lasă pasărea din cuvinte să(-și) pună întrebarea

 

                                               in memoriam poetei Ioana Ileana Ștețco,
                                                                                     

spre nordul adevărat tăioasa lumină
migrează întrebându-se-n somn
dacă mai ști-va să se-ntoarcă
peste țărmurile-nvelite în abisul de verde

peste desenul în alb-negru fluturele
aripa-și pleacă
îl lasă
prin noapte de departe venind
timpul se șterge revenindu-și în
pădurea de unde-ai plecat –
tot mai sigur și tot mai singur –
apropiindu-mă de toamna visării

și totuși
poate că acesta-i motivul pentru care
ai plecat să fii pentru totdeauna
singurul tău cuvânt în calea
alfabetelor dispărute

pentru pajiștea pe care-ai visat
pentru fiecare singurătate
ai să dai seamă, doamnă
eu la fel ca tine doar mai devreme
decât tine voi merge pe
spre cealaltă parte a întunericului
înconjurat de vicioase iluzii
a lipsei de drum

în ritmul versurilor tale
amurgul îmi șoptește
povestea ținutului interzis
într-o imposibilă vinere ♦»
                                 

  Echim VANCEA  (22 iulie 2022)