de Gheorghe Pârja
Nu
doresc să provoc panică printre cititori cu acest titlu, dar nici să adopt
atitudinea struțului, când realitatea te lovește peste mână. Cât mi-a fost dat
să înțeleg lumea în care trăiesc, am încercat să o descriu. Uneori reușesc,
alteori alții o fac mai bine decât mine. Și nu mă feresc să le dau dreptate,
făcând publice opiniile lor argumentate. O fac când puterea mea de pricepere a
întâmplărilor presante rezonează cu convingerile mele. Care pot să nu fie
sincrone cu părerile altora. Că eu nu dau verdicte, ci consemnez faptele. Răsfoind
în aceste zile presa foșnitoare am citit un punct de vedere al juristului
Valeriu Stoica, personalitate a lumii juridice de la noi. Domnia sa aprecia că
multe pericole amenință democrația constituțională – regimul politic al lumii
libere. Se pierde sensul valorilor care fundamentează acest regim politic,
lăsând loc discursului populist și creșterea în sondaje a formațiunilor
politice extremiste, fie de dreapta, fie de stânga.
Și asta
în țări cu democrații consolidate. Cum este Franța. Și Olanda este în cărți. La
noi se urcă pe scară. Marea întrebare pentru mine: este bine, sau este o
prevestire a răului? Aici fiecare poate răspunde cu propria gândire. O altă
mirare este răspândirea noilor ideologii. Cum ar fi corectitudinea politică,
renegarea tradițiilor istorice și culturale, nihilismul violent, suveranismul.
Mă feresc să dau sfaturi, ci îmi permit să mă frământ de unul singur. E bine? E
rău? Rămân credincios valorilor care pot salva țara și lumea. Nu pot fi
indiferent să constat degradarea limbajului pe rețelele de socializare, în
presă, în discursul public. Știu ce o să-mi spuneți. Adaptează-te la lumea în
care ai intrat! Că vine tăvălugul peste tine. Și atunci mă întreb: la ce-mi
folosesc cunoștințele pe care le-am acumulat într-o viață de om?
Grea
întrebare, dar și mai greu este răspunsul. Mulți intelectuali au tras repetate
semnale de alarmă, să se afle că aceste pericole erodează libertatea și
demnitatea omului. Cine ține seama de aceste răni, domnule Stoica? Am la
îndemână soluția solidarității, a ținerii laolaltă. Dar, din păcate, se
strecoară printre oameni multă ură, neobosită discordie. Da, dezbină și
stăpânește! O veche practică utilă unora și astăzi. Da, am intrat în anul
marilor întrebări. În 70 de țări, care reprezintă mai mult de jumătate din
populația lumii, vor avea loc alegeri. Cineva spunea că efectul a ceea ce
alegem va dura 20 de ani! Nu în toate aceste țări sunt democrații, nu peste tot
votul ține loc de voința oamenilor. A se privi spre Rusia. Sunt convins că vor
fi multe surprize.
Analiștii
cu priceperea mecanismelor politice din diferite țări au semnalat apariția unor
personaje care nu își ascund sfidarea unor norme și reguli. Sunt pândite
democrațiile consolidate. Asta mă face să privesc în istorie, la situații
similare. Dar mai nou se spune că istoria nu se repetă. Credeți? Ridicarea
populiștilor din statele europene este o realitate. Ce sunt acești populiști?
Profesorul Teodor Tiță spune că îi unește stridența, sunt iconoclaști și
energici. Văzuți de sus, par toți la fel, dar au diferențe între ei. Populiștii
germani nu seamănă cu cei finlandezi, dar nici cu auriștii români. Ei încalcă
curentul centrist care a guvernat Europa, cu rezultate relativ bune în ultimele
decenii. Și atunci de unde, și de ce, au apărut noii pretendenți la
dregătoriile unor țări europene? Ar fi un semn al oboselii alegătorilor în fața
unor clișee, a multor promisiuni din partea celor ajunși la putere, a
neputinței de a oferi soluții.
Alegerile
sunt un prilej de schimbare. Privești în jur și te superi că aceia în care ai
învestit încredere la precedentele alegeri te-au dezamăgit, le-au înșelat
așteptările și celor din jurul tău. Au făcut mai multe pentru ei decât să
împlinească promisiunile. Protestele din aceste zile ale fermierilor și
transportatorilor sunt tocmai un dureros semnal de alarmă. Pe acest fond, apar
populiștii care promit marea cu sarea. Așa urcă în sondaje AUR ori SOS –
Șoșoacă și cine știe ce alți excentrici politici or mai apărea în anul marilor
întrebări. Profesorul Tiță, cu care am colaborat pe această temă, are soluții
pentru cei care se tem de populiști. Onestitatea, domnilor, onestitatea! Adică,
țineți-vă de cuvânt! Dacă ai promis ceva poporului, ține-te de cuvânt!
Și aici
avem suficiente pilde de dezamăgiri la noi acasă. Doleanțele protestatarilor
sunt tocmai acele așteptări amânate. Că nu poți să-ți bați joc de cei care fac
pâinea țării! Nu pot fi trecute sub tăcere pericolele externe, care fac parte
din anul marilor întrebări. S-au întors războaiele, precum păsările răpitoare.
Evenimentele internaționale presează asupra celor interne, se intersectează cu
nemulțumirile locale. Vedeți șocul cerealelor ucrainene asupra agriculturii
românești. Este anul nemulțumirilor și al stărilor nervoase. La noi, dar și în
Europa. Curentele cu iz salvator trebuie să pună frână coaliției răului și să
dea o șansă lumii libere, pe temeiul clarității morale. Ușor de scris, mai
greu de făcut. Dar nu imposibil. Chiar în anul marilor întrebări. Cei care nu
sunt capabili să poarte un dialog iscoditor cu lumea contemporană se refugiază
în viziuni universaliste. Dar eu nu uit pământul pe care calc. Aici este
frumusețea lumii. Cu toate păcatele ei!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu