de Gheorghe Pârja
Cum nu sunt prevestitor, astrolog, cititor în stele,
îmi este delicat să încep anul cu un text visător. Apoi, nu doresc să intru în
galeria celor care construiesc ipoteze când lumea așteaptă certitudini. Nu
exclud din comentarii viziunile care izvorăsc din realitate. Cu condiția să
poți stăpâni această frământată lume în care ne este dat să trăim. În care s-a
inventat minciuna oficială (fake news) pe post de adevăr credibil. Da,
manipularea, această armă de distrugere în masă! Îmi este mai la îndemână să
spun, ce știți mulți dintre dumneavoastră, ce tragem concret după noi din viața
anului trecut. Care, în bună parte, a fost o pregătire pentru anul în care am
intrat.
Din nefericire, nu este un an scufundat, deoarece va
rămâne încrustat în istorie cu începutul unui război, care îl însoțește pe
altul. Ne-am obișnuit cu moartea oamenilor într-un mod nefiresc. Morții au
devenit cifre, ori scrum. Sau personaje inerte în saci negri. Nu doresc să
întristez pe nimeni la început de an nou, dar realitatea nu ne iartă. Adică
doresc a spune pe ce lume trăim. Dacă știm asta, ne este mai ușor să călătorim
spre ziua de mâine. Dar să ne aducem aminte de întâmplări care ne vor urmări și
în anul în care am intrat. Geografia politică a fost marcată de rotativa
guvernamentală, un mecanism de control al șefului statului asupra Parlamentului
și partidelor.
Premierul Ciucă a fost blând, cuviincios, cu respect
pentru ierarhii. Un militar disciplinat. Pe când liberalii aveau nevoie tocmai
de un premier-săgeată, pentru a urca pe podiumul electoral. Cu premierul
Ciolacu conviețuim, este puțin mai agitat, dar sugerează taxe și impozite de
mare risc pentru pesediști într-un an electoral. Războiul din Ucraina ne-a
trezit suficienți fiori. Fragmentele de drone rusești, căzute pe teritoriul
românesc, au pus în stare de alertă atât cetățenii, cât și autoritățile. Am
perceput că avem război la graniță. Care este o realitate, uneori învăluită în
staniolul propagandei.
Profesorul Cristian Preda îmi aduce aminte de
vizitele secretizate ale lui Klaus Iohannis, președintele României, efectuate
în Japonia și Singapore, prin țări din America de Sud și Africa. Lungimea lor
neobișnuită, folosirea unui avion privat, ascunderea costurilor vizitelor au
scandalizat opinia publică românească. O anchetă recentă printre cetățeni a
creionat profilul unui șef de stat arogant. Căruia nu-i pasă ce vorbește și
dorește poporul. Apoi grevele profesorilor au trecut prin filtrul promisiunilor
răstălmăcite. Proiectul sindical a fost luat în brațe de profesorii din școli
și licee. Motivul este cunoscut. Salariile modeste într-un sistem care este în
continuă mișcare. S-a vorbit de o creștere cu 40% și s-a ajuns la jumătate.
Cred că scandalul public care a marcat viața anului
trecut se referă la azilurile foamei, un fenomen greu de închipuit în aceste
vremuri, totuși, mai lustruite. Imaginea a zeci de bătrâni tratați în condiții
oribile într-un azil din Voluntari rămâne o rană pe trupul anului care s-a
încheiat. S-au mai aflat și alte situații similare prin țară. Iar cazul s-a pus
la păstrare ca frunzele într-un ierbar. Fenomen trist, înjositor pentru
seniori. Peste care s-a așezat tăcerea. Pe cărările politicii se caută aliați.
Nu mai contează doctrina. Două mici partide de orientare populară și un partid
din familia liberală europeană au bătut palma pentru a alcătui un front al
opoziției unite. Adică Drulă, Orban și Tomac s-au pus și-au cârpit un sac. În
procente ar aduna vreo 20 de procente.
Un alt fenomen care a prins contur, mai ales anul
trecut, este aurirea gălăgioasă a peisajului politic. George Simion și Diana
Șoșoacă împing valurile dinspre uscat spre mare, au confiscat sentimentele
naționale pentru uz electoral, fără un proiect apăsat de țară. Nu au oameni de
nădejde, greu de dat țara pe mâna lor. Spectacolul ieftin și limbajul grotesc
nu fac parte din statura interioară a acestui neam, a demnității parlamentare.
În Europa mai sunt formațiuni cu asemenea apucături. Este părerea mea! Voi
reveni, în acest an, pe această temă. A început campania electorală înainte de
vreme. Insistente pariuri pentru prezidențiale, pentru râvnitul fotoliu de la
Cotroceni. Deocamdată, nimeni nu s-a declarat candidat ferm.
Toată speranța este la alegători. Nici eu nu știu
care este binele cel mai bun. Ultimele zile ale anului trecut ne-au întristat
de acel incendiu cu un scenariu de tragedie antică. În Ucraina rușii au
efectuat cel mai mare atac de la începutul războiului. Cum sunt atacurile
israeliene din Fâșia Gaza. Că moartea și ruina nu au sărbători. Dragi cititori,
vă convoc la speranță și încredere! Doamne ajută, la toată lumea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu