39 de cetățeni străini fără documente de indentitate au fost depistați de polițiștii maramureșeni

39 de cetățeni străini care nu aveau asupra lor niciun document de indentitate, au fost ridicați de polițiștii maramureșeni, duminică, 6 noiembrie, din localitatea Asuaju de Jos. Aceștia au fost predați Centrului Regional de Cazare și Proceduri de Azil Şomcuta Mare.

O parte dintre imigranți se ascundeau într-o casă părăsită și alți 11 au fost găsiți în pădure. Niciunul dintre aceștia nu și-a putut justifica prezența pe raza localității, în momentul în care au fost depistați de oamenii legii. Polițiștii au sesizat Inspectoratul General pentru Imigrări, iar persoanele au fost predate Centrului Regional de Cazare și Proceduri de Azil Şomcuta Mare. După ce au fost găsiți, oamenii legii au efectuat primele verificări. La examinarea exterioară niciuna dintre persoane nu prezenta urme de violență. ”În continuare polițiștii efectuează cercetări în colaboare cu celelalte instituții abilitate în domeniu pentru a se stabili împrejurările în care aceste persoane au ajuns pe raza localității”, a precizat Dumitrița Rus, purtător de cuvânt IPJ Maramureș..
Purtătorul de cuvânt al IPJ Maramureş a mai precizat că persoanele se află în siguranţă şi urmează să beneficieze de sprijinul autorităţilor de stat, conform legislaţiei în vigoare.

                                                                                            C.L.

La mulţi ani prietene Emil Domuţa!

                       S-a născut la 24 ianuarie 1959, de Ziua Principatelor Române, în satul Asuajul de Jos aparţinător comunei Asuajul de Sus, într-o familie înstărită de ţărani. Fiind un băiat curios, de mic a învăţat tainele scrisului şi cititului iar la şcoală de abia aştepta să ajungă. Câtă istorie universală, a României şi locală – a Ţării Codrului cunoaşte EMIL DOMUŢA (foto) cred că puţini mai sunt astăzi în România.

      Emil Domuţa este scriitor, istoric de marcă, etnolog de frunte al Maramureşului, nu degeaba profesorul Pamfil Bilţiu îi este naş de cununie, staroste, jurnalist şi dascăl de excepţie al atâtor generaţii de elevi al Colegiului Naţional „Gheorghe Şincai” din Baia Mare. Actualmente, de vasta lui experienţă pedagogică şi istorică beneficiază elevii din Şcoala Gimnazială Asuajul de Sus.

           Profesorul Emil Domuţa deţine o impresionantă colecţie de poveşti şi povestiri dar şi o colecţie muzeală locală impresionantă. A publicat 12 studii de istorie a culturii maramureşene în diverse anuare ale muzeelor din Cluj Napoca, Alba Iulia, Zalău şi Baia Mare.

Fost inspector şef al Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Maramureş, ex-director al Muzeului de Istorie din Baia Mare, director plin al cunoscutului Ansamblu Naţional "Transilvania", prietenul meu Emil, este cel mai vechi colaborator al revistei "Izvoare Codrene”, alături de regretatul Ion Burnar şi fondatorul ei, poetul Vasile Dan Marchiş.

        La ceas aniversar, Redacţia „Izvoare Codrene”, Cenaclul Scriitorilor Maramureş, familia mea din Lucăceşti, îi urează domnului profesor Emil DOMUŢA multă sănătate, putere de muncă, succes în toate proiectele Domniei sale şi un sincer LA MULŢI ANI FERICIŢI!

                                                                           Gelu DRAGOŞ

Iarba verde de acasă!

Pleacă cu duiumul românii tineri în lumea largă, pentru a-şi cîştiga cele de trebuinţă. Dar adesea, îi înmoaie dorul de acasă, de familie şi revin.

De curînd, l-am întîlnit cu bucurie pe consăteanul meu Ioan Vasile Mortocean din Asuajul de Jos, în vîrstă de 41 de ani, tată a doi copilaşi - fetiţa Ioana şi noul născut Ionuţ.

S-a întors acasă şi  ne-a  mărturisit povestea vieţii lui: "Am fost tare sărac, orfan de tată de la 13 ani, am pornit de pe iarba verde... Am lucrat mai  întîi la "Mina Săsar" vreme de 7 ani, unde l-am avut coleg preţios pe artistul Ioan Petreuş, apoi am ajuns disponibilizaţi un an şi apoi am tras  încă 7 ani de muncă grea la "Romplumb". Naveta devenea tot mai dificil de făcut de la Asuajul nostru pînă la Baia Mare.

O verişoara plecată mai demult în Spania m-a contactat asigurîndu-mă că acolo ar fi de lucru pentru mine. Mare amăgire. Am plecat în 20 iulie 2006, lăsîndu-mi nevasta în prag de naştere. Nu erau, nici în Spania, cîinii cu colaci în coadă, nici vorbă de lucru şi după o săptămînă, ruinat şi fără bani, m-am întors acasă. Dar vine şi norocul peste om. Vecinul meu Paul Noadiş ce conduce o firma de construcţii la Paris mi-a aruncat "colacul de salvare" şi de 4 ani lucrez acolo. Iată dovada: casă noua, masă şi familie frumoasă.

Este o criză globală peste întreaga lume, dar omul vrednic dovedeşte. A izbîndit şi Văsălică din Asuaj.

                                                                      Prof. Emil DOMUŢA