În prefața antologiei scrisă de către Mihai Batog-Bujeniță (Iași) aflăm lucruri interesante despre scrisul de mână, iar autorul își pune, justificat, întrebarea ”Scrisul este un har sau o abilitate dobândită?”. În antologie sunt prezenți 50 de autori care expun eseuri de motivație literară. Printre cei care figurează în volum se numără: Marius Ghinescu (Perth, Australia) care este de părere că: „Taina scrisului este un subiect mai mult decât pretențios, ce face obiectul exegeților într-ale filozofiei mai mult și mai puțin a literaturii. De ce? Pentru că în traducere slobozită taina este asociată misterului, o minune ce nu prea poate fi explicată de mintea omenească”. Daniela Achim-Harabagiu susţine că „scrisul e o artă, și ca orice artă, este un dar divin, și ca orice dar divin, se revelează celui ce-i este dăruit sub forma unor avalanșe de gânduri și idei. Este ca o conectare la Sursă”, iar Ion Dur întăreşte ideea că „în eseurile mele, nu am făcut braconaj de idei sau piraterie spirituală, după cum nu am avut amnezia ghilimelelor, cum ar spune Blaga, și nici nu am comis concesii culturii de estradă. Am recurs totdeauna la lectura unor texte și la interpretarea lor. Atât și nimic mai mult, dar și nimic mai puțin!” În volum se regăseşte şi maramureşeanul Gelu Dragoş, membru al UZPR, care notează: „scrisul pentru mine este o terapie cu gândul sincer că el, scrisul, poate deveni o altfel de aducere-aminte pentru atunci când nu voi mai fi, poate va reprezenta un document al trecerii mele pe acest pământ, al neuitării, fiindcă, nu-i așa, verba volant, scripta manent”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu