ANDA PETRACHE - ALBASTRE FLORI DE GÂND

 

(volum aflat în curs de apariție editorială, semnat de către poeta Anda Petrache)

 

Motto:

„Mă înclin în fața clipei care trece încet

cu buzunarele ticsite de lumină

și își plimbă trena grațios și simplu,

împrăștiind candoare, pe trotuare,

pe unde gândurile noastre se perindă...”,

Anda Petrache, din poemul „Mă înclin în fața clipei”.

 

Voi pleca să adun

ALBASTRE FLORI DE GÂND*

(* numele unui volum de versuri aflat în pregătire, semnat de către Anda Petrache)

pentru diminețile în care rugăciunea

o voi zidi în CUGETARE iar visul va trăi

în veșnica DILEMĂ a adevărului

Culeg albastru și VISEZ CĂ SUNT

urmă de vânt alergând după libertate

până AM SĂ REVIN în răsăritul

florilor de lavandă - de dragul îmbrățișărilor

țesute în CUVINTE CE N-AUD...

 

PRIMUL MEU GÂND în zi de joi

a fost să pictez izvorul de catifea

în lumina gândului, apoi

LOCUIND PRINTRE ADVERBE să rostesc

cu voce de curcubeu

POVESTEA UNUI PESCĂRUȘ

chemându-și valul să îl sădească

într-un ZÂMBET SENIN acoperind

DISTANȚELE NOASTRE dintre două dimineți

cu umbrele sărutului.

ACUM, CĂ PLEACĂ PRIMĂVARA

mă renasc în curcubeu chemat să fie

lumină în NOCTURNĂ...

 

ALBASTRE FLORI DE GÂND vor coborî din

noapte în COPACI DE SUFLET cuprinși

în CLIPE CE TREC în pribegie.

Lumina calcă PE URMELE TALE

privind înspre SCULPTORUL de vise

ascultând refrenul zorilor

adormit în ZÂMBETE PE PERNĂ.

Abia, după DECEMBRIE, voi acoperi

cu verde-miracol șoaptele

adunate în SURÂSUL DIN FEREASTRĂ...

 

După cea dintâi NEGOCIERE,

DE MÂNĂ C-UN GÂND voi asculta glasul

tăcerii cum își cheamă timpul -

CHEMAREA LUI refrenul visului cules

din FLOAREA DE CAIS,

din MÂNGÂIEREA VÂNTULUI trimis

ÎN SAT, ÎN ZI DE SĂRBĂTOARE...

 

„Ca pe-un altar, în rugă, cad frunzele desprinse

din toamna aurie ce mi-o aduci pe brațe

și în clipele lăsate, de pași grăbiți, pe dale,

cad picături de rouă, ce vor să ne dezmierde...”,

(Anda Petrache, din poezia „Grămezi de vise”).

 

II.

 

Motto:

„Câteodată tu, câteodată eu,

redevenim ce-am fost cândva

și am negat, așa cum fac agnosticii-n oglindă,

că suntem, deopotrivă,

fântâni de dor, de soare, de lumină,

ce zac acoperite

de noi, de nori, de frunze,

de gesturi inutile

sau de cuvinte mute,

de rădăcini ce-au căutat un sprijin...”,

Anda Petrache, din poemul „Redevenim ce suntem...”.

 

Am cules ALBASTRE FLORI DE GÂND

pentru tine tăcere DE ZIUA DORULUI

și te-am căutat în visele rătăcite prin cuvinte

crezând în AȘTEPTARE zidită pe rouă,

apoi, am stat DE VORBĂ CU TIMPUL

din mine pentru a stabili cele dintâi detalii

legănate de VARA IUBIRII noastre.

MĂ ÎNCLIN ÎN FAȚA CLIPEI

care își așteaptă umbra

O VREME DEPARTE DE LUME

să culeagă amintiri din ziua DE SÂNZIENE.

Tare AȘ VREA să pot vorbi cu refrenul

șoaptelor, apoi SĂ FACEM CUNOȘTINȚĂ

cu lumina zâmbetului

CE MĂ ATRAGE LA TINE...

 

Fie O NOAPTE, O ZI îmi ești umărul

pe care se adună clipele

CU RUCSACUL PE UMERI pregătite

să intre în LUMEA DE AZI

fără BILETUL DE VACANȚĂ pe care l-am

lăsat ÎNTRE ASTĂZI ȘI MÂINE

pictând SURÂSUL DIN FEREASTRĂ

pentru atunci când timpul culege

UN GÂND COCOȚAT PE SCARĂ.

Nu voi opri foșnetul de vânt

în niciun TABLOU DE TOAMNĂ

ci privind dincolo de oglinda timpului

COPILUL CE SUNT voi trimite

GRĂMEZI DE VISE să-ți spună să MAI STAI

doar UN ASTĂZI ȘI UN MÂINE

în șoapta tăcerii albastre...

 

EU ȘI CLEPSIDRELE vom colinda

DE MÂINE prin șoapta timpului

și vom culege doar PRAF DE STELE

iar umbra pasului va locului

într-un AMURG VIOLET.

Calul dezlegat va chema

ÎN ASTĂ TOAMNĂ înserarea

să stea măcar O ZI în răsărit de rouă

iar PIATRA ALBĂ să își înceapă valsul.

SĂ NU CUMVA să te lași pradă

acelor INSOMNII care caută apusuri

de catifea.

Tu, doar tu, ești

PERECHEA DE ARIPI cu care voi putea

zbura atunci când pe cer va fi scris

„PUNCT ȘI DE LA CAPĂT!"...

 

„Obișnuiam să colind zările des,

cât timpul probabil își respecta prorocirea...

Învățasem cândva armonia stărilor contradictorii.

Când vedeam cum se deșiră în zbor

cârlionțat, fluturii,

trimiteam și eu câte un zâmbet

să invite la dans o pereche de aripi”,

Anda Petrache, din poemul „Perechea de aripi”.

 

Vasile BELE,

președinte ASCIOR Baia Mare