Scrierea cu diacritice:
●
Indicator al gradului de cultură şi de profesionalism.
● Condiţie
esenţială pentru elaborarea, interpretarea şi
aplicarea
corectă a oricărui text
24.10.2025
„Cunoaşterea
cuvintelor conduce la cunoaşterea lucrurilor”. (Platon), sau „Cuvintele dau forma felului în care gândim şi ne determină
la ce să ne gândim”. (Benjamin Lee Whorf).
„Niciodată să nu scrii incorect; nu numai că insulţi
gramatica, dar faci să sufere şi sufletele”. (Socrate).
Cuprins:
1. Semnele diacritice.
2. De ce este importantă
scrierea cu diacritice.
3. Măsuri ce se impun a fi
luate pentru a asigura scrierea cu
diacritice.
4. Într-un cuvânt, o singură literă
scrisă fără diacritice conduce la un
alt cuvânt, cu un sens şi cu un conţinut diferit de cel iniţial, fie cu
consecinţe negative imprevizibile, fie cu conotaţii pornografice.
Anexa nr.
4/1. Exemplele de modul în care scrierea fără diacritice schimbă
radical sensul şi conţinutul unui cuvânt şi pe cel al întregii propoziţii,
fraze, articol de lege care conţine cuvântul respectiv.
Anexa nr.
4/2. Exemplele de modul în care o
singură literă schimbă radical sensul şi conţinutul unui cuvântul şi pe cel al
întregii propoziţii, fraze, articol de lege care conţine cuvântul respectiv.
5.
Bibliile scrise fără diacritice redau
eronat „Cuvântului lui Dumnezeu”, fiind o blasfemie.
6. Ce spune „Legea sacră”
despre scrierea corectă.
Bibliografie.
Rezumat. • În limba română, scrierea cu
diacritice nu trebuie să fie o opțiune, ci
o obligație, prevăzută prin lege, așa cum este în numeroase limbi, precum franceză, germană,
maghiară etc. Diacriticele
nu doar nuanțează, ci și precizează și personalizează limba, cultura și viața.
Ea face parte din structura de bază a actului comunicării, al creației prin
cuvânt și, de aceea, poporul nostru trebuie să o slujească și să o respecte
(prin vorbire și prin scriere) cu sfințenie.
• Aşa după cum se poate constata cu uşurinţă şi din exemplele din
acest material, sensul şi conţinutul unor cuvinte, propoziţii, fraze, al unor
articole de lege, al unor versete religioase etc. este schimbat radical, în
rău, faţă de cel corect, din cauză că scrierea, fie şi numai a unei singure
litere dintr-un cuvânt, nu s-a făcut corect, cu diacritice. Scrierea fără
diacritice poate duce la exprimări ambigue, interpretabile diferit, vulgare,
pornografice, obscene şi / sau cu un sens şi cu un conţinut total diferit de
cel corect, care, în unele cazuri, poate genera grave consecinţe morale,
materiale şi/sau juridice, exemplele prezentate în acest material fiind
edificatoare în acest sens. Atâta timp cât textele primite și/sau emise în
instituţiile publice, în instanţele judecătoreşti, în cultele religioase, în
toate formele de învăţământ, continuă să fie scrise fără diacritice,
schimbând radical, în rău, sensul lor corect, acest articol trebuie promovat cu
tărie în mass-media, peste tot unde se scrie în limba română.
Cuvinte-cheie: limbă; litere;
diacritice; semne diacritice; corectitudine; precizie, respect.
1. Semnele diacritice
„Fără
a cunoaşte puterea cuvintelor este imposibil să cunoşti oamenii”. (Confucius).
„Fii atent cum
vorbeşti, cuvintele atrag faptele”. (Nichita Stănescu).
Un semn diacritic este
un semn tipografic adăugat la o literă pentru a indica o diferenţă în pronunţie
sau pentru a deosebi sensurile a două cuvinte care, în lipsa diacriticei, ar fi
scrise identic.
În limba română, semnele
diacritice se plasează, de obicei, deasupra sau dedesubtul unei litere.
Limba
română foloseşte următoarele cinci semne diacritice Ă, Â, Î, Ș, Ț, cu perechile lor minuscule ă, â, î, ș, ț.
Aspectul şi denumirea
semnelor diacritice, care au rol distinctiv, folosite în scrierea limbii române
sunt (vezi DEX şi DOMO):
Ă ă – căciula (breve): când semnul este pus deasupra lui A și a.
 â Î î – circumflexul: semnul este pus deasupra lui A, a, I și i.
Ș ș Ț ț – virguliţă sau virgulă,
plasată sub literele S, s, T și t.
2. De ce este importantă scrierea cu diacritice
„Cuvintele sunt cărările faptelor”. (Definiţie clasică de Sfântul
Ioan Gură de Aur).
„Cuvintele ne spun cum să gândim şi să acţionăm”.
(Benjamin Lee Whorf).
Scrierea
fără diacritice poate conduce la cuvinte care nu există în limba română, precum
„pamant”, „stiinta”, „samanta”, rezultate din scrierea incorectă, fără diacritice,
a cuvintelor „pământ”, „ştiinţă”, „sămânţă”.
Unele cuvinte se pot
interpreta în numeroase feluri, foarte diferite, în funcţie de diacriticele
care li se ataşează, precum:
1) cuvântul „tata” se poate interpreta în nu mai
puţin de 6 feluri, respectiv: „tata”; „tată”; „ţaţa”; „ţaţă”;
„ţâţa”; „ţâţă”;
2) cuvântul „laturi” se poate interpreta în 3
feluri, respectiv: „laturi” / ”latură” (parte
laterală, margine a unui obiect; parte, sens, direcţie etc.); „lături”
(apă murdară în care s-au spălat vasele, rufele sau în care s-a spălat cineva;
zoaie, spălaturi etc.); „laţuri” / ”laţ” (instrument
pentru prins păsări sau animale, constând dintr-un ochi de sfoară, de sârmă
etc.);
Cuvintele străine (nume de persoane şi de locuri,
titluri de cărţi, citate etc.) trebuie scrise cu diacriticele proprii limbilor
de origine.
Trebuie avut în vedere faptul că, după o perioadă minimă de
acomodare în scrierea cu diacritice pe calculator, viteza de scriere este
aceeaşi şi cu diacritice şi fără.
În frecvente cazuri, textele scrise fără diacritice obligă
numeroşi utilizatori la efortul de a introduce diacriticele ulterior, lucru
migălos, care consumă mult timp şi nervi şi care generează nemulţumire şi
dispreţ faţă de instituţiile statului (de la care emană respectivele texte),
faţă de funcţionarii publici care le-au scris și față de conducătorii acestora
care le-au aprobat și semnat.
Cei care scriu fără
diacritice, pe lângă
faptul că dovedesc o lipsă de respect faţă de cititori, sunt etichetaţi şi ca agramaţi,
ca ignoranţi, inculţi, necultivaţi,
neinstruiţi, neînvăţaţi, proşti, „glorioşi analfabeţi profesional” etc.
„Analfabetul
viitorului nu va mai fi cel care nu ştie să citească, ci cel care nu ştie să
înţeleagă”. (Alvin Toffler).
Sunt frecvente
cazurile în care cei care scriu fără diacritice ajung în situaţii dintre cele
mai penibile, chiar când nici nu se aşteptă la aşa ceva, precum în următorul exemplu.
În tren, un demnitar
şi un elev din şcoala primară, fiecare cu câte o tabletă
PC.
Micuţul şcolar (însoţit de bunicul său) avea de
făcut o compunere, la care scria cu
diacritice.
Înaltul demnitar redacta o normă juridică, la care scria fără diacritice.
Văzând pe mogâldeaţa de şcolar cum scrie cu diacritice, înaltul demnitar s-a
gândit că ar fi bine să scrie şi el cu
diacritice, fapt pentru care l-a întrebat:
„Cum se
numeşte aplicaţia care te ajută să scrii cu diacritice?”
„Şcoală
primară !” a fost răspunsul primit.
Este uşor de înţeles situaţia
jenantă în care a fost pus înaltul demnitar, care a continuat să scrie tot fără
diacritice, şi aceasta din cauză că … „nu avea această aplicaţie”.
„Doar două lucruri sunt infinite: universul şi prostia
omenească. Şi nu sunt sigur în legătură cu primul”. (Albert Einstein).
Grav este şi faptul că numeroase şi deosebit de importante
acte normative, inclusiv cele emise de justiţie, conţin cuvinte scrise fără
diacritice, generând serioase greutăţi în cunoaşterea, în interpretarea şi în
aplicarea corectă a acestora. Limbajul fiscal deficitar
este sursa multor neînţelegeri şi a numeroase fapte de evaziune fiscală legală.
Sensul
multor citate, pline de înţelepciune, este schimbat din cauză că acestea nu
sunt scrise cu diacritice (a se vedea, de pildă, https://foxi.ro/articol/citate-celebre, în special capitolul „Citate Despre Limba Română”.
Exemplu: „Rasul
e ca soarele, alunga iarna de pe chipul oamenilor.”. (Victor Hugo)
La
unii oameni chiar aşa este: rasul le
schimbă chipul, îi face de nerecunoscut, pe unii în bine (îi face frumoşi), pe
alţii în rău (le arată urâţenia feţii). Numai că Victor Hugo nu se referea la
„ras” (la bărbierit), ci la „râs”.
Scrierea
fără diacritice este un fel de întuneric care se întinde asupra celor care
scriu astfel și care se compromit în fața comunității, și chiar mai mult.
Exemplul
următor este edificator: „Regele Charles a vizitat
piramidele din Egipt călare pe cămilă” dar, din cauza gravelor
deficiențe și lingvistice și morale ale autorului acestei știri de presă, s-a
scris și fără diacritice și fără minte (bună): „Regele Charles a
vizitat piramidele din Egipt calare pe camila”. (Camilla fiind soția-regină a Regelui Charles)
3. Măsuri ce se impun a fi
luate
pentru a asigura scrierea cu diacritice
„Veghează-ţi gândurile. Ele devin cuvinte.
Veghează-ţi cuvintele. Ele devin
acţiune.
Veghează-ţi acţiunile. Ele devin obiceiuri.
Veghează-ţi obiceiurile. Ele devin caracter.
Veghează-ţi caracterul. El devine destinul tău.”
(Lao Tzu, fondatorului Taoismului,
în volumul de 81 de versuri „Calea şi Puterea/Virtutea sa”).
Aşa după cum se poate constata cu uşurinţă, există
nenumărate site-uri, chiar ale unor instituţii publice fundamentale ale
statului, cu mari pretenţii, care publică textele fără diacritice.
Punerea în circuitul public, de instituțiile
publice și de instituțiile private de
interes public, de texte scrise incorect în limba română, în special din cauza
nefolosirii diacriticelor, compromite respectivele instituţii.
În numeroase limbi, precum franceză, germană, maghiară etc., se prevede,
prin lege, clar şi la
modul imperativ, obligativitatea:
1) scrierii cu diacritice, textele scrise fără diacritice nefiind acceptate, și
2) scrierii textelor cu
fonturile „standard”, care sunt fonturile stabilite prin lege pentru limba
respectivă.
O
asemenea obligaţie legală ar trebui să existe şi în ţara noastră.
Prin „Legea nr. 500/2004 privind folosirea limbii române în locuri, relaţii
şi instituţii publice” şi prin „Lega nr. 24/2000,
republicată, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor
normative”,
este necesar să se dispună clar, precis şi la modul imperativ obligativitatea scrierii cu semnale diacritice a tuturor
textelor întocmite (1) în instituţiile statului, şi cu atât mai mult a celor de
utilitate publică, şi (2) în întregul sistem de învăţământ şi de educaţie, de
stat şi particular.
Surprinde și nedumereşte faptul că, pe numeroase Site-uri,
sunt afirmații
mincinoase precum:
1)
scrierea cu diacritice este obligatorie
în limba română; asemenea afirmaţii, iresponsabile, se fac din cauză că
autorii lor nu știu ce vorbesc;
2) prin lege se prevede că scrierea cu
diacritice este obligatorie în limba
română; atâta timp cât nu se precizează care este legea respectivă, asemenea
afirmaţii fac mult rău din cauză că „Proștii
mor, dar prostia rămâne”. (I. L. Caragiale);
3) prin „Legea nr. 500/2004 privind folosirea limbii
române în locuri, relaţii şi instituţii publice” şi prin „Lega nr. 24/2000, republicată, privind
normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative” se
prevede că scrierea cu diacritice este
obligatorie în limba română.
Nici în Legea nr.
500/2004, nici în Lega nr. 24/2000 și nici în altă lege nu se prevede
clar, precis şi la modul imperativ obligativitatea scrierii cu semnale
diacritice.
Autorii unor asemenea afirmaţii mincinoase ar trebui să
ştie că ai dreptul să gândeşti prost fără să te pronunţi, dar nu şi pe
acela de a scrie prost fără să gândeşti, fără să fii documentat.
În concluzie, atât prin în Legea nr. 500/2004, cât şi prin Lega nr. 24/2000 trebuie să se
prevadă clar, precis şi la modul imperativ obligativitatea scrierii cu semnale
diacritice, în special a documentelor întocmite în instituțiile publice și în instituțiile
private de interes public.
4. Într-un cuvânt, o singură literă scrisă fără diacritice, conduce la un alt cuvânt,
cu un sens şi cu un conţinut diferit de cel iniţial,
fie cu consecinţe negative imprevizibile, fie cu
conotaţii pornografice.
„Omul strică lucrurile mult mai mult cu cuvintele decât cu
tăcerea.” (Mahatma Gandhi).
„A gândi liber e
mare lucru. A gândi corect e şi mai mare lucru.”. (Proverb
japonez).
Pentru a demonstra modul în care, într-un cuvânt, o singură literă în
plus, în minus, scrisă cu sau fără diacritice poate conduce la un alt
cuvânt, cu un sens şi cu un conţinut cu totul diferit faţă de cel iniţial, fie
cu consecinţe negative imprevizibile, fie cu conotaţii pornografice, dintre
care unele nu pot fi prezentate în acest articol, chiar dacă sunt reale, se prezintă exemplele
din Anexa nr. 1
şi Anexa nr. 2.
Efectul neutilizării diacriticelor
poate fi chiar amuzant, precum în enunțurile:
Iată cum mulțumirile
fără diacritice ajung să fie mulțumiri PENTRU … PUTIN.
Mulțumesc frumos. 1.
Răspuns, folosind diacriticele:
PENTRU PUȚIN.
2.
Răspuns, nefolosind diacriticele:
PENTRU PUTIN.
„Ileana
s-a măritat cu Vasilică”,
unde numele de băiat, Vasilică, fără căciulă, devine nume de
fată, ajungându-se, de la o căsătorie
decentă, la homosexualitate feminină, la o
căsătorie între lesbiene: „Ileana s-a
măritat cu Vasilica”
„Ionescu este o persoană cu
două feţe” (şi cu nici un obraz)., unde, din Ionescu, persoana duplicitară, cu doua feţe şi cu niciun obraz, se ajunge la
„Ionescu este o persoană cu două fete”, adică cu două fiice
(și, posibil, om onorabil, cu
obraz).
Dialog și dialog
(verbal): 1. Smith: „Mulțumesc
frumos.” Ion: „Pentru puțin.” 2.
Smith: „Mulțumesc frumos.” Ivanov: „Pentru Putin.”
În cazurile în care se scrie fără
semnele diacritice:
1) are loc înlocuirea unei litere,
care prezintă un semn diacritic, cu o literă fără respectivul semn diacritic,
2) are loc schimbarea sensului
cuvântului respectiv, şi
3) se ajunge ca o persoană, o faptă,
o situaţie etc., să fie prezentată cu totul diferit, uneori chiar cu grave
conotaţii negative, sexuale,
imorale etc.
Anexa
nr. 1
Exemplele
de modul în care scrierea fără diacritice schimbă radical
sensul şi conţinutul unui cuvânt şi pe cel al întregii
propoziţii,
fraze, articol de lege care conţine cuvântul respectiv.
|
Forma CORECTĂ,
prin
scrierea CU diacritice
|
Forma GREŞITĂ,
prin
scrierea FĂRĂ diacritice
|
|
1
|
2
|
|
Este un om
de bâză în unitate.
|
Este un om
de bază în
unitate.
|
|
Mi-a violat corespondenţa
(conţinutul scrisorilor etc.).
|
Mi-a violat corespondenta
(persoana cu care sunt în corespondenţă).
|
|
„Infractorul
s-a manifestat cooperant în faţa
judecătorului”, sau „Infractorul se simţea bine în faţa judecătorului”.
|
„Infractorul
s-a manifestat cooperant în fata
judecătorului”, sau (şi mai grav şi pornografic) „Infractorul se simţea bine
în fata
judecătorului”.
|
|
El era
alb, dar faţa o avea neagră.
|
El era
alb, dar fata o avea
neagră.
|
|
Restaurantele
trebuie să aibă feţe pe masă pentru a se încadra în categoria a II-a de
confort.
|
Restaurantele
trebuie să aibă fete pe masă
pentru a se încadra în categoria a II-a de confort.
|
|
Ionescu
Şpagă are două feţe şi nici un
obraz.
|
Ionescu
Şpagă are două fete şi nici un
obraz.
|
|
Şi-a
îmbrăcat dantura cu feţe acrilice
(cu un material sintetic).
|
Şi-a
îmbrăcat dantura cu fete acrilice.
|
|
Medicul are câte o fişă (foaie de
hârtie) pentru fiecare pacient.
|
Medicul are câte o fisă (placă
mică de metal) pentru fiecare pacient.
|
|
Prindea şi muşcă, atunci
când este nervos.
|
Prindea şi musca, atunci
când este nervos.
|
|
Are o mânie (izbucnire
de iritare violentă) când se supără.
|
Are o manie (boală
mintală) când se supără.
|
|
Avea în grădină
multe laţuri pentru
vulpi.
|
Avea în
grădină multe laturi pentru
vulpi.
|
|
A căzut în lăturile trocului
de la porci.
|
A căzut în laturile trocului
de la porci.
|
|
A mers la spital să-şi opereze naşul.
|
A mers la
spital să-şi opereze nasul.
|
|
S-a căsătorit cu un păstor (cioban).
|
S-a
căsătorit cu un pastor (preot protestant).
|
|
Ia smuls părul din cap.
|
Ia smuls parul din cap.
|
|
O
dată pe an e sărbătoarea paștelor.
|
O dată pe an e sărbătoarea pastelor (făinoase etc.).
|
|
„Impozitarea păturilor”, sau
„A
comandat 100 de pături”.
|
„Impozitarea paturilor”, sau
„A
comandat 100 de paturi.”.
|
|
Umbla cu pâră pe
la şefi.
|
Umbla cu para pe
la şefi.
|
|
Cu un prinţ a
obţinut ce şi-a dorit (onoruri, plăceri etc.).
|
Cu un print a obţinut
ce şi-a dorit (documentul dorit, prin imprimare, prin listare).
|
|
Puţin a lipsit pentru a nu se putea lua
o decizie...
|
Putin a lipsit
pentru a nu se putea lua o decizie...
|
|
Mulțumiri și … răspunsuri:
Mulțumesc frumos. Răspuns: pentru PUȚIN.
|
Mulțumiri și … răspunsuri:
Mulțumesc frumos. Răspuns: pentru PUTIN.
|
|
Este un
loc unde se râde tot
timpul.
|
Este un
loc unde se rade tot
timpul.
|
|
Un român ajuns la
Polul Nord.
|
Un roman ajuns la
Polul Nord.
|
|
„Românii s-au luptat cu turcii la Plevna”, sau „Românii sunt urmaşii dacilor”.
|
„Romanii s-au
luptat cu turcii la Plevna”, sau
„Romanii sunt
urmaşii dacilor”.
|
|
A mers după Sămânţă la târg.
|
A mers
după Samanta la
târg.
|
|
Vând sârmă inox cu
diametru de 1,20 mm.
|
Vând sarma inox cu
diametru de 1,20 mm.
|
|
Pe alee are şapa (strat de bitum, de asfalt)
spartă.
|
Pe alee
are sapa (unealtă agricolă) spartă.
|
|
Sunt
scutite de la plata impozitului pe clădiri, clădirile acoperite cu şiţă.
|
Sunt
scutite de la plata impozitului pe clădiri, clădirile acoperite cu sită.
|
|
A avut un şoc nervos
|
A avut un soc nervos
|
|
Pescarii
folosesc râmele ca momeală la pescuit.
|
Pescarii
folosesc ramele ca momeală la pescuit.
|
|
A mers la ţanc (adică exact când trebuie;
la timp, la momentul potrivit)
|
A mers la tanc (adică la o maşină de luptă blindată, înzestrată cu tunuri, mitraliere
etc.)
|
|
Ţaţa a născut 2
copii.
|
Tata a născut 2
copii.
|
|
A mers în concediu cu un
ţânc (adică cu un copil de
vârstă mică).
|
A mers în
concediu cu un tanc (adică cu o maşină de luptă blindată, înzestrată cu
tunuri, mitraliere etc.)
|
|
Se plimba prin parc cu un
ţânc în braţe.
|
Se plimba
prin parc cu un tanc în braţe.
|
|
Copiii
care sug la ţâţă sunt mai
sănătoşi
|
Copiii
care sug la tata sunt mai sănătoşi
|
|
Este un om
care are un ţel (punct, obiectiv către care tinde cineva) frumos în muncă.
|
Este un om
care are un tel (instrument
de sârmă) frumos în muncă.
|
|
A venit şi ţipa la mine
|
A venit şi tipa la mine
|
|
La masa
festivă ne-a servit şi câte un ţipar
|
La masa
festivă ne-a servit şi câte un tipar
|
|
Permanent
l-a urât (duşmănit) pe colegul său când acesta avea un
succes.
|
Permanent l-a urat (slăvit) pe colegul său când acesta avea un
succes.
|
|
Ileana
s-a măritat cu Vasilică (o căsătorie frumoasă).
|
Ileana
s-a măritat cu Vasilica (o căsătorie între
persoane de sex feminin, numită lesbianism[2]).
|
|
Este, prin
naştere, om de viţă nobilă
|
Este, prin
naştere, om de vită nobilă
|
|
Mireasa se
fotografia sub o viţă.
|
Mireasa se
fotografia sub o vită.
|
|
Pe 30
noiembrie gălăţenii îşi serbează ziua.
|
Pe 30
noiembrie galatenii[3] îşi serbează ziua.
|
|
Căi de transport (rutiere, feroviare).
|
Cai de transport (animale).
|
|
Problema
sa de sănătate este problema căilor respiratorii.
|
Problema
sa de sănătate este problema cailor respiratorii.
|
|
Şi-a
educat copii pentru ca aceştia să se ferească de răi.
|
Şi-a
educat copii pentru ca aceştia să se ferească de rai.
|
|
Ia aplicat
două şuturi în
fund.
|
Ia aplicat
două suturi[4] în fund.
|
|
Ţara românilor este foarte mare.
|
Tara (defectul fizic sau moral) românilor este foarte
mare.
|
|
Gheorghe
dormea pe stâncă.
|
Gheorghe
dormea pe stanca.
|
|
Vorbitorul
s-a bucurat de o asistenţă mare.
|
Vorbitorul
s-a bucurat de o asistentă mare.
|
|
Veniturile
sale sunt din comercializarea
raţelor.
|
Veniturile sale sunt din
comercializarea ratelor[5].
|
|
Cea mai bună pâine este pâinea
făcută în ţest[6].
|
Cea mai bună pâine este pâinea
făcută în test.
|
|
Casa
era plină de gâze
|
Casa
era plină de gaze
|
|
Căci
și noua lege ….
|
Caci
și noua lege ….
|
Exemplele din Anexa nr. 1 sunt edificatoare asupra
serioaselor consecinţe negative pe care le generează scrierea fără diacritice
în orice text, în special în actele emise de instituţiile publice și cu atât
mai grav în cele date de instanţele judecătoreşti.
Din cauză că scrierea fără diacritice a hotărârilor
judecătoreşti schimbă sensul și conţinutul unor cuvine, propoziţii, fraze, a
identităţii unor persoane (nume, prenume, adresă etc.) și chiar a respectivelor
hotărâri în ansamblul lor, atât prin Codul deontologic al magistraților, cât și
prin Legea magistraţilor ar trebui să se prevadă 1)
că scrierea fără diacritice a hotărârilor judecătoreşti constituie atât
„neglijenţă în serviciu”, cât şi „eroare judiciară” și 2) că toate aceste
hotărâri (care afectează serios şi prestigiul justiției) să fie supuse
revizuirii în baza principiului securităţii juridice.
„A greşi e omenesc, dar a persevera (în
greşeli) este diabolic.”.
(Seneca).
Justiţia socială nu se poate înfăptui perseverând în emiterea
de hotărâri judecătoreşti susceptibile de interpretări diferite, unele chiar
contradictorii, și aceasta din cauză că sunt scrise incorect prin gravă
neglijență a magistraţilor.
Scrierea incorectă, în general, şi
cea fără diacritice, în special, este cauzată de faptul că „Vremurile noastre sunt vremurile mediocrităţii, a lipsei de
sentimente, a pasiunii pentru incultură, a lenei, a incapacităţii de a te apuca
de treabă şi a dorinţei de a avea totul de-a gata”. (Feodor
Mihilovici Dostievski).
Exemplele din Anexa nr. 1 sunt cea mai bună
dovadă a modului în care scrierea fără diacritice, fie şi numai a unei singure
litere, schimbă radical sensul şi conţinutul nu numai al
cuvântului respectiv, dar şi pe cel al întregii propoziţii, fraze, articol de
lege, verset religios care conţine cuvântul respectiv.
În lumea fiscaliştilor practicieni
(în special a organelor de control fiscal), dar şi a agenţilor economici, a
rămas „de neuitat” cazul unei
societăţi comerciale care avea ca obiect de activitate realizarea de „pături”.
La controlul fiscal efectuat s-au
constatat unele nereguli, fapt pentru care organul de control a dispus, pe
lângă alte sancţiuni, şi confiscarea a 200 de pături, dar,
nefolosindu-se diacriticele, în actul de control (editat pe calculator) s-a
înscris „confiscarea a 200 de «paturi»”.
Cazul a ajuns în justiţie şi, aşa
cum era de aşteptat, câştig de cauză a avut societatea comercială respectivă
care a demonstrat că: (1) în obiectul de activitate nu avea „realizarea
produsului paturi”; (2) efectiv şi
în mod real nu a realizat niciodată produsul „paturi”; (3) nici nu dispunea de cele necesare (precum tehnologie,
utilaje, forţă de muncă, materiale etc.) pentru realizarea produsului „paturi”.
5.
Bibliile scrise fără diacritice redau
eronat
„Cuvântului lui Dumnezeu”, fiind o blasfemie.
Valoarea omului implicat în
transmiterea „Cuvântului lui Dumnezeu”[7]:
„Dacă omul redă
corect «Cuvântul lui Dumnezeu» = 1.
Dacă omul mai studiază şi înţelege corect Biblia = 10.
Dacă omul mai trăieşte şi duhovniceşte = 100.
Dacă omul mai este şi propovăduitor al lui Dumnezeu = 1000.
Însă dacă omul
redă greşit
«Cuvântul lui Dumnezeu», adică dacă
dispare 1, rămân doar zerourile, rămâne cu 000, ceea ce înseamnă că «omul
care redă greşit mesajul Divin este o
nulitate», un ipocrit, un blasfemator, un individ care defăimează atât
cele sfinte, cât şi sentimentele religioase. În timp ce matematica a
demonstrat că «0 la orice putere este
0», viaţa a demonstrat că «orice blasfemator ridicat la putere, sau la orice rang posibil, tot o nulitate
rămâne !»”[8]. (N. Grigorie Lăcriţa).
Pe Internet există zeci de Site-uri care prezintă Biblia cu numeroase şi inadmisibile greşeli, în special fără
scrierea cu diacritice, care conduc la o gravă abatere de la redarea corectă a
„Cuvântului lui Dumnezeu”.
Iudeii aveau şi au o tradiţie, cu
putere de „Lege eternă”, care spune
că dacă toţi oamenii din lume ar încerca să desfiinţeze cea mai
mică literă din „Legea lui la
Dumnezeu”, n-ar fi cu putinţă ca să izbutească. A face aşa ceva ar însemna
să intre într-o vinovăţie atât de mare, spun ei, încât lumea ar urma să fie
distrusă.
Conform Bibliei, Luca 16:17 şi Matei 5:18, este
mai lesne să treacă cerul şi pământul decât din „Lege” să cadă o frântură de slovă, un corn de literă, o cirtă, o iotă, un cornişor de
slovă, un vârf, o codiţă sau un punct de la o literă.
Unor indivizi le-a încolţit în minte gândul de a pirata unele biblii, bine
traduse, şi de a le prezentate pe Internet, în format electronic, cu numeroase şi grave erori
de scriere, în special fără scrierea cu diacritice, ceea ce face ca
respectivele biblii să inducă în
eroare, să redea deformat, eronat „Cuvântului
lui Dumnezeu”, acestea fiind o
blasfemie, o defăimare a celor sfinte, a religiei, a
divinităţii, a dogmelor, a obiectelor de cult şi a sentimentele religioase ale
milioanelor de credincioşi.
Într-o ţară,
în care marea majoritate a populaţiei este creştină, asemenea impostorii – propovăduitori, care redau greşit „Cuvântul lui Dumnezeu” spre
uzul public, sunt nişte blasfematori, sunt nişte nulităţi, nişte
ipocriţi, care, ridicaţi la putere,
sau la orice rang posibil, tot nişte nulităţi rămâne!
Spre exemplu, Biblia postată pe Internet pe Site-ul http://www.bibliaortodoxa.ro/, conţine
numeroase și grave erori care schimbă
sensul și conţinutul „mesajului divin”,
a „Cuvântului care vine de la Dumnezeu”,
greşeli care sunt cauzate de:
1. Scrierea fără diacriticele
proprii limbii române.
2. Folosirea mai multor
font-uri, chiar și în acelaşi cuvânt, faţă de fonturile Times New Roman,
singurele cu care este corect să se scrie Biblia.
3. Folosirea, în unele versete, a numeroase cuvinte şi
formulări (a) fie care nu sunt înţelese, (b) fie care necesită folosirea
DEX-ului, (c) fie care nu se găsesc nici în DEX,
Existenţa unor asemenea erori
conduce la situaţia în care „Cuvântului care vine de la Dumnezeu” să
nu mai poată fi înţeles, să nu mai poată fi însuşit din citirea versetelor
respective.
Pentru edificare prezint aici un
singur exemplu, existent în Vechiul Testament, în Facerea (Geneza), Capitolul 3, versetul 19 (sublinierile îmi aparţin):
„19. ÃŽn
sudoarea fetei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce
în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce”.
Textul corect este următorul:
„19. În sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce
în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce”.
Nu „ÃŽn sudoarea fetei
tale îţi vei mânca pâinea ta”, ci „În sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea ta”.
În orice text românesc, lipsa diacriticelor denotă o gravă
lipsă de profesionalism şi de cultură generală, elementară.
În Biblia menţionată mai sus
numeroase versete sunt exprimate prin cuvinte (şi formulări) fie care nu sunt
înţelese, fie care necesită folosirea DEX-ului, unele cuvinte negăsindu-se nici
în acest dicţionar.
Edificator în acest sens este
exemplul din versetul 32, al capitolului
27, din „Leviticul”, redat mai
jos, în care sublinierile îmi aparţin:
„32. Toată
dijma de la boi şi de la oi şi tot al zecelea din câte trec pe sub toiag este
afierosit Domnului”.
Cuvântul „afierosit 1) nu este cunoscut de marea majoritate a
populaţiei; 2) conform DEX, acesta are sensurile
de „1. Tranz. A risipi o avere, un bun etc. 2. Refl. A se dedica, a se
consacra”, fiind greu de stabilit care este sensul
cel potrivit pentru acest verset; 3) foarte puţini dintre cei care citesc acest
verset vor înţelege că este vorba despre o zeciuială închinată Domnului.
De reţinut că (1) Site-ul http://www.bibliaortodoxa.ro NU
prezintă forma oficială a Bibliei Patriarhiei României, nu are girul Bisericii
Ortodoxe Române, și (2) că Patriarhia României nu are un Site oficial (!?) cu
prezentarea Bibliei ortodoxe în format electronic.
Prezentarea, spre
folosire, de marea majoritate a populaţiei, unei Biblii
(indiferent în ce format, electronic sau pe hârtie) cu numeroase și grave erori, cele mai multe fiind cauzate
de scrierea fără diacritice, care schimbă sensul și conţinutul „mesajului divin”, a „Cuvântului care vine de la Dumnezeu”, este o blasfemie, este o
lucrare prin care se insultă, se defăimează, se profanează divinitatea,
religia, cele sfinte, sentimentele religioase ale unui întreg popor creştin.
Această problemă este amplu
prezentată de subsemnatul în articolele 1) „Despre bibliile satanice, care induc în eroare
şi redau blasfemic «Cuvântul lui
Dumnezeu»” și 2) „Atenţie la Site-ul http://www.bibliaortodoxa.ro, care induce în eroare ca prezentând Biblia ortodoxă, oficială, a Patriarhiei României”,
prezentate și pe Internet (a se vedea, spre exemplu, Site-ul https://issuu.com/doina_dragut/docs/n._grigorie_lacrita_-_despre_biblii_9789712cfc1496
.
În condiţiile în
care „litera” legii sociale și / sau divine nu mai redă corect „cuvântul”
legii, aceasta nu mai poate exprima „spiritul” legii, ceea ce
face ca „litera” legii să devină sursa unor stări conflictuale
în interpretarea şi în aplicarea legii (din cauza neclarităţilor existente în
interpretarea şi în aplicarea „literei” legii).
În asemenea cazuri, legea socială și
/ sau divină ajunge să fie interpretată şi aplicată de la caz la caz, în funcţie de pregătirea,
de voinţa, de convingerea intimă (de credinţa), de puterea sau de interesul
fiecăruia (a celui care este judecat sau a celui care judecă).
De aceea este nevoie ca atât legea
socială, cât și „Legea divină” să fie
foarte clară în litera şi în spiritul ei, pentru a nu deveni sursa
unor stări conflictuale prin interpretarea şi aplicarea „de la caz la caz”, în special în funcţie de interesele nelegitime
personale ale celui care judecă, ale celui care este judecat, sau ale ambilor,
interese care se pot realiza sub cele mai mascate forma de legalitate prin
valorificarea neajunsurilor în reglementare.
În paragraful anterior am prezentat tradiţia, cu putere de „Lege eternă”, a iudeilor care spune că dacă toţi oamenii din lume ar încerca să desfiinţeze cea mai
mică literă din „Legea lui la
Dumnezeu”, n-ar fi cu putinţă ca să izbutească. A face aşa ceva
ar însemna să intre într-o vinovăţie atât de mare, spun ei, încât lumea ar urma
să fie distrusă.
Biblia
este la fel de categorică în acest sens arătând (în Luca 16:17 şi Matei 5:18,) că este mai lesne să treacă
cerul şi pământul decât din „Lege” să cadă o frântură de slovă, un corn de literă, o cirtă, o iotă, un
cornişor de slovă, un vârf, o codiţă sau un punct de la o literă.
Deci, în cazul în care (într-un cuvânt scris) fie o literă este scrisă
greşit (precum o diacritică), fie dintr-o literă lipseşte o
frântură de slovă, un corn de
literă, o cirtă,
o iotă, un cornişor de slovă, un vârf, o codiţă sau un punct de la o literă, în oricare dintre
aceste cazuri se schimbă sensul și conţinutul cuvântului respectiv și, pe cale
de consecinţă, și al propoziţiei şi al frazei care îl conţine, cu grave
consecinţe negative în interpretarea și în aplicarea corectă a textelor
respective, respectiv în aplicarea legii sociale și / sau a „Legii sacre”.
6. Ce spune „Legea sacră” despre scrierea
corectă
„Este mai lesne să treacă cerul şi pământul
decât din Lege să cadă
o frântură de slovă, un corn de literă, o cirtă, o iotă,
un cornişor de slovă,
un vârf, o codiţă sau
un punct de la o literă.”
(Vezi Biblia, Luca
16:17 şi Matei 5:18)
Evreii aveau şi au o
tradiţie, cu putere de „Lege eternă”, care
spune că dacă toţi oamenii din lume ar încerca să
desfiinţeze cea mai mică literă a „Legii care vine de la Dumnezeu”, n-ar fi cu
putinţă ca să izbutească. A face aşa ceva ar fi însemnat să intre într-o
vinovăţie atât de mare, judecau ei, încât lumea ar urma să fie distrusă. În Tora se păstrează nu numai litera, ci
şi forma şi mărimea ei.
Deci, adăugarea şi /
sau omiterea, în copierea Torei, a
unei frântură de slovă, a unui corn de literă, a unei cirte, a unei iote, a
unui cornişor de slovă, a unui vârf,
a unei codiţe
sau a unui
punct de la o literă, ar conduce la încălcarea gravă a Legii care a fost dictată
de Dumnezeu lui Moise pe muntele Sinai şi, pe cale de consecinţă, ar duce la
distrugerea Universului.
În Biblie,
în Luca 16:17 şi în Matei 5:18, se spune:
1. În Luca 16:17:
„Dar mai
lesne e să treacă cerul şi pământul, decât
să cadă din Lege un corn de literă.”, după Biblia de pe Site-ul http://www.bibliaortodoxa.ro/
„Dar mai lesne este să treacă cerul şi
pământul decât din Lege să cadă o cirtă”, după Biblia Bartolomeu Anania, pe
Site-ul https://www.docdroid.net/fBqDkcs/biblia-ortodoxa-varianta-bartolomeu-anania.pdf#page=1686
„Este mai lesne să treacă cerul şi pământul
decât să cadă o singură frântură de slovă din
Lege.”, după Biblia Cornilescu, pe Site-ul https://mybible.ro/
.
2. În Matei 5:18:
„Căci
adevărat zic vouă: Înainte de a trece cerul şi pământul, o iotă
sau o cirtă din Lege nu va trece, până ce se vor face toate.”, după Biblia de
pe Site-ul http://www.bibliaortodoxa.ro/
„Că adevăr vă grăiesc: Înainte de a trece
cerul şi pământul, nici o iotă sau
o cirtă
din lege nu va trece până ce toate se
vor împlini.”. În Biblia Bartolomeu Anania, pe Site-ul https://www.docdroid.net/fBqDkcs/biblia-ortodoxa-varianta-bartolomeu-anania.pdf#page=1686.
„Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va
trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă
sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca
să se fi întâmplat toate lucrurile.”, după Biblia Cornilescu, de pe Site-ul
https://mybible.ro/
.
Pentru înţelegerea
corectă a sensului şi a conţinutului mesajului din aceste versete sunt necesare
următoarele precizări de ordin semantic:
Cirtă: liniuţă; lucru
foarte mic, neînsemnat; ceva foarte mic; cantitate mică. În Biblia Bartolomeu
Anania, în Matei 5:18, se dă următoarea definiţie: „Cirte:
Mici semne grafice din alfabetul limbilor biblice. Aşadar: cele mai mici
amănunte.”.
Iotă, nici o
iotă: deloc, câtuşi de puţin, nimic; ceva foarte
puţin; nici cel mai mic lucru.
Slovă: literă; semn
grafic din alfabet.
„Frântură de
slovă”, sau „frântură de literă” înseamnă:
a) fie un semn pus
deasupra unui cuvânt prescurtat sau orice semn minor; „frântură de slovă”, sau „un mic corn”,
poate fi: un mic cârlig al unei litere; o parte dintr-o literă prin care se
distinge de o altă literă, de una asemănătoare cu ea;
b) fie un simbol ataşat unei litere, precum, în
limba română, simbolurile care
însoţesc cele cinci litere cu semne diacritice (ă,
â,
î,
ş,
ţ);
c) fie
punctele din unele litere, precum
cele din literele româneşti i şi j;
d) fie orice altă particulă, oricât ar fi ea de mică, din scrierea unei
litere.
Un exemplu al
însemnătăţii unei „frânturi de slovă”, al unei „cirte”,
îl reprezintă partea de liniuţă din litera G care face ca aceasta să se distingă de
litera C.
Corn de
literă: semn
grafic amplasat deasupra sau dedesubtul unei litere; semne care
fac distincţia între o literă şi alta. O privire asupra literelor i
/ î; a / â; a / ă; s / ş; t / ţ, respectiv între: I / Î; A / Â; A / Ă; S / Ş; T
/ Ţ, arată importanţa măruntelor detalii
ale diferitelor litere din limba română.
Cornişor de slovă: un vârf sau un
punct de la o literă, corn. Un mic corn, poate fi: un mic cârlig al unei
litere; o parte dintr-o literă prin care se distinge de o altă literă, de una
asemănătoare cu ea.
Deci, conform Bibliei, Luca 16:17 şi Matei
5:18, este mai lesne să treacă cerul şi pământul decât din „Lege” să cadă o frântură de slovă, un
corn de literă, o cirtă,
o iotă,
un cornişor
de slovă, un vârf, o codiţă sau un punct de la o literă.
În timp ce (1) în religia iudaică
şi (2) în Biblie, în Luca 16:17 şi Matei 5:18, se consideră că este mai
lesne să treacă cerul şi pământul decât din „Lege” să cadă o frântură de slovă, un
corn de literă, o cirtă,
o iotă,
un cornişor
de slovă, un vârf, o codiţă sau un punct de la o literă, LA NOI, unele biblii,
bine și chiar foarte bine traduse, sunt piratate
şi prezentate pe Internet, în format electronic, cu numeroase şi grave erori de scriere, în special fără diacritice, cu
cuvinte scrise greşit, fapt care face ca respectivele biblii să inducă în eroare, să redea deformat,
eronat „Cuvântului lui Dumnezeu”, ceea ce constituie o blasfemie, o defăimare
a celor sfinte, a religiei, a divinităţii, a dogmelor şi a obiectelor de cult,
o hulă.
Greşelile din Biblii care redau greşit
Cuvântului lui Dumnezeu sunt o blasfemie.
Dintre numeroasele biblii piratate
prezentate pe Internet, în format electronic, cu numeroase şi grave erori de scriere, în
special fără diacritice, cu cuvinte scrise greşit, care induc în eroare, care redau deformat, eronat „Cuvântului lui Dumnezeu”, care sunt o blasfemie, menţionez, cu
titlu de exemplu, numai Site-urile http://www.bibliaortodoxa.ro , https://www.crestinortodox.ro/biblia/ , http://www.biblia-ortodoxa.ro/ etc.
În
concluzie:
„Iar dacă tu ai
prevenit un păcătos să se abată de la calea lui şi el nu s-a abătut, atunci el
va muri pentru păcatele lui, iar tu ţi-ai mântuit viaţa.” (Biblia, Ezechiel 33. 9).
„Cine
are minte, să ia aminte!”. „Cine are urechi de auzit să audă”. (Biblia, Luca 8, 3). Amin!!!
Bibliografie legislativă
Legea nr. 500/2004 privind folosirea limbii române în locuri, relaţii şi
instituţii publice.
Lega nr.
24/2000, republicată, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea
actelor normative.
https://www.docdroid.net/fBqDkcs/biblia-ortodoxa-varianta-bartolomeu-anania.pdf#page=1686, cu Biblia Bartolomeu.
https://mybible.ro/, cu Biblia Cornilescu.
http://www.bibliaortodoxa.ro/
http://www.bibliaortodoxa.ro/
Din cauză că DEX-ul nu defineşte până în prezent noţiunea de „Tableta
PC”, se impune precizarea că aceasta este un computer portabil, este un intermediar între un
telefon mobil şi un laptop, cu diagonala cuprinsă, în general, între 17,8 cm.
(7 inchi) şi 25,4 cm. (10 inchi), unde 1 inch = cu 2,54 centimetri. Utilizarea
dispozitivului se bazează pe atingerea ecranului tactil şi pe folosirea unei
tastaturi virtuale pentru redactarea textelor. DEX-ul nu defineşte până în
prezent noţiunea de „Tableta PC”, așa cum nu definește nici alte numeroase
noțiuni care sunt în uzul curent al limbii române. A se vedea în acest sens
articolul subsemnatului intitulat „DEX-ul
și neajunsurile sale”.
Lesbianismul, numit și homosexualitate feminină, desemnează
atracția erotică a unei femei pentru alte
femei. Sunt deja şi căsătorii între femei lesbiene.
galatenii: locuitori ai provinciei romane
Galatia, situată în centrul Asiei Mici.
şuturi, de la şut: lovitură foarte puternică dată cu piciorul; suturi, de la sutură: cusătură
folosită în chirurgie (pentru a reuni marginile unei plăgi etc.).
rata
/ rată: regionalism: autobuz care leagă un
oraş cu comunele învecinate; (peiorativ) autobuz rural; denumirea provine de la
abrevierea RATA (Regia Autonomă de Transport Auto), întreprindere de stat
înfiinţată în 1948, care avea ca obiect de activitate acest tip de transporturi
rutiere de călători.
„Cuvântul lui
Dumnezeu” se referă la „un mesaj Divin”, la „un
mesaj transmis de Dumnezeu”, sau la mai multe de astfel de mesaje,
precum cele transmise Profeţilor, autorilor Bibliei etc. Profeţii au declarat
de multe ori că mesajele pe care le transmiteau erau de inspiraţie
divină şi de expresie umană, că exprimă cuvântul
lui Dumnezeu în limbaj omenesc, că sunt „cuvântul lui
Dumnezeu” (Luca 11:28). Vezi şi „Biblia”.
.jpg)
.jpg)
.gif)
