Se afișează postările cu eticheta învăţător. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta învăţător. Afișați toate postările
marți, 15 mai 2018
Concurs de titularizare pentru ocuparea postului de învăţător
Liceul Teoretic "George Pop de Băseşti" Ulmeni organizează concurs de titularizare pe perioadă nedeterminată, pentru ocuparea funcţiei de ÎNVĂŢĂTOR/INSTITUTOR/PROFESOR pentru ÎNVĂŢĂMÂNT PRIMAR la această unitate de învăţământ.
Concursul se va desfăşura în data de 29 mai 2018, ora 10,oo la sediul Liceului Teoretic "George Pop de Băseşti" Ulmeni, str. Petre Dulfu, nr. 61, judeţul Maramureş.
Dosarele, cu CV-ul şi documentele stipulate în OM 5495/13.11.2017 se depun la secretariatul liceului.
Informaţii suplimentare se pot obţine la telefoanele: 0758.231238, 0262.264.163.
GDL
duminică, 27 iulie 2014
Gelu Dragoş, învăţătorul meu
Domnul Gelu
Dragoş este un om excepţional, responsabil şi totodată un învăţător foarte
implicat în activităţile pe care le organizează
împreună cu elevii săi şi nu numai cu elevii ci şi cu colegii lui de
catedră. Este de asemenea înţelegător şi răbdător, dar ce mă impresionează mult
la dânsul este faptul că are simţul umorului mereu activ, indiferent de
situaţia în care se află.
Multe persoane
îşi permit să-l judece şi îşi fac impresii greşite despre dânsul doar la auzul
unor „bârfe” răspândite cu răutate, însă niciodată nu au fost curioase sau
poate nu au avut ocazia să stea de vorbă cu dânsul pentru a-şi da seama ce fel
de om este cu adevărat şi abia după aceea să-l judece. Fiecare om are calităţi
şi defectele proprii, pe care le modelează după bunul plac şi după cum îl
îndeamnă conştiinţa. Dacă aş pune în balanţă calităţile şi defectele acestui
om, sunt foarte sigură că masa mulţimii calităţilor ar depăşi cu mult masa
puţinelor defecte pe care le are.
Gelu Dragoş
mi-a fost învăţător patru ani de zile şi când sunt întrebată „Cine ţi-a fost
învăţător?!”, răspund cu mândrie: „Domnul Gelu Dragoş!”, pentru că sunt mândră
că l-am avut ca învăţător şi mentor . Am fost 22 de elevi în clasă, dar pe toţi ne-a iubit
la fel, era felul dumnealui de a fi fiindcă ne-a învăţat acelaşi lucru, acela de a fi cinstiţi şi buni într-o lume tot mai rea şi ne-a
povăţuit ca un tată iubitor ce le vrea doar binele copiilor săi. Cred că nici
un coleg de-al meu nu s-a supărat când domnul învăţător ne-a certat sau ne-a
mustrat pentru ceva, deoarece toţi ştiam că are dreptate şi ne vrea binele, că
doreşte să avem un viitor plin de succese. Dorinţa dânsului nu a fost
zadarnică, astfel datorită eforturilor pe care le-a făcut cu noi încă de la
început şi încercărilor prin care a trecut pentru noi, azi ne găsim la liceele
mult dorite. Eu, împreună cu cei doi elevi silitori pe care i-am avut în clasă,
Alexandru Costin şi Ionică Marincaş am intrat la Colegiul Naţional „Vasile
Lucaciu” şi sperăm ca domnul învăţător să fie mândru de noi, deoarece datorită
lui am ajuns aici. Colegele Sanda Borota şi Raluca Razmoş au intrat la Colegiul
Economic „Nicolae Titulescu”; Ioana Mărieş la Colegiul „Emil Racoviţă”, Flaviu
Liviu Hereş la Liceul Penticostal, Mădălin Băban la Liceul de Artă Baia Mare şi
ceilalţi unde şi-au dorit, ştiu că sunt toţi fericiţi şi le place ce liceu au
ales, cu o singură excepţie, un singur coleg care nu a mers mai departe.
Aş dori în
final să spun cu multă sinceritate şi politeţe că nu am să-l uit niciodată pe
domnul învăţător şi mereu o să mi-l amintesc cu drag de el, iar de fiecare dată
când am să-l întâlnesc am să-i mulţumesc pentru răbdarea pe care a avut-o când
i-am fost elevă şi sprijinul pe care mi l-a acordat de fiecare dată când am
avut nevoie de dânsul.
Fosta dumneavoastră elevă,
Irina Coţan, clasa a X-a
miercuri, 4 septembrie 2013
Învăţătorul Vasile Lung se identifică cu Şcoala din Tulghieş
Revin la Şcoala
cu clasele I-IV Tulghieş, o şcoală impunătoare (cu etaj) unde domnea armonia,
plăcerea muncii cu elevii. De la dânsul am învăţat să fiu răbdător, bun cu
copiii, să-mi fac schiţe de lecţii la fiecare oră, inclusiv educaţie muzicală
sau educaţie fizică. Nu lucra cu jumătăţi de măsură! De altfel s-a căsătorit cu
o femeie frumoasă din Dăneştii Chioarului, tot învăţătoare ca şi dânsul pentru
care s-a dus de ginere lăsând la Băiţa de sub Codru o avere impresionantă. A
realizat împreună cu soţia sa o Monografie a satului Dăneştii Chioarului, care
aşteaptă doar sponsorii pentru a fi publicată.
Vasile Lung cu toate că mai avea destul de
puţini ani până la pensionare nu s-a lăsat până nu a absolvit cu 10 Facultatea
de Pedagogie a Învăţământului Primar şi Preprimar.
În luna august
am fost împreună în aceeaşi grupă de pregătire pentru clasa pregătitoare,
formator profesor Carmen Elena Covîza, iar domnul Lung era un adevărat lider al
grupei noastre de 24 de cursanţi.De obicei mâncam împreună şi mergeam împreună
de la cursuri. Cu stupoare am aflat că a făcut un atac cerebral şi a fost dus
de urgenţă la Cluj Napoca pentru operaţie. Acum se simte mai bine, urmează o
perioadă de recuperare iar noi îl aşteptăm cu braţele deschise în mijlocul
dascălilor de elită ai Maramureşului. Multă sănătate, domnule profesor pentru
învăţământ primar Vasile Lung!
Gelu Dragoş
sâmbătă, 24 noiembrie 2012
Povestea mea...
Bună!
Sunt Gelu Dragoş, învăţător la Şcoala Mireşu Mare, unde împreună cu cei 30 de
elevi ai mei încercăm să descoperim lumea, frumuseţile acestei ţări, a
oamenilor, a naturii înconjurătoare, să cântăm şi să ne bucurăm de tot ce ni se
întâmplă.
Pasiunea mea este jurnalismul. Aş
prefera să fiu caracterizat de un distins om de litere, eseista Virginia
Paraschiv cu ocazia prezentării cărţii mele „Instantanee maramureşene”: „Gelu
Dragoş a înţeles să se definească pe sine însuşi ca om de presă cu un condei
distinct şi personalizat. El are cutezanţa să abordeze transcrierea evenimentului
într-un instant subiectiv, uneori pasional, patetic, debordând de dragoste, de
viaţă şi de oameni.”
Dacă nu aş fi învăţător mi-ar plăcea
să fiu o lăcrimioară, un stejar, un păun, un fir de iarbă, un râu... Cuvântul
care mă caracterizează este devotament faţă de cei dragi şi faţă de cei care au
încredere în mine.
GDL
joi, 13 septembrie 2012
In memoriam: Gheorghe Peter - Viaţa ca aventură a luminii
Nu aş fi dorit să scriu niciodată acest text. Cuvintele nu
mai ascultă de inimă ci sînt hărţuite peste emisfera firescului. Vestea are
culoare neagră. Sufletul a intrat în zona tristă a soarelui. De acum Luna se va
oglindi în propria ei mitologie. Firul s-a rupt pe faţa pămîntului. Se leagă
fără nod în partea dreaptă a raiului. Vedeţi, tot încerc să mă (să vă) amăgesc cu o crudă realitate. Prietenul
şi colegul nostru Gheorghe Peter s-a scufundat în tăcere. Vă mărturisesc că în
colţul drept al hîrtiei, în locul lacrimei, s-a arătat o pată de lumină. Era
aprinsă ca obrazul unei adolescente. Aşa mi-am amintit de un sfîrşit de an
şcolar de la Liceul pedagogic din Sighetu Marmaţiei cînd în faţa careului
format din sute de elevi Gheorghe Peter, elevul din acea vreme, a făcut cîţiva
paşi înainte. Directoarea din acel timp a rostit: este elevul cu cea mai mare
medie din liceu. Flori şi aplauze. Niciodată premiantul nu a fost invidiat ci dimpotrivă
a fost iubit. Inteligenţa lui dublată de o memorie fertilă s-a răsfrînt fericit
înspre matematică. Lecturile l-au întărit înspre spiritul umanist. Citea presă
cu înverşunare. Învăţător la Borşa. El la şcoala de la Gară. Ştefan Hruşcă la
simultan pe deal. În preajmă Aurel Pantea, Mircea Petean, George Boşca, Ion
Zubaşcu. Atmosferă literară de referinţă. Gheorghe Peter era în această
armonie. După cum aţi bănuit ne-am ştiut din liceu. La Borşa, în casa lor,
între timp şi-a legat destinul de Magda, era locul în care puteai visa. Oraşul
Borşa a fost o experienţă de răscruce. Scria şi visa să stea lîngă rotativă.
Visul s-a împlinit. A absolvit Facultatea de Jurnalistică. Numele lui în presă
devine referinţă. Mai ales în paginile ziarului "Graiul Maramureşului".
Calităţile de care vorbeam i-au fost de mare ajutor. Gheorghe Peter citea.
Cărţile şi ziarele i-au fost stele fixe. Aşa că în orice împrejurare a fost un
conviv excelent. Dacă simţea că te poate necăji avea o vorbă tămăduitoare:
Te-ai supărat, ţi-a trece. Şi îţi trecea. Cultura lui era respectată. Putea fi
chiar temută în discuţii. Pe acest ecran se proiecta opera lui publicistică.
Parte din ea concretizată în carte. Făcea parte din spiritul profund al
Maramureşului. Manifestat în mare parte socratic. Dar fibra lui de maramureşean
era relevantă. Aici ne întîlneam pe spaţii largi. Chiar prin sîngele unor
strămoşi apropiaţi. El trăia într-un fel aparte spiritul Marmaţiei. Era forma
lui de viaţă. Podul Ronişoarei era centrul pămîntului. Părinţii, familia,
prietenii, un cosmos atît de drag încît îl privea adeseori prin lacrimi. Ceea
ce înseamnă suprema adoraţie. A fost, astfel, mistuit de o frumoasă risipă.
Ceva din lumina eternă. Din păcate nu prea avem răgaz să ascultăm cîntecul
interior al aproapelui. Ştiu limpede, în Gheorghe Peter stăteau în latenţă
multe simfonii ale vieţii. Erau rodul cunoaşterii. Prietenul nostru dispunea şi
de o gîndire suplă care îl făcea agreabil, respectat. A dat graţie multor
întîlniri. De Gheorghe Peter m-a legat viaţa. Dar mai ales zborul ei. O
solidaritate misterioară dar sinceră. Aşa am căzut în frumoasa capcană a
prieteniei. Adică ne era dor de noi. Splendidă ambiţie lumească. Frumoasă
împlinire omenească. Da, acest text nu aş fi dorit să-l scriu niciodată.
Cuvinte care mă despart de un prieten. Un coleg. În faţa despărţirii definitive
negura din lume trebuie risipită. Numai aşa putem trece împăcaţi Marele Rîu. Nu
ne vom lecui niciodată de durerea despărţirii de un prieten şi un coleg. Un
condei excelent. A iubit lumea de aceea a trăit viaţa intens. A preţuit
frumosul ca un romantic. Strig ca Ghilgameş. "A murit Enkidu, prietenul
meu, care vînase cu mine lei". Nu uit ce ne-a spus amîndurora Nichita la
Borşa. Într-o şoaptă profetică: "Viaţa este o aventură a luminii. S-a
făcut dimineaţă şi lumină este. Scoală-te şi umblă". De acum voi umba mai
singur prin Marmaţia. Cu un felinar de grîu aprins.
Gheorghe Pârja
Abonați-vă la:
Postări (Atom)


