Se împlinesc 180 de ani de la nașterea lui Ioan Mihalyi de Apșa

 

Ioan Mihalyi s-a născut în comuna Ieud, la 22 ianuarie 1844, dintr-o veche familie de nobili români maramureşeni, care a jucat un rol important politic şi cultural în viaţa Maramureşului. După ce şi-a făcut studiile gimnaziale şi liceale la Sighet, Kosice şi Budapesta, iar între 1862-1866, studiile juridice la Universitatea din Budapesta, trei ani după absolvirea acesteia, a devenit „doctor iuris”.

În anul 1872, a fost ales în funcţia de jurist consult al comitatului, funcţie pe care a îndeplinit-o până la moarte. La universitate, în afară de cursurile obligatorii de drept, le-a mai frecventat şi pe cele de limba şi literatura română, de arheologie, numismatică, paleografie etc.

Marele erudit maramureşean a cunoscut limba română, latină, maghiară, germană şi ucraineană şi se descurca destul de bine în limbile franceză şi italiană.

Pe lângă activitatea cultural-obştească, dr. Ioan Mihalyi este şi un mare istoriograf român. În arhiva Conventului călugăresc al premontrenşilor din Lelesz, Ucraina de astăzi, găseşte 67 diplome maramureşene. În arhiva judeţeană a comitatului Maramureş descoperă, cu ajutorul iscusitului arhivar Gheorghe Petrovai, alte 77 de hrisoave vechi, interesante. La insistenţele sale, „nemeşii” maramureşeni îi pun la dispoziţie alte 162 de diplome familiale. După o muncă  de 34 de ani, adună  366 de diplome, documente, hrisoave, pe care le publică pe cheltuiala proprie în anul 1900, în tipografia lui Mayer şi Berger, din Sighetu Marmaţiei, sub denumirea de „Diplome maramureşene din secolul XIV-XV”.

Despre carte apare un articol și publicația ”Transilvania”, apărută la Sibiu în 4 aprilie 1901:

”Diplome Maramureșene din secolul XIV și XV. Adunate și comentate prin Ioan Mihályi de Apșa, doctor în drepturi, procurator al comitatului. Maramureș – Sziget. Tipografia lui Mayer și Berger. 1900. 672 pag. 8 ° mare. Prețul cor. 10. Sub acest titlu a apărut în timpul din urmă o publicațiune de mare valoare istorică, menită să arunce multă lumină asupra trecutului frumoasei țeri a lui Dragoș-Vodă. Dl Dr. Ioan Mihályi, zelosul scrutator al istoriei Maramureșului, al cărui vrednic fiu este, prin cartea sa, desigur o apariție cum rar ne este dat să înregistrăm pe terenul istoriografiei române, deschide bogate isvoare pentru cunoasterea trecutului acelui colț de țeară, de care sunt legate mari tradiții ale neamului românesc, și prin aceasta s’a avântat deodată în șirul fruntașilor scrutători ai istoriei noastre naționale. Ceea ce ridică foarte mult valoarea acestei publicațiuni sunt prețioasele notițe, cu cari însoțesce autorul multe din diplomele publicate, notițe, cari dau dovadă de largi cunoscințe istorice. Volumul de față cuprinde toate documentele din seci. XIV și XV privitoare la Maramureș, câte îi sunt cunoscute autorului după text, dar afară de cele publicate mai sunt încă foarte multe, cari neobositul scrutator promite, că-și va ține de datorință plăcută să le caute și publice și pe acelea, dacă publicul se va arăta cât de cât părtinitor față de aceasta întreprindere, care cu drept cuvânt merită toată încurajarea. Din diplomele publicate de astă-dată el acum mai ântâiu la lumină 310 bucăți din numărul total de 366, care cuprinde volumul present. Publicarea celoralalte era de trebuință nu numai pentru completarea colecțiunii, ci și pentru aceea, că din multele publicațiuni, în cari au eșit, numai puține se află, și acelea cu greu. După proveniență diplomele acum publicate se împart astfel: 67 bucăți sunt din archiva conventului din Lelesz; 56 din diverse colecțiuni publicate; 49 de la George Petrovay, proprietar în Nagy-Kűrit; 32 din archiva comitatului Maramurăș, și 162 de la particulari.”

Dr. Ioan Mihalyi de Apșa este ales în 1901 membru corespondent al Academiei Române, Secțiunea Istorică, iar lucrarea sa este distinsă cu premiul „Năsturel Herescu” al Academiei Române în anul 1902.

Dr. Ioan Mihalyi a mai scris „Istoricul localității Giuleşti. 1347-1368” (1891) și „Pământul Maramureșului în timpurile preistorice”, aflată în manuscris la DJAMN Maramureș.

A fost membru fondator, membru pe viață și susținător moral și material al unor instituții naționale românești: Asociațiunea pentru cultura poporului român din Maramureș, Societatea de lectură a românilor maramureșeni „Dragoșiana”, ASTRA-Despărțământul Sighet, Preparandia (primul institut pedagogic românesc înființat în 1862), Banca „Albina”, Banca „Maramureșeana”. A fost membru al Societății Maghiare de Științe Naturale (1878) și al Societății Maghiare de Geologie (1875).

 În casa memorială Dr. Ioan Mihalyi de Apșa din Sighetu Marmației se păstrează, într-o ambianță de epocă, mare parte din universul de viață materială și spirituală în care a trăit juristul și istoricul Dr. Acad. Ioan Mihalyi de Apșa. Casa lui a adăpostit şi şedinţele Asociaţiunii pentru Cultura Poporului Român din Maramureş (înfiinţată la 13 decembrie 1860) al cărei mentor şi sprijinitor a fost toată viaţa, a patronat şedinţele Societăţii de Lectură ”Dragoşiana”, întemeiată în anul 1867 şi care îşi avea sediul tot aici, a susţinut material Preparandia (primul institut pedagogic românesc, 1862). Dr. Ioan Mihalyi de Apșa a fost un susținător activ al unor artiști și s-a implicat cu toată fiinţa şi priceperea în viaţa culturală şi socială a românilor din Maramureş.

Sursa: MaraMedia