Există supraviețuitori ai politicii. Ei sunt funcționarii politicii. Cum e Stolojan. Și-n PSD, și-n PRM sau UDMR, omul ar fi vomitat aceleași banalități de economist mediocru. E imaginea funcționărimii preocupate de propria bunăstare, oameni cu cartea de muncă depusă la gulerele albe.
Nu e contondent, nu deranjează, nu are pasiuni, un tip banal și liniștit care-și poate crește pulsul doar cu droguri sau pedalat la sală. Știm ce alege.
L-am văzut la Prima TV desfășurându-și armele: ce om trist, ce suflet de contabil, ce clovn care se joacă de-a statuia.
N-aș fi scris despre el, pentru că resimt fizic personajul, dar întrebat despre candidatura lui Ciucă, individul zice: „Mi-e greu, nu știu ce să vă spun. Sigur că e președintele partidului, se bucură la ora actuală de încrederea cea mai mare din partid. Deci, în mod normal, dacă partidul se hotărăște să aibă un candidat din rândul membrilor Partidului Național Liberal, altul cu forța competitivă a domnului Ciucă nu avem“.
Oo, da, asta mi se pare foarte amuzant: cum un molâu absolut ca „dragă Stolo“ vede într-un mormoloc expandat ca Ciucă o „forță competitivă“. Omul se încheie la șliț după indicații scrise pe foaie și respiră cerându-și scuze, dar Stolojan vede în el o „forță competitivă“. Acest bebeluș corcit cu piftia este viitorul, vâna, puterea liberală.
Pun totul pe seama unui puseu de limbism la adresa șefului, pentru că refuz să cred că Stolojan ar avea atâta umor încât, de fapt, să-i fi dat o lopățică după ceafă pasionatului cititor de foi de la Palatul Victoria.
Mihai Radu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu