TAINICUL TĂU VERS
Din nebuloasa nopții se nasc vise,
Care coboară lin peste pământ,
Străbat ușor popasuri interzise
Și se transformă-n flori și în cuvânt.
În somnul meu pătrunde printre gene
Și-n lacrima ce spală ochiul meu,
Te văd venind cu pasul tău, alene
Și cu priviri de stele-n curcubeu.
Îmi strălucești în minte și în gânduri,
Aduni din pulberi zâmbetul pierdut,
Cu pana universului scrii rânduri
Ce par a fi a lumii început.
O galaxie-ntreagă te cuprinde
Și te transformă-n trupul mult dorit,
În sufletul rănit iar se aprinde
O candelă cu focu`-i obosit.
Mai stai puțin în gândurile mele,
Nu te grăbi spre vastul univers,
Adună-n plete mii și mii de stele
Și fă veșmânt din tainicul tău vers!
Foto: Imagine internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu