NICHITA STĂNESCU
(31.03.1933-13.12.1983)
„Edict”
„Pot să fiu uitat, pentru că
nu țin la brațe, pot să-mi lipsească.
Pot fi părăsit, pentru că
nu-mi iubesc picioarele, pot merge
și cu aerul.
Pot fi lăsat singur, pentru că
sângele meu se varsă în mare
oricum.
E loc. Toate coastele s-au ridicat
ca niște bariere.
E lumină destulă .Privirile mele
nu văd decât o singură mască.
Dar ea nu există încă,
așa că e loc, e loc, este.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu