In memoriam prof. Ioana BODEA

 Azi e ziua în care mă gândesc la femei. E clar, am îmbătrânit, altădată mă gândeam la ele în fiecare zi :)) Oricum, femeile trebuie admirate și iubite de către noi, bărbații, chiar și pentru simplul motiv că fără ele am fi mai puțini. Parcă Fernandel zicea asta.

Am discutat zilele trecute despre o femeie pe care cei care au intrat în contact cu ea nu o pot uita. Chiar și pentru simplul motiv că trăia într-o lume a noastră, a bărbaților. Prin anii 1980 erau două antrenoare de rugby în România; Mariana Lucescu (din câte știu fără legătură cu Mircea Lucescu) și Ioana Bodea. Eram elev la Liceul Electrotehnic din Baia Mare, actualul ”Barițiu”, și Ioana Bodea îmi era profesoară de sport.

Făcusem un pic de fotbal în clasa a X-a și a XI-a, la juniorii de la FC Baia Mare, renunțasem și profesoara de sport m-a întrebat dacă nu vreau să fac rugby. Avea nevoie de un fundaș și lovitura mea de picior mă recomanda pentru postul ăsta. Talentul și familia, de asemenea :))

Habar n-aveam de sportul ăsta, cu ce se mănâncă și ce reguli are, dar mi-am zis că e bine să fac mișcare și, la urma urmei, nu are cum să fie ceva greu dacă antrenoare este o femeie. ȘI ce femeie! Un pic mai înaltă decât un chiștoc de țigară și când se încălța își dubla greutatea! Am văzut apoi la antrenamente câtă energie e în bucățica aia de humă... Nu mișca nimeni în front când vorbea ea. Era distractiv să vezi colegii de echipă care făceau parte din grămadă, bărbați la 100 de kile cel puțin, cum lăsau privirea în pământ și tăceau chitic când striga antrenoarea la ei!

Echipa liceului (din care făceam parte alături de Tibi Peștean, Dan Iștovan, Marinel Porumb - Riza, Ovidiu Ardelean, Vasile Hatos - am pomenit doar câțiva, aștept completările de rigoare) juca în campionatul pe Ministerul Transporturilor și Telecomunicațiilor. Rugbyul era sportul oficial al acestui minister. În grupă cu noi era Liceul Auto din Baia Sprie și Liceul CFR din Satu Mare. I-am bătut și pe unii și pe alții și ne-am calificat la turneul final, ce urma să aibă loc la Constanța. În dulcele stil clasic, eu am făcut niște prostii (ce nu aveau nicio legătură cu sportul) și am fost exclus din echipa ce a plecat la mare. Chiar și pentru gestul ăsta o apreciez acum. Atunci nu prea cred :)). Acum înțeleg că viața sportivă și cea din afara terenului ar trebui să se împletească, să meargă împreună.

Vă spuneam că am pomenit-o zilele trecute. Întâmplarea face că acum sunt coleg la CSEI Baia Mare cu unul dintre copiii ei, Cristi Bodea. Mama lui a plecat prea repede să antreneze zdrahonii ăia de îngeri. Dacă auziți pe cineva strigând în rai, să știți că e Ioana, face ordine în grămadă și aranjează în teren linia de trei sferturi.

Notă. În fotografia, Vasile Lucaci și Călin Matei, doi dintre foștii elevi ai prof. Ioana Bodea.

Ioan BUDA TZETZU

RETRO. ÎN BAIA MARE, ÎN ANII ’80

Prof. IOANA BODEA. Antrenoare la o echipă de rugby

Rugby-ul este considerat, pe bună dreptate, un sport bărbătesc.

În România, au activat însă două antrenoare, primele pe plan mondial. La începutul anilor ’70, Mariana Lucescu s-a încumetat să ţină în frâu o echipă din Bucureşti, iar la sfârşitul acelor ani, în Baia Mare, Ioana Bodea a înfiinţat o echipă de rugby la Liceul Electrotehnic, actualul Colegiu Tehnic "Gheorghe Bariţiu".

Echipa a luat naştere după ce Ministerul Transporturilor şi Telecomunicaţiilor a organizat un campionat intern pentru şcolile din subordine. Campionatul se desfăşura pe grupe, liceul băimărean fiind împreună cu Liceul CFR din Satu Mare şi Grupul Şcolar Auto din Baia-Sprie. Prima clasată mergea apoi la faza finală, organizată, în 1981, la Timişoara. Marian Riza juca "aripă" în echipa liceului şi îşi aminteşte că, după ce au câştigat toate meciurile din grupă, s-au pregătit pentru faza finală.

"Am fost în cantonament, la Cabana Pleşca. Şi-a dat tot interesul să ne pregătim bine. Am dat atunci Testul Cooper, de 3.200 metri; la vremea aia era ceva. Eram ca o adevărată familie, şi-a adus acolo şi copilul", îşi aminteşte fostul pasionat de rugby.

Un antrenor cu autoritate

La etapa finală, echipa de la Electro (după cum era cunoscută) s-a confruntat inclusiv cu jucători legitimaţi de la echipa de primă divizie Griviţa (aduşi pe fals), clasându-se pe un loc bun, însă s-a văzut lipsa de experienţă a băimărenilor.

"Am fost prima echipă de juniori din oraş. După noi s-a înfiinţat o secţie la Clubul Sportiv Şcolar", îşi aduce aminte Tiberiu Peştean, alt fost component al liniei de "trei sferturi" din echipa antrenată de Ioana Bodea.

Şi el îşi aminteşte că antrenoarea avea în jur de 1,50-1,60 metri, era slăbuţă, dar la antrenamente nu comentau în faţa ei nici măcar cei din "grămadă", care aveau peste 100 kilograme. Tiberiu Peştean a jucat rugby şi în perioada facultăţii, la Braşov, unde a avut antrenori care o cunoşteau pe fosta sa antrenoare. Mai mult, aici s-a întâlnit şi cu fiul ei, care era militar în acea perioadă şi făcea gimnastică la un club al Armatei.

Fuziune cu Clubul Sportiv

Gelu Dragoş îşi aduce aminte că echipa a activat şi în perioada în care era elev, el terminând în 1985. Vasile Lucaci, antrenorul secund de la CSM Ştiinţa Baia Mare, a fost antrenat şi el de Ioana Bodea. Ţine minte că echipa era înscrisă în campionatul naţional de juniori. "Erau cam 10-12 echipe din Ardeal; primele două se calificau la turneul final. Din Baia Mare eram două echipe, Electro 4 şi CSŞ2. La un moment dat, cele două echipe au fuzionat", spune antrenorul de rugby.

                                                                      Ioan BUDA ŢEŢU