Politica
internațională a devenit un spectacol sofisticat de iluzionism și dramă, un
amestec de pași de balet strategic și trucuri create cu mâinile la vedere, în
timp ce adevăratul miraj se petrece în culise.
Nimic nu este
ceea ce pare la prima vedere, de aceea nu trebuie niciodată să reacționăm sub influența falselor impresii. Politica nu este despre
impuls și nu se bazează pe instinct nici pe emoțiile pe care le creează, ci pe o
tactică inteligentă, gândită, și bine calculată, pas cu pas.
Lumea de astăzi
este prinsă între două mari forțe ideologice care se luptă pentru rolul
principal în viitorul omenirii: progresismul globalist, promovat de elitele oligarhiei
mondiale, care visează la un guvern unic mondial, și suveranismul naționalist,
care se opune categoric și luptă eroic împotriva acestui val al uniformizării.
Sistemul Noii
Ordini Mondiale nu mai este un concept abstract, ci o realitate tot mai
evidentă, impusă treptat prin mecanisme economice, crize fabricate și
propagandă ideologică. Corporațiile transnaționale, instituțiile financiare
globale și organizațiile suprastatale dictează direcția economică și socială a
lumii, slăbind suveranitatea statelor și aducând guvernele naționale într-o
poziție de subordonare.
Această tendință
este vizibilă și în politicile din Uniunea Europeană, unde statele membre pierd
tot mai mult controlul asupra deciziilor proprii în favoarea unor structuri
birocratice, aflate sub influența marilor puteri financiare. Totul se
desfășoară sub pretextul "binelui comun", dar în realitate asistăm la o
enclavizare a lumii și la o dependență forțată de marile instituții globale, aceasta
fiind calea spre scopul lor final: guvernarea totală.
Acum, când
realitatea pare din ce în ce mai incertă, e absolut firesc să ne fie frică pentru
viitorul nostru și să ne punem întrebări.Va reuși oare oligarhia mondială să
impună Noua Ordine Mondială pentru a avea
în final un singur guvern mondial?
Aceasta întrebare atinge o temă complexă și controversată, care
depinde de multiple variabile geopolitice, economice și sociale. Mulți oameni
își pun aceleași întrebări pe marginea acestui
subiect atât de sensibil și de
controversat fără a găsi răspunsuri clare.
Lumea de azi nu
încurajează dezbaterea liberă pe astfel de teme, se simte frica oamenilor
pentru că există o presiune socială iar acest lucru în sine este un semnal de
alarmă. Libertatea de gândire și de exprimare este esențială, iar faptul că
astfel de întrebări sunt uneori privite cu scepticism sau cenzurate arată că
există o luptă pentru controlul narativelor.
Lumea nu este
alb-negru, iar adevărul nu este întotdeauna ușor de găsit, dar faptul că îți
pui aceste întrebări este un semn de luciditate. Cel mai important este să îți
păstrezi discernământul, să analizezi informațiile din mai multe surse și să
îți urmezi propriul raționament. Propun să căutăm câteva răspunsuri analizând diferite
perspective.
Există niște
tendințe foarte clare care indică o mare
dorință de centralizare a puterii la nivel global. Observăm consolidarea
instituțiilor supranaționale (ONU, UE, FMI, OMS, Forumul Economic Mondial) care
încearcă tot mai mult și chiar reușesc să impună politici globale peste
suveranitatea națională.Controlul economic și financiar prin digitalizarea
banilor ia o mare amploare, se urmărește eliminarea numerarului și
implementarea unei monede digitale globale controlate de bănci centrale.
O altă tendință
globalistă este uniformizarea culturală și ideologică cu ajutorul mass-mediei,
a tehnologiei și prin educație, pentru a înlesni acceptarea mai facilă a unui
model unic de guvernare.
Însă, această tranziție
nu este lipsită de opoziție pentru că statele naționaliste și suveraniste
precum Ungaria și Polonia contestă aprig aceste tendințe iar în alte țări apare
rezistenta populației prin mișcările conservatoare. Rivalitatea dintre marile
puteri SUA, Rusia și China face dificilă instaurarea unui guvern unic, deoarece
fiecare își urmărește propriile interese geopolitice.Oricât de influențate ar
fi masele de rețeaua soroşistă bine infiltrată în interior, ideea impunerii unui guvern unic global întâmpină o
opoziție puternică,în rândul popoarelor cu tradiții vechi care au culturi și
identități naționale bine definite.
România este o
dansatoare de mâna a doua carejoacă un rol secundar în acest spectacol fiind
prinsă între interesele geopolitice ale marilor puteri și rețeaua
soroşistă bine infiltrată în interior. Deși se declară un partener
strategic al SUA și al Uniunii Europene, realitatea arată că deciziile
esențiale sunt influențate din afara granițelor. Resursele României, fie ele
energetice, agricole sau umane, sunt exploatate sub un control străin, în timp
ce politicile interne sunt dictate de directive venite de la Bruxelles sau
Washington.
De partea
cealaltă, Rusia nu și-a abandonat interesele în regiune și mizează pe fragilitățile
statelor din estul Europei pentru a-și extinde influența. Astfel, România se
află prinsă între două forțe care joacă un balet diplomatic la nivel mondial,
fiecare urmărindu-și propriile interese, fără a oferi soluții reale pentru
dezvoltarea suverană a statelor.
Războiul din
Ucraina este mai mult decât un conflict regional. Este o piesă strategică în
marele joc geopolitic, care ar putea duce la o nouă redesenare a hărților
lumii. În funcție de rezultatul final al negocierilor, granițele unor state ar
putea fi reconfigurate, scenariile intereselor economice schimbate și sferele
de influență regândite.
Pentru SUA,
acest conflict este un mijloc de a slăbi Rusia și de a-și menține dominația
globală. Pentru Rusia, Ucraina este un punct esențial pentru securitatea sa și
un test de rezistență împotriva expansiunii NATO. În acest joc de putere,
Ucraina este doar un pion plătit pe tabla de șaha marilor forțe globale, în timp
ce U.E. este un partener interesat economic iar cetățenii săi plătesc prețul deciziilor
luate de Ursula.
Politica globală
funcționează exact ca un spectacol de magie. Liderii lumii afișează un discurs
clar, declară obiective precise și promit soluții. Dar, în realitate, cele mai
importante decizii sunt luate deja în spatele cortinei.Totul este un balet bine
regizat, unde fiecare mișcare este calculată în amănunt pentru a menține iluzia
că puterea se află în mâinile popoarelor.
Adevărata
surprize dată însă de un joker care răsare de nicăieri atunci când se părea că
toate cărțile sunt deja aranjate, că deciziile au fost luate iar noi nu suntem
altceva decât spectatorii unui spectacol prestabilit. Dar marii jucători dețin mereu
controlul și câștigă prin tactică.
Ĩn contextul
actual ne putem aștepta la multe surprize și la o mulțime de jokeri pentru că,
rețeaua oligarhiei soroşiste, UE și mișcarea progresistă doresc continuarea
războiului. USA și Rusia negociază pacea la masa tratativelor fără Ucraina care
aparent vrea sa continue războiul dar întreaga realitate este bine ascunsă.
Din cauza
diversității intereselor și a conflictelor existente în diferite locuri ale
lumii deși globalizarea avansează, este puțin probabil ca in viitorul apropiat,
lumea să fie condusă de un singur guvern global, pe termen lung, însă,
tehnologia avansată ar putea facilita un astfel de sistem prin inteligența
artificială, supravegherea digitală și controlul resurselor.
Deși nu ne-am
mai confruntat cu o astfel de amenințare în trecut, totuși, istoria arată că orice încercare de centralizare
absolută a puterii a dus la revolte și dezechilibre. Prin urmare, o guvernare
mondială totală ar întâmpina obstacole majore.
Tot ceea ce ne
rămâne de făcut este să privim cu atențiela trucurile magicienilor, nu doar la mișcările
de balet vizibile, ci mai ales la jocul din spatele scenei, acolo unde,
adevărata putere este negociată și exercitată.
Mihaela CD
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu