici să accepte responsabilitatea și să fie buni cu cei de sub ei. Să
simtă chiar empatie. Și ca atare, desigur, dau toată puterea statului – pe care
îl controlează – pentru a pune în acțiune această bunăvoință protectoare.
Bunăvoința este concepută pentru a masca de fapt duritatea luptei de clasă și
inegalitățile.
Trebuie să trăim cu frică și apoi să spunem că îi
protejăm pe cei care se tem! Aduceți-i la viață în genunchi, cu capul coborât
ușor înclinat în lateral. În acest registru este necesar să coborâți capul, să
înlocuiți profeția fericirii cu frica. Dar este important ca această frică,
percepția esențială a vulnerabilității viețuitoarelor, să devină un instrument.
Prin urmare, trebuie să fie însoțită de responsabilizare în susținerea vieții.
A fi responsabil înseamnă a accepta să fii luat ostatic „de ceea ce este cel
mai fragil și mai amenințat”, înseamnă a-ți abandona propriile hotărâri pentru
a le sprijini pe cele ale altora, cele ale stăpânului binevoitor.
Prin urmare, înțelegem funcția fricii și
complementul acesteia, principiul precauției, ca un mijloc de a împărți
societatea între cei care trebuie protejați – chiar și în ciuda lor și
împotriva lor – și cei care sunt deasupra, deasupra legilor și nevoia lor de
protecție.
Este un sistem întreg. Trebuie să vă protejați
interzicându-vă să mergeți la restaurante, ne spun televiziunile corupte cu
bani publici, dar directorii, ei frecventează restaurantele ilegale!
Eurodeputații mănâncă și beau în cantină, iar tu nici măcar nu ai voie să stai
pe o bancă publică într-o piață pentru a mușca dintr-un sandviș. Trebuie să te
înghesui în metrou.
Societatea este considerată ca un întreg organic în
care doar coerciția poate duce la bine; deciziile politice sunt justificate de
anticiparea celor mai rele; Pandemia nu este gravă, dar ferește-te că poate
deveni așa, trebuie să te prefaci că este deja. Aoleu, valul trei.
Emanciparea nu mai trece prin dezvoltarea unei minți
critice, ci prin recunoașterea unei fragilități constitutive și a unei
interdependențe generalizate.
Sistemul de bunăvoință este, desigur, un sistem care
poate fi impus unei societăți de bătrâni, de bătrâni care aspiră doar la un
singur lucru: să fie protejați. Așadar, tratamentul crizei de către
binevoitorul responsabil pentru noi este îmbătrânirea noastră sau, la un moment
dat, infantilizarea noastră. În toate acestea nu mai suntem subiecți autonomi
și asta contează: să vă lipsim de autonomie. Interiorizând tot acest delir.
Klauss, Raed Arafat, Rafila și toți ceilalți au
înțeles acest lucru bine, cei cărora le place, în deciziile lor, să evoce
formule precum „copiii noștri”, „concetățenii noștri cei mai vulnerabili”.
Înțelegeți că ei guvernează și vă impun vouă pierderile libertăților voastre!
Sistemul de bunăvoință, sistemul de „îngrijire” de
teamă și de principiul precauției este sistemul de masificare pentru unii și
rețeauă piramidală pentru alții. Acesta este sistemul de castrare și emasculare
a eroului antic, bărbatul alb, creștin. Totul se potrivește.
Ești chemat să te simți responsabil pentru fragilitatea
altora și chiar pentru colonizarea sau culoarea pielii lor; asta pentru a
ascunde responsabilitățile reale ale capitalului și ale corporațiilor
transnaționale. Așa încât aveți grijă de voi, între voi, …între dominați,
exploatați și jefuiți.
Autor:
Ioan Mircea Crăciun
Sursa:
anonimus.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu