Greu să-mi dărâm o zidire făcută! Este crezul meu.
Și nu obișnuiesc să-mi schimb părerea conturată despre oameni după cum bate
vântul vremurilor. Tocmai de aceea privesc cu respect acest text cu gânduri
prelinse prin timpuri. Mai ales când este vorba despre viața unui intelectual
de excepție, un cărturar care și-a marcat timpul. Care a pus o bornă în
destinul cultural, social și politic al Maramureșului și al țării. Dar și peste
fruntariile ei. Este vorba despre dr. Teodor Ardelean. Apoi, nu este lesne să
alcătuiești un portret din cuvinte, când ai în față un pom încărcat de roadele
unei vieți, culturale și politice exemplare. Ne putem întreba: care-i mărul cel
mai lucitor? Polemiștii se pot încurca în frunze. Se pot ofili pe drum și pe
cărare. Rodul pomului rămâne de folos culegătorului. Ca să nu cad în greșeală,
mi-am ales un loc, în timp, din care să văd mai sigur priveliștea unei vieți
tumultuoase, cu repere intelectuale esențiale.
În acest iunie, duminică 14, se rotunjesc 75 de ani
ai distinsului aniversat, Teodor Ardelean. Această dată îmi stârnește memoria
de viață lungă. Biografia lui Teodor Ardelean cuprinde câteva volume nescrise.
Care s-au refugiat în oratoria lui. Dar și câteva scrise, care fac onoare
autorului. La care doresc să contribui cu aceste modeste însemnări. Câteva
detalii de viață ne leagă. Amândoi am lăsat în urmă sate natale, amândoi am
scrijelit pe scoarța de ulm a destinului cuvintele Limbii Române, în slujba
profesiunii de jurnalist. Apoi, Domnia Sa, a apucat alte urcușuri, care l-au
dus într-un vârf de munte. Cam cât Gutâiul meu. Eu am rămas să împachetez viața
lumii în texte de ziar. De acolo, din sala rotativei, am putut vedea mai bine
splendoarea urcării pe munte a confratelui cu multe idei novatoare.
Uneori, a urcat pe versantul cel mai abrupt. Alegând
calea politicii, Domnul Tedi a fost ales, și desemnat, cu rosturi importante în
această țară. Ca senator în Parlamentul României, a contribuit la legi pentru o
nouă lume românească. De acolo, a dus mesajele noastre prin țările lumii, ca
reprezentant al României. Apoi, s-a întors la locul unde și-a desăvârșit
vocația construcției: Biblioteca județeană „Petre Dulfu”, din Baia Mare. O
Catedrală a Cărții. Din veranda sufletului meu, se văd rolurile admirabile
însușite de Teodor Ardelean, ca un vârf de lance al culturii din Maramureș. Cu
fapte iradiante până departe. A ctitorit, dar a și știut că faptele temeinice
nu au nevoie de justificări.
Ceea ce scriu este o sumă a sincerității mele.
Polemiștii stau în umbră. Numai după ce ai înfăptuit zidirea, ea își află
justificarea. Este unul din crezurile lui Teodor Ardelean. Știa că opera unui
om este interesantă, deoarece este opera lui. Că de n-ar fi, nu s-ar povesti!
Așa a făcut din instituția pe care o conduce, ca director general, o emblemă a
culturii românești, fiind cea mai mare Bibliotecă județeană din țară. I-am
admirat calitatea de ambasador al cărții, în comunități românești din Europa. A
făcut unul dintre cele mai trainice gesturi unioniste, pentru frații
basarabeni: Biblioteca „Transilvania” din Chișinău. O bijuterie cărturărească,
un centru de cunoaștere și învățare a Limbii Române. Căreia, am avut șansa,
să-i trec pragul, dimpreună cu întemeietorul ei.
Multe asemenea fapte a săvârșit aniversatul nostru.
Este cel care a introdus spiritul academic în Marea Instituție a Cărții, din
Maramureș, pe care o slujește și o cinstește luminos. M-am gândit, în timp ce
călătoream prin acest text, ce repere îmi sugerează destinul intelectual al lui
Teodor Ardelean? Fără să forțez epicul meu, am fost trimis tocmai într-o
antichitate înțeleaptă, care ne este far până în ziua de astăzi. Și mi-a
fulgerat prin minte spusa sofistului Protagoras, care se potrivește, fără
exagerări, aniversatului nostru. Zice înțeleptul: „Omul este măsura tuturor
lucrurilor, a celor care există precum există, și a celor care nu există,
precum nu există.”
Gândul acesta îl știu din studenție, îl port cu
mine, și îl aplic ca sigiliu cui i se potrivește. Mai ales că sofiștii erau
excepționali oratori, rolul lor era, și este, acela de a convinge auditoriul în
legătură cu ideile pe care le exprimă în susținerea publică. Cine l-a ascultat,
vorbind, pe Teodor Ardelean, cred că a descoperit modelul sugerat de mine. Și a
constatat că nu am forțat notele vremii. Ci doar le-am pus în rezonanță. Apoi,
o altă apropiere de spirit cărturăresc este înspre mitropolitul Șaguna. Care a
girat spiritul ASTREI în Transilvania. De unde ni se trage măreția vorbirii și
scrierii românești de astăzi. Câți mai știu?
Domnul Ardelean știe foarte bine, deoarece și-a
dobândit titlul de doctor în științe filologice abordând tocmai subiectul:
„Limba Română și cultivarea ei în preocupările ASTREI.” Mă folosesc de ce am la
îndemână, pentru a sugera durata și profunzimea culturii prietenului meu.
Mitropolitul Antonie Plămădeală, cu care am avut norocul să mă întâlnesc
într-un dialog, mi-a lăsat acest text despre spiritul ASTREI: „Șaguna a fost un
dangăt de clopot care a trezit din amorțire conștiințe și destine, a redat
speranță și vigoare, a pus plugul în brazdă și a desțelenit ceea ce amenința să
devină pârloagă.” De aici își trage seva spiritul lui Teodor Ardelean, pus pe
un portativ modern, accesibil nouă.
Multe aș putea scrie despre energia acestei
personalități culturale și politice, care a înviorat decenii din viața
Maramureșului. Am rămas atent la acele demonstrații care afirmă supremația
cuvântului asupra aurului. De obicei, un substantiv propriu primește lângă el
un număr limitat de verbe. În cazul nostru, numărul limitat este mare. Ce să-i
mai spun? De multă vreme m-am apucat să-i împachetez, lui Teodor Ardelean,
ideile, ca să nu stea în bătaia vântului. Pentru mine, el este un reper al
istețimii, o probă de vastă cultură, un patriot prin fapte, un om care cunoaște
foarte bine mersul lumii în Limba Română. Îi rămân dator pentru încrederea
acordată cărților mele despre Basarabia, Bucovina de Nord și Maramureșul din
dreapta Tisei, îngrijite, tipărite și prefațate de Domnia Sa.
Aceste cuvinte sunt prețuirea mea pentru un destin
de excepție. I se potrivește gândul din versul sorescian: dacă toate izbânzile
acestei vieți exemplare trebuiau să poarte un nume, li s-a spus Teodor
Ardelean. Omul care a știut, și știe, măsura lucrurilor. O mare avere, a unui
cărturar român, de urmat. La mulți ani, prietene! Și distins om cu măsura
tuturor lucrurilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu