Fotografia zilei - Fetele testează apa Mării Negre

 

Fotografia zilei - Caniculă...

 

Fotografia zilei - Răsărit la Marea Neagră

 

Fotografia zilei - Aglomerație mare la...Marea Neagră!

 

Sorin Roșca Stănescu: Rușii, lovitură de forță în Marea Neagră

 

O mișcare strategică cu implicații uriașe a fost operată de flota militară a Federației Ruse în Marea Neagră. Și este abia începutul. În final, nu este deloc exclus ca întreg comerțul la Marea Neagră să fie suprimat, iar Uniunea Europeană și Statele Unite să sufere pierderi incalculabile. Mult mai mari decât cele generate de embargoul instituit asupra economiei rusești.

Cheia acestei mișcări strategice este Odesa. Iar mijlocul exercitat sunt cele peste 1000 de mine plasate în jurul portului ucrainean și care astăzi sunt lăsate să circule liber, cel puțin o parte dintre ele, spre groaza tuturor navigatorilor din această zonă geografică a statelor riverane, în care ne aflăm și noi.

Barajul de mine – experții estimează un număr plasat între 1.500 și 2.000 – a fost realizat de către armata Ucrainei în scopul, care se dovedește iluzoriu, de a bloca astfel accesul navelor de război către Odesa, care poate avea drept consecință atacarea și ocuparea acestui important punct strategic. Sub pretextul deblocării accesului spre port, experții militari estimând că acțiunea este intenționată, Federația Rusă a tăiat cablurile care leagă rețelele de mine, astfel încât acestea, părăsindu-și plasa în care au fost fixate, circulă liber în Marea Neagră în proximitatea coastelor Ucrainei, Turciei, Bulgariei și României. Și oricând, mai ales noaptea, în urma unei coliziuni cu navele de transport de mărfuri, aceste mine pot exploda și produce catastrofe.

Să ne imaginăm cum ar sta lucrurile în cazul unui vas care transportă gaze lichefiate, încărcat în Georgia și care urmează să fie descărcat după trecerea prin Bosfor în vreunul dintre porturile europene. Să ne imaginăm ce s-ar întâmpla dacă, fie și temporar, până la o deminare, care este o operație militară extrem de complicată și de periculoasă, de mare anvergură și la care ar trebui să participe mai multe ambarcațiuni militare specializate ale forțelor NATO, Bosforul ar rămâne blocat. Prin Bosfor trec anual sute de milioane de tone de mărfuri, care urmează să fie descărcate în porturile europene. Inclusiv în Constanța. Valoarea totală a acestor mărfuri întrece cu mult totalul sancțiunilor economice și financiare aplicate Federației Ruse. Chiar dacă nicio mină nu va arunca în aer nicio navă comercială, în acest moment toți armatorii știu că navele lor sunt supuse unui risc major, cu încărcătura lor comercială cu tot, și că echipajele sunt supuse unui mare pericol. Dacă știu și armatorii, atunci cu certitudine, așa cum pe bună dreptate a explicat ieri Dumitru Costin, știu și societățile de asigurări. Acestea vor crește exponențial taxele de asigurare. În final, chiar dacă situația nu va deveni la propriu explozivă, chiar dacă Bosforul nu se va închide, chiar dacă porturi importante, cum este Constanța, își vor putea asigura o protecție, volumul de mărfuri tranzitate prin Marea Neagră scade, prețul acestora crește, iar pagubele suferite de statele UE vor fi uriașe.

Precizări importante trebuie însă făcute în ceea ce privește gazele lichefiate. Unul dintre obiectivele strategice ale Statelor Unite, consimțit, de voie de nevoie, și de UE, este oprirea cu desăvârșire a importurilor de gaze din Federația Rusă. Și înlocuirea, atât cât se poate, cu gazele lichefiate furnizate de Statele Unite. Și cum arătam mai sus, cele mai multe ar tranzita prin Bosfor, expunând respectivele nave unor pericole uriașe. În cazul unui accident însă, Strâmtoarea Bosfor ar fi închisă o vreme și deci periclitată total ca principală magistrală de marfă. Ei bine, la acest capitol apare o mare ciudățenie. Anterior guvernării Cioloș, Statele Unite au decis, convenind în acest sens cu autoritățile de la București, să facă pe cheltuiala lor o uriașă investiție în portul Constanța, pentru realizarea unui terminal de gaze lichefiate. Care, odată descărcate în Constanța, urmau să fie prelucrate și transportate spre Europa de Vest, prin magistralele construite de România în perioada comunistă. Uluitor, dar Guvernul Cioloș s-a opus. Proiectul a căzut. Poate a fost mâna Germaniei sau mâna Franței. Este greu de știut. În aceeași perioadă, Turcia era pe cale să perfecteze un acord cu România, care garanta furnizarea de către noi, timp de 30 de ani, a unor uriașe cantități de energie electrică. Și acest proiect a fost îngropat. În aceste condiții, Turcia a apelat, în special în ceea ce privește gazele naturale și petrolul, la Federația Rusă, împreună cu care a transpirat pentru a încheia un acord. Putin însă a pus o condiție. Ca tranzitarea gazelor lichefiate, operație organizată de americani prin Bosfor, să fie taxată suplimentar, luându-se în considerare pericolul de explozie și respectiv de blocare a Bosforului. De voie de nevoie, lipsit de susținerea Uniunii Europene și de cooperarea României, guvernul turc s-a conformat solicitării lui Putin. Și, astfel, prețul gazelor lichefiate a crescut. Și urmează să crescă exponențial, ca o consecință a pericolelor generate zilele trecute de către marina militară a Federației Ruse.

Iar acesta a fost doar primul pas. Ce s-ar întâmpla însă dacă toate minele plasate de ucraineni la diverse adâncimi ar fi eliberate din plasa lor și lăsate să circule în neștire de-a lungul coastelor pe care le-am enumerat mai sus ale Mării Negre? Și nu este ultima mare surpriză pe care Putin o pregătește legat de Marea Neagră, în ipoteza escaladării necontrolate sau prea puțin controlate a acestui război.

 

Autor: Sorin Roșca Stănescu

Sursa: corectnews.com

Fotografia zilei - Marea Neagră

 

Câte ceva despre pescuit și zona strategică a Mării Negre

 

Auzeam azi la o emisiune despre pescuit că în România a scăzut dimensiunea sprotului, astfel încât bieții bucureșteni nu se pot îneca cu bucățile înghițite. Mare problemă, mare, care te duce cu gândul la veșnica vânzoleală a brațului neînarmat al SUA, adică UE, în legătură cu Marea Neagră, la declarațiile sforăitoare, la restricțiile impuse prin diverse "regulări".

 Da, Marea Neagră este o problemă pentru SUA. Lac rusesc ce ar trebui să fie transformat în lac american, urmând mai vechiul principiu al "zăgăzuirii", "îndiguirii". Spațiu de exploatare pentru țiței și gaz extras din subsolul maritim, gaz care ar trebui să echilibreze balanța comercială a occidentului european în relație cu achizițiile făcute din Rusia. Căi de tranzit pentru gaz. Un volum uriaș de pescuit, ale cărui capturi merg în principal la export în terțe țări, mulțumind poftele capitaliste. Aici, însă, mai e ceva. Trebuie mulțumită și foamea temporarilor din perspectiva eternității aliați ai NATO. Astfel, Turcia care încă de la începuturile alianței a fost concepută ca un mare depozit NATO trebuie să aibă un standard de viață mai bun. La fel Georgia, avanpostul militar al SUA în coasta Rusiei. La fel Ucraina, un viitor avanpost american. De aceea, Georgia pescuiește cca un milion de tone de pește, în timp ce România primește directive cu restricții de pescuit. Și chiar dacă ar vrea să pescuiască cu ce să o facă ? Flota s-a dus prin trădarea celor care încă conduc România. Și ne aburesc zi de zi cât de important e să apărăm Marea Neagră, zona ei strategică. 

De fapt noii conducători și-au pus viețile și averile ilicite sub adăpostul NATO. Cam asta a însemnat primirea în UE și integrarea europeană pentru ei. Pentru noi a însemnat distrugerea economică, îndobitocirea și deculturalizarea țării, depopularea prin emigrație și extincție, transformarea țării în colonie și continuarea exploatării ei în mod sălbatic. Până când, fraţilor?!

Emil POP

 

România are gaz în Marea Neagră „mai mult decât poate consuma”, dar îl exploatează străinii!

 
România este în situația unui subiect de banc cu Radio Erevan – are gaz în Marea Neagră „mai mult decât poate consuma”. E al ei, dar îl exploatează alții. O spune răspicat însuși ministrul Energiei, Virgil Popescu, pentru care, însă, întreaga situație este, nu știm cum, un real succes.

Virgil Popescu a anunțat că „prima moleculă de gaz românesc din Marea Neagră” va fi scoasă anul acesta.

Însă, nu-i molecula noastră, ci a companiei Black Sea Oil&Gas! Extracția gazelor se face din perimetrul Aurora, al României, iar din 2025 va începe și în „bazinul” Neptun, care este tot al României. Dar tot străinii îl vor comercializa, spre beneficiul lor. „Eu cred că vom scoate din Marea Neagră mai mult decât putem consuma noi (…) Primul gaz românesc, prima moleculă de gaz românesc din Marea Neagră va fi anul acesta. Va fi scoasă de compania Black Sea Oil&Gas din perimetrul Aurora, în zona de nord a arealului. Este un perimetru mai mic decât Neptun Deep, dar va ieşi primul gaz românesc din Marea Neagră”, a spus ministrul Energiei, invitat la televiziunea B1.

                                                                                                              C.L.L.

Americanii dau ruşilor gazul românesc din Marea Neagră?

 De câţiva ani agenţii de influenţă din ong-urile „soroşizate”, partidele ce se numesc „dă dreapta” şi presa mainstream, sub agenta manipulare a agenţilor secreţi interni şi externi, urlă ca din „gură şarpe” despre influenţa Federaţiei Ruse în România. Peste tot vedeau fake news-uri şi agenţi de influenţă ruşi prin ţara noastră. Permanent îşi fixau ţinte cu influenceri rusofili prin România, de obicei care nu aveau absolut nicio treabă cu asta. De fapt erau nişte ştiri false aruncate la derută pe piaţă. Între timp, Germania şi Austria continuau să facă afaceri prospere cu Moscova ca să construiască conducte de gaz dinspre Siberia spre Berlin. Bineînţeles românilor le era interzis orice afacere cu Rusia, pentru că trebuiau să câştige agenţii economici germano-austrieci, nu cei români. Diversiunea aceasta cu agenţii rusofili din România a ţinut bine în „era Dragnea”, când „ciuma roşie” era acuzată de colaborare cu Moscova, deşi în această perioadă relaţiile economice cu Federaţia Rusă au scăzut dramatic, în favoarea intereselor de afaceri ale Berlinului şi Vienei sau ale lui Macron, care face nave de război prin Crimeia. Pe acest principiu am dat aproape gratis gazele naturale din Marea Neagră la o firmă americană Exxon ca să nu ajungă la „inamicul” rus. După căderea PSD de la putere, toată lumea s-a aşteptat ca relaţiile cu SUA să se îmbunătăţească? Surpriză. Vicepremierul guvernului liberal Raluca Turcan a făcut studiile la Moscova, la fel ca Ion Ilici Iliescu, dar niciun influencer, onegist turbat sau presar nu mai urlă din gură de şarpe, nu se dă cu fundul de tavan, că membrii guvernului ar fi agenţii Moscovei. Ba mai mult, iubiţii aliaţi americani de la EXXon ne pregătesc o surpriză economică. Ne dau economic pe mâna ruşilor? Agenţii din sistemul pensiilor speciale, dintr-o dată nu mai par preocupaţi de subiect dacă din afacere câştigă marele frate de peste ocean. Nicio diversiune cu „ciuma roşie”, agenţii Moscovei la sediul social-democrat sau atacuri la editorialişti naţionalişti. Nimic? Linişte. Dacă este ordin pe unitate pentru interesele Washington-ului sau Berlinului, cu plăcere?

 Grupul petrolier american Exxon Mobil a confirmat că analizează o posibilă ieşire din proiectul offshore Neptun din România. ExxonMobil şi OMV Petrom explorează zăcământul de mare adâncime Neptun din Marea Neagră, estimat la 42 – 84 de miliarde de metri cubi de gaze. Purtătorul de cuvânt al Exxon Mobil, Todd Spitler, a precizat că nu a fost identificat un cumpărător şi nu s-a ajuns la acorduri cu alte grupuri.Primele zvonuri referitoare la planurile Exxon Mobil de ieşi din proiectul offshore Neptun din România au apărut anul trecut, dar nici compania americană şi nici Guvernul României nu le-au confirmat în mod oficial. La începutul acestei săptămâni, premierul României, Ludovic Orban, a spus că Romgaz ar fi interesat să se alăture consorţiului format din OMV Petrom şi o a treia companie pentru a dezvolta proiectul offshore Neptun. Ludovic Orban a adăugat că grupul rus Lukoil a solicitat informaţii cu privire la această vânzare. Deşi am dat gazul la americani se pare că va ajunge la ruşi? Poate aşa vrea un vicepremier cu studii la Moscova? Nu ştim dar putem presupune. Cert este că o mare companie rusească ne va exloata gazele naturale din Marea Neagră? Se pare că agenţii Moscovei nu sunt acolo unde ne indica propaganda şi ideologia partidelor subjugate Berlinului şi Bruxellului, care ne ofereau ţinte false de scriitori şi editorialişti marginalizaţi, ci sunt adânc înşurubaţi în sferele puterii rezovând afacerile prospere ale companiilor străine via Berlin, Paris, Bruxelles şi Washington? România pare o ţară care şi-a pierdut suveranitatea şi independenţa economică, devenind doar un pion al intereselor marilor puteri? Cu ce bani să mai facem autorstrăzile dacă resursele naturale le dăm străinilor şi ca să plătim unora pensii speciale care ne oferă pe tavă intereselor altora.

                                                                                         Ionuţ Ţene

Ungaria face presiuni asupra României pentru gazul din Marea Neagră

Declaraţiile zeflemitoare ale maghiarilor cu privire la incapacitatea României de a da drumul la gazele naturale din Marea Neagră au aprins scânteia unei noi dispute între noi şi vecinii de la Vest. 
O declaraţie dacă nu provocatoare, dar cel puţin tendenţioasă a şefului companiei maghiare de transport al gazelor a stârnit o dispută diplomatică între România şi Ungaria, cu implicarea actorilor internaţionali. 
Miercuri, aflat într-o vizită la Bucureşti, Kristof Terhes, şeful transportatorului ungar de gaze FGSZ, critica România că nu are ce să facă cu gazul pe care îl vor extrage companiile petroliere din Marea Neagră. „Este pur şi simplu prea mult pentru necesitatea internă a ţării. Nu aveţi petrochimie, nu puteţi folosi gazele naturale ca materie primă. Ce faceţi cu gazul? Îl ardeţi, faceţi un foc mare?”, a fost una dintre declaraţiile provocatoare ale oficialului. 
Printr-o altă afirmaţie, el a încercat să justifice faptul că gazul românesc se va opri în Ungaria, după ce maghiarii au refuzat să construiască o conductă nouă care să ducă până în Austria proiectul gazoductului BRUA (Bulgaria-România-Ungaria-Austria). „Ce înseamnă că ne-am răzgândit? Că am pus un dop între România şi Ungaria în conductă şi nu lăsăm gazul să treacă şi pierdeţi venituri? Ce am schimbat sunt beneficiile pentru voi, pentru că producătorul vostru ar urma să folosească mai puţini bani în România, pentru că nu trebuie să mai cheltuiască alt miliard de dolari pe o conductă nouă, din moment ce există infrastructură deja acolo. V-am făcut o mare favoare. V-am dat un miliard de dolari americani”, a explicat Terhes, potrivit HotNews. 

Prea rar, prea puțin

E o apăsare și o nedumerire de care avem parte ori de cîte ori noi, orășenii, dăm cu nasul peste realitatea fără de fard a naturii. Avem creierele atît de îmbîcsîte de ritmurile acre și electrice ale MTV-ului și ale altor formatoare de sinapse artificiale, încît nu ne dăm seama că natura respiră altfel. În alt ritm. Cu altă măsură.

Stăteam zilele astea și beleam ochii la mare, și mă uitam, și mă minunam cum de nu se întîmplă mare lucru pe întinderea sa, pe “foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare”, cum zice Ion Barbu, unul din cele mai frumoase versuri din limba română.

Și încercam să-mi închipui răbdarea aspră a celor care-și trăiesc traiul de pe urma mării. Cîtă necuprindere, cît spațiu gol, cîtă neîntîmplare și cît nimic.

Căci, în mare măsură, asta este marea. Un nimic cuprinzător, punctat aleatoriu de izbucniri de ectoplasmă pe care pescarii se străduie să le prindă. Fie că te uiți la mare, fie că bagi capul sub apă și te uiți pe sub, tot aia vezi: un mare nimic. Și ici, colo, cîte un peștișor, dacă ai noroc.

Nu e nimic de MTV, de Animal Planet, de National Geographics în nemișcarea și lipsa de acțiune a realității lichide. Știi că e acolo, vezi cîteodată un pește zburător curgînd nefiresc de lin peste apă, cîteva zeci de metri, vezi cîteodată o caracatiță sau o algă. Și în rest? În rest îți trebuie multă răbdare.

Același lucru se întîmplă și în partea cealaltă de lume, sus între stînci, la munte, în pădure. Unde e cocoșul de munte? Unde e rîsul? Unde e ursul? Unde sînt lupii? Unde e turma de căprioare? Unde sînt caprele negre? Unde e toată adunătura de densitate de suflare de animale, aia pe care sîntem învățați să o vedem la un click de telecomandă distanță?

Sînt acolo. Trebuie să ai răbdare. E răbdarea non-tehnologiei, a naturii, a foșnetului de frunză, a valului după val după val după val. Și atît. Mergi la pas zile întregi pînă vezi ceva. Dacă știi să vezi. Dacă nu, mergi degeaba. Poți să hălădui valurile cît vrei, dacă nu știi să cauți, nu găsești pește.

În această tensiune dintre nefireasca ușurătate a rezultatului mediatic – marea năpădire de informație ce vine asupra noastră în fiecare secundă – și goliciunea ermetică a naturii, care nu ți se dezvăluie decît cu răbdare, ca o inițiere într-un mister plin de sînge, în această tensiune stă, printre altele, viața noastră zilele astea. Prea mult. Prea ușor. Prea puțin. Prea greu.

Băgați capul în apă. Nu veți găsi Animal Planet și culorile turbate ale ecosistemului din zona platformei de corali. Băgați-vă burțile în pădure. Nu veți vedea nimic. Ursul e în altă parte. Cîrtița e sub pămînt. Rîsul nu vi se va arăta niciodată. Mai bine uitați-vă la MTV. E mai simplu. Recompensa e la un click distanță. Facebook. Facebook everywhere.

Autor: Mirel Palada

Sursa: Turambar

Invazie de turişti la Marea Neagră! Record de turişti la acest sfârşit de săptămână!

GALERIE FOTO oferită de Cristian LAURENŢIU: