marți, 19 iulie 2022

La revedere România!

 

Mamă

Mamă, atâta gol se simte azi în mine,

nevoit te las în gura lupilor însetați de sânge,

cuvintele sunt în zadar, dar știu că vei fi bine

că printre hiene o viață întreagă ai trăit

și nu știu cum ai reușit să îmblânzești fiara

ce adulmeca mirosul în timpuri sângerânde

iar rana necicatrizată din pieptul firav

a rezistat atâta vreme fără pansament?!


Mamă, astăzi plec departe, dar sufletul rămâne,

plec pentru o vreme cunoaștere să iau,

să nu renunți la vise, să nu renunți la viață,

curând mă voi întoarce cu brațele deschise

căldură să-ți ofer și de a ta inimă rănită

cu drag să îngrijesc dincolo de eternitate,

doar eu și tu, același sânge, aceleași vise

se vor contopi în același pocal al suferinței.


Mamă, astăzi plec dar sufletu-mi rămâne

alături de tine și de țara mea frumoasă,

sper ca atunci când când mă voi întoarce

să fie măcar la fel, sau chiar mai frumoasă,

ghiarele de vultur să se desprindă,

tărâmul Românesc veșnic să rămână

sub ocrotirea sfântă a Maicii Fecioară,

nădejdea în Ea poporul să nu își piardă!


Mamă, astăzi doar trupește mă îndepărtez,

nu te necăji, în brațele tale mereu voi reveni

cu forțe noi și lumini celeste ce ghid îmi sunt

nu voi lăsa povara pe umerii mult prea obosiți

de timp, de vreme, de suflete întunecate

ce vor ca soarele în lună să-l prefacă,

o viață întreagă nu îmi este de ajuns

suflete acaparate de întuneric să deslug!

                                              Raul Alexandru MITRUŢI



 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu