O mișcare strategică cu implicații uriașe a fost operată de flota militară a Federației Ruse în Marea Neagră. Și este abia începutul. În final, nu este deloc exclus ca întreg comerțul la Marea Neagră să fie suprimat, iar Uniunea Europeană și Statele Unite să sufere pierderi incalculabile. Mult mai mari decât cele generate de embargoul instituit asupra economiei rusești.
Cheia acestei mișcări strategice este Odesa. Iar
mijlocul exercitat sunt cele peste 1000 de mine plasate în jurul portului
ucrainean și care astăzi sunt lăsate să circule liber, cel puțin o parte dintre
ele, spre groaza tuturor navigatorilor din această zonă geografică a statelor
riverane, în care ne aflăm și noi.
Barajul de mine – experții estimează un număr plasat
între 1.500 și 2.000 – a fost realizat de către armata Ucrainei în scopul, care
se dovedește iluzoriu, de a bloca astfel accesul navelor de război către Odesa,
care poate avea drept consecință atacarea și ocuparea acestui important punct
strategic. Sub pretextul deblocării accesului spre port, experții militari
estimând că acțiunea este intenționată, Federația Rusă a tăiat cablurile care
leagă rețelele de mine, astfel încât acestea, părăsindu-și plasa în care au
fost fixate, circulă liber în Marea Neagră în proximitatea coastelor Ucrainei,
Turciei, Bulgariei și României. Și oricând, mai ales noaptea, în urma unei
coliziuni cu navele de transport de mărfuri, aceste mine pot exploda și produce
catastrofe.
Să ne imaginăm cum ar sta lucrurile în cazul unui
vas care transportă gaze lichefiate, încărcat în Georgia și care urmează să fie
descărcat după trecerea prin Bosfor în vreunul dintre porturile europene. Să ne
imaginăm ce s-ar întâmpla dacă, fie și temporar, până la o deminare, care este
o operație militară extrem de complicată și de periculoasă, de mare anvergură
și la care ar trebui să participe mai multe ambarcațiuni militare specializate
ale forțelor NATO, Bosforul ar rămâne blocat. Prin Bosfor trec anual sute de
milioane de tone de mărfuri, care urmează să fie descărcate în porturile
europene. Inclusiv în Constanța. Valoarea totală a acestor mărfuri întrece cu
mult totalul sancțiunilor economice și financiare aplicate Federației Ruse.
Chiar dacă nicio mină nu va arunca în aer nicio navă comercială, în acest
moment toți armatorii știu că navele lor sunt supuse unui risc major, cu
încărcătura lor comercială cu tot, și că echipajele sunt supuse unui mare
pericol. Dacă știu și armatorii, atunci cu certitudine, așa cum pe bună
dreptate a explicat ieri Dumitru Costin, știu și societățile de asigurări.
Acestea vor crește exponențial taxele de asigurare. În final, chiar dacă
situația nu va deveni la propriu explozivă, chiar dacă Bosforul nu se va
închide, chiar dacă porturi importante, cum este Constanța, își vor putea
asigura o protecție, volumul de mărfuri tranzitate prin Marea Neagră scade,
prețul acestora crește, iar pagubele suferite de statele UE vor fi uriașe.
Precizări importante trebuie însă făcute în ceea ce
privește gazele lichefiate. Unul dintre obiectivele strategice ale Statelor
Unite, consimțit, de voie de nevoie, și de UE, este oprirea cu desăvârșire a
importurilor de gaze din Federația Rusă. Și înlocuirea, atât cât se poate, cu
gazele lichefiate furnizate de Statele Unite. Și cum arătam mai sus, cele mai
multe ar tranzita prin Bosfor, expunând respectivele nave unor pericole uriașe.
În cazul unui accident însă, Strâmtoarea Bosfor ar fi închisă o vreme și deci
periclitată total ca principală magistrală de marfă. Ei bine, la acest capitol
apare o mare ciudățenie. Anterior guvernării Cioloș, Statele Unite au decis,
convenind în acest sens cu autoritățile de la București, să facă pe cheltuiala
lor o uriașă investiție în portul Constanța, pentru realizarea unui terminal de
gaze lichefiate. Care, odată descărcate în Constanța, urmau să fie prelucrate
și transportate spre Europa de Vest, prin magistralele construite de România în
perioada comunistă. Uluitor, dar Guvernul Cioloș s-a opus. Proiectul a căzut.
Poate a fost mâna Germaniei sau mâna Franței. Este greu de știut. În aceeași perioadă,
Turcia era pe cale să perfecteze un acord cu România, care garanta furnizarea
de către noi, timp de 30 de ani, a unor uriașe cantități de energie electrică.
Și acest proiect a fost îngropat. În aceste condiții, Turcia a apelat, în
special în ceea ce privește gazele naturale și petrolul, la Federația Rusă,
împreună cu care a transpirat pentru a încheia un acord. Putin însă a pus o
condiție. Ca tranzitarea gazelor lichefiate, operație organizată de americani
prin Bosfor, să fie taxată suplimentar, luându-se în considerare pericolul de
explozie și respectiv de blocare a Bosforului. De voie de nevoie, lipsit de
susținerea Uniunii Europene și de cooperarea României, guvernul turc s-a
conformat solicitării lui Putin. Și, astfel, prețul gazelor lichefiate a
crescut. Și urmează să crescă exponențial, ca o consecință a pericolelor
generate zilele trecute de către marina militară a Federației Ruse.
Iar acesta a fost doar primul pas. Ce s-ar întâmpla
însă dacă toate minele plasate de ucraineni la diverse adâncimi ar fi eliberate
din plasa lor și lăsate să circule în neștire de-a lungul coastelor pe care
le-am enumerat mai sus ale Mării Negre? Și nu este ultima mare surpriză pe care
Putin o pregătește legat de Marea Neagră, în ipoteza escaladării necontrolate sau
prea puțin controlate a acestui război.
Autor:
Sorin Roșca Stănescu
Sursa:
corectnews.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu