CONVOCATOR - Alegeri la Uniunea Scriitorilor din România

   În temeiul dispozițiilor Art. 16 din Statutul Uniunii Scriitorilor din România în forma în vigoare, coroborat cu hotărârile adoptate în cadrul ședinței CUSR din data de 29.04.2024 – generate de vacantarea funcției de președinte al USR prin decesul dlui Nicolae Manolescu – Varujan Vosganian, Președintele interimar al Uniunii Scriitorilor din România (denumită în continuare „USR”), cu sediul în Calea Victoriei nr. 133, sector 1, București, membră a Alianței Naționale a Uniunilor de Creatori („A.N.U.C.”), CIF RO 2786991, convoacă Adunarea Generală Extraordinară a Uniunii Scriitorilor din România, compusă, potrivit dispozițiilor statutare, din membrii USR care își exprimă votul în cadrul Adunărilor Generale ale Filialelor USR, care vor avea loc după cum urmează:

·        16 iunie, ora 10:00 – Filiala Iași

·        16 iunie, ora 17:00 – Filiala Chișinău

·        17 iunie, ora 12:30 – Filiala Bacău

·        17 iunie, ora 17:00 – Filiala Sud – Est

·        18 iunie, ora 10:00 – Filiala Pitești

·        18 iunie, ora 15:00 – Filiala Craiova

·        19 iunie, ora 10:00 – Filiala Timișoara

·        19 iunie, ora 15:00 – Filiala Arad

·        20 iunie, ora 10:00 – Filiala Alba-Hunedoara

·        20 iunie, ora 12:30 – Filiala Sibiu

·        21 iunie, ora 10:00 – Filiala București-Poezie

·        21 iunie, ora 12:00 – Filiala București-Traduceri Literare

·        21 iunie, ora 15:00 – Filiala București-Dramaturgie

·        22 iunie, ora 10:00 – Filiala București-Literatură pentru Copii și Tineret

·        22 iunie, ora 12:00 – Filiala București-Critică, Eseistică și Istorie Literară

·        22 iunie, ora 15:00 – Filiala București-Proză

·        23 iunie, ora 11:30 – Filiala Brașov

·        23 iunie, ora 17:00 – Filiala Târgu Mureș

·        24 iunie, ora 11:00 – Filiala Cluj

·        25 iunie, ora 12:00 – Filiala Dobrogea

                                                      ******

             Fotografii (instantanee foto prin bunătatea și mărinimia prozatorului Ștefan Jurcă) în exclusivitate de la întâlnirea de azi a membrilor USR, filiala Cluj condusă de doamna Irina Petraș, cu reprezentanții de seamă ai Maramureșului, reprezentanță condusă de poetul Gheorghe Pârja.

                                             

                                 

                                                     

                                                    

                                       

GDL

Vânătorii de tinichele

 Mult mai numeroși și, în esență, mai oribili decât vânătorii de animale și păsări sălbatice (bunăoară, Ion Țiriac și invitații lui la decimarea mistreților din pădurile ce ne-au mai rămas) sunt vânătorii socio-culturali de putere, funcții plătite regește și tinichele de felul nemeritatelor titluri universitare și/sau obștești (tot mai mulți doftori hoinaris la plesneală și cetățeni de dezonoare la tocmeală), precum și cele de felul onorurilor, medaliilor și răsplăților (inclusiv cacademicieni fără operă, așa ca grețosul bolșevic Alexandru Bârlădeanu, ori dintre cei actuali – turnători dovediți, plagiatori și autoplagiatori renumiți), toate aceste uriașe și neîntrerupte făcături nefiind altceva decât o grosieră ofensă la adresa merituoșilor și a cetățenilor cu discernământ.

            Sigur că da, astfel de sforării și manevre jegoase (marginalizarea valorii autentice și grasa răsplătire a nonvalorii descurcăreților) au avut loc din totdeauna și pretutindeni, nu numai în postdecembrism și pe meleagurile noastre. Dar în cele peste trei decenii de nedemocrație (de ce este ignorant în continuare rezultatul referendumului din 2009?!) și de libertate aparentă, la noi au fost atâtea megaticăloșii, trădări și nelegiuiri, încât România nu numai că a devenit colonia cea mai supusă și mai îndatorată din Uniunea Europeană (întreaga economie românească este la cheremul guvernelor și trusturilor occidentale, iar datoria ei externă a depășit 150 miliarde euro), ci și țara tuturor posibilităților mafiote pentru tâlharii autohtoni și din afara granițelor.

            Și astfel, grație legilor făcute la iuțeală de hoți pentru hoți (legi cu dedicație) și a indestructibilelor legături dintre răufăcători și pretinșii adversari ai acestora (politruci, judecători, procurori, avocați, polițiști), România a ajuns raiul borfașilor, îndeosebi al aleșilor și ciocoilor, care la o adică fie că o șterg în străinătate, de unde – contra unei șpăgi consistente – nu mai sunt extrădați pentru ispășirea pedepsei în temnițele românești, fie – chiar în pofida probelor – rămân în țară și pe funcții, eventual se pensionează sau sunt mutați pe posturi echivalente, căci ei sunt răhățoasele scule ale atotputernicului stat parallel!...

            Revenind la vânătorii postdecembriști de tinichele, eu spun că merită să vedem (firește, doar tangențial și fără vreo șansă reală de schimbare pe viitor în bine) cam cum stau lucrurile în puțina și anemica noastră cultură (mică a fost din totdeauna, de exemplu pe vremea și în autorizata opinie a lui Emil Cioran), indiscutabil că mai afectată ca celelalte compartimente sociale de mulțimea aflătorilor în treabă (foști activiști, securiști și milițieni, actuali politruci, pseudojurnaliști și agramați cu diploma rostuite), care aleargă cu limba scoasă după efemera „nemurire”, avortată de cele mai halucinante mâzgăleli (poreclite cărți, picturi, sculpturi, piese muzicale sau filme), de jenantele festivaluri și concursuri organizate de ăștia și pentru ei, de asociațiile/uniunile, publicațiile, cenaclurile, taberele (cică de creație) și alte multe forme ale fasolelii culturnice (a nu se omite frecventele și inutilele lansări de cărți în neantul banalității), făcături de la care n-au cum să lipsească, căci fără prezența ăstora s-ar prăbuși lumea.

            De pildă, recent am văzut pe internet Lista completă a scriitorilor refuzați și admiși în USR (Uniunea Scriitorilor din România), listă – ne informează postatorul – care provine din interiorul USR-ului (deci secretă), care „a fost trimisă către șefii de filiale” și a cărei miză o constituie acel „25% din pensie”.

            Ei bine, aflăm din respectiva listă cum talentați și apreciați scriitori (Georgeta Minodora Resteman, Gheorghe Răducanu, Ana Cristina Popescu și mulți alții) au fost respinși de necalificații cenzori useriști din motive realmente idioate (lipsă de valoare literară, veleitarism, receptare neconcludentă etc.), chit că „judecătorii” într-ale scrisului nu ajung la degetul mic al celor trei; mai aflăm cum total necunoscuta Anamaria Nastasă Kovacs, de exemplu, a fost acceptată în filiala Cluj, cum toți cei trei candidați (Botházi Mária, Demeter Zsuzsa, Papp Attila Zsolt) au fost admiși în filiala Târgu-Mureș și cum toți cei nouă traducători au intrat în filiala București (nu fiindcă era vreo nevoie urgent de ei, ci pentru că cerberii useriști habar n-au de limbi străine și traduceri).

            În capul listei, postatorul a mai adăugat (oare din ce motiv?): „Maramureșul se respectă  prin Gheorghe Pârja”…Aferim, cu următoarele amendamente:

            1)Exagerat de prudentul Pârja știe mai bine ca oricine (mă rog, obișnuința antedecembristă a devenit cea de-a doua natură a sa!) că „o tacă-i cât o vacă”;

            2)În textele lui cu tentă politică, Gheorghe Pârja ba scrie la modul general (se ferește ca de foc să-i numească și să-i ia la refec pe atât de vinovații deținători ai puterii de la noi), ba ignoră cu totul subiectele incomode pentru confortul cetățenesc și crezul său jurnalistic (bunăoară, n-a comentat nicicum conduita și fuga din țară a lui Cătălin Cherecheș, de parcă nici n-ar fi fost);

            3)Dar tot Pârja devine inepuizabil când se pune pe elogierea prietenilor și pe tămâierea celor cu puteri decizionale, înfățișându-i cititorilor mai curați ca lacrima.

            Ajuns aproape de final, nu pot să nu evidențiez hazoasele excese (ca să nu le spun altminteri) ale lui Al. Florin Țene, care în articolul A apărut revista de creație și cultură Bogdania, nr. 113-114/2023, scrie negru pe alb următoarele: „Având membrii de onoare (este vorba de revista Bogdania, compl. mea, G.P.), mari personalități din cultura română, precum: prof. univ. dr. Florin Smarandache, prof. Cristian Petru Bălan, Al. Florin Țene…” Pentru ca lucrurile să fie cât se poate de clare la acest amuzant capitol, mai jos întărește: „Iar din cronicile literare remarcăm, în mod deosebit cele semnate de Al. Florin Țene, Maria Petrescu, Ionuț Țene”…Ce se întâmplă, domnule președinte al Ligii Scriitorilor din România (LSR)? Mai nou ați constatat că sunt neîndestulători vechii lăudători și cei din familia dumneavoastră?,,,

            Cât privește cărțoaiele cu personalitățile Maramureșului (cele mai multe făcute din pix), iată ce scriam cu îndreptățire în articolul Poezia postmodernistă între iluzii și deziluzii din 1 nov. 2011: „ Și când te gândești că în recent apărutul cărțoi cu personalități maramureșene, cărțoi care se impune atenției doar prin greutate (circa 5 kilograme) și preț (colo către 800 lei), în această monstruozitate, zic, au intrat de-a valma, după vrerea autorului Vasile Iuga (de Săliște), străbuni cu biografia incompletă, dar mai ales nenumărați și însemnați contemporani, de la tehnicieni veterinari și pînă la dascăli universitari, a căror operă este cuprinsă între zero cu ochi, vorba lui Shakespeare, și inepuizabilele plachete de care am tot amintit!

            Da, dar cei mai firoscoși dintre aleșii lui Vasile Iuga își completează biografia (totodată își dovedesc dreptul incontestabil la statutul de personalitate a locului) fie prin  precizarea faptului că sunt neobosiți activiști pe tărâm cultural (fac parte din naiba știe câte cenacluri literare) sau pe tărâm social (cetățeni de onoare ai unor renumite localități de pe văile Maramureșului), fie că sunt coautori ai unor importante lucrări pentru cultura și știința locală.

            Pesemne că Vasile Iuga a urmărit ca prin recenta apariție editorială să se apropie de performanța celebrului logician englez Bertrand Russell, cel care și-a cărat cu trăsura manualele de logică elaborate în colaborare cu A.N.Whitehead, motiv pentru care conjudețeanul nostru s-a văzut nevoit să-i ridice la rangul de personalități atât pe prieteni și consăteni, cât și pe sponsori (coșcogeamite cărțoiul costă nu glumă!). Pe lângă aceștia mai este și grupul celor cu care autorul pare să se fi înțeles în prealabil să strecoare pe careva din familie printre personalități, cu condiția ca aceștia să-i pună în palmă prețul de coșmar al unui exemplar, bani cu care la o adică puteau să-și cumpere aproape o jumătate de bibliotecă.

            Dar, de, nu poți fi personalitate, fie și a locului, fără să ieși în evidență prin ceva anume...

            De altminteri, dorința de evidențiere cu orice chip, chiar cu riscul de-a părea ridicol, este atât de aprigă pe aceste plaiuri, încât mi-a fost dat să cunosc pe autorul unui volumaș pricăjit (la propriu și la figurat) de versuri postmoderniste, care după ce s-a văzut cu opera în brațe, se gândea foarte serios să-și facă dosarul pentru intrarea în USR... Dar iarăși revin și zic că o fi avut el niscaiva informații despre felul cum și-au aranjat alți confrați intrarea în acest club hiperlăbărțat, caz în care fenomenul devine de masă, iar ridicolul se banalizează până la dispariție”.

 

            Sighetu Marmației,                                                     George  PETROVAI

                14 dec. 2023

 

 

Clujul Literar s-a ”înregimentat” cu un nou membru al Uniunii Scriitorilor în persoana poetului Romulus MOLDOVAN! Felicitări!

 

Romulus Moldovan ne invită să trecem un ”Pod de cuvinte”

Romulus Moldovan este un poet care s-a apucat să compună târziu poezie, după 50 de ani. Formația sa militară i-a încorsetat transcendentalul liric de-a lungul vieții cazone, iar pensia binemeritată a venit ca o eliberare a eului poetic. Deși a început să scrie poezie la o vârstă când alții au depus pixurile jos, Romulus Moldovan surprinde frumos și neașteptat cititorul, cu o adolescență lirică întârziată, în care s-au comprimat experiențele unei vieții împlinite într-o aventură livrescă suficient de stufoasă. Cu volumul ”Pod de cuvinte” (Ed. Ecou Transilvan, 2021, Cluj-Napoca) poetul Romulus Molodvan ne deschide o fereastră simbolică spre simbolistă, de trecere de la imanent la transcendent. Poetul face parte din generația de un alcalin liric debordant, reprezentată de Dumitru Cerna, dar nu refuză incisivitatea combustiei metaforelor explodate în neantul preajmei în manierismul formei lui Sandu Cătinean sau Ștefan Popa. Recentul volum de versuri publicat se bucură de o prezentare și introducere elitistă din partea literelor clujene, fiind însoțit de prefața exhaustive, și la limita generozității scrisă, de Ion Cristofor, precum și de două texte remarcabile pe coperta patru ale celor doi corifei ai poeziei ardelene: Adrian Popescu și Ion Mureșan. Poetul Ion Cristofor îl surprinde structural pe poet ca ”un fin caligraf al memoriei”, iar ”stelistul” Adrian Popescu consideră că ”textul are o stranietate, un aer aleatoriu”. Liderul poeților optzeciști, Ion Mureșan, al cărui cenaclu de la UBB poetul Romulus Moldovan îl frecventează cu o sfioasă prezență și în care este promovat, face o descriere a poeziei autorului, ca fiind ”un ritual de trecere, un pod de cuvinte”. Deși aflat la al doilea volum de versuri publicat, Romulus Moldovan se auto-oferă și auto-devoră ca o prezență lirică numai bună de împărtășit și consumat la masa comuniunii poetice. Versurile sale mustesc de melancolia singurătății și se conturează plenar în salturi de-liricizate, primordial fiind mesajul ideatic și mai puțin emoția obținută de receptacol. Romulus Moldovan driblează cu curaj printre metafore, oferiind un univers al însingurării, melancoliei, tristeții într-o lume surprinsă de perenitatea suferinței și din care nu se poate salva decât scriind poezie. Versurile poetului sunt mai degrabă reflecții filosofice brodate pe motive lirice universal recunoscute. Poetul nu ține morțiș să fie un originar sau original de ocazie, ci își dezbracă sufletul de naivitatea propriei tristeți, pe care o oferă generos, ca o haină de împrumut cititorului.

”Pod de cuvinte” este construit pe capitole –”Vadurile melancoliei”, ”Ochii minții”, ”Fereastră deschisă” – în care tematica nu este neapărat unitară, legătura dintre poeme fiind legată doar de motivul ”caligrafiei tristeții și melancoliei”. Capitolul I intitulat ”De pe Cetățuie” este un omagiu, în stil post-modern, adus Clujului, un oraș post-diluvian în care se risipesc în singurătate ”tristețile” unor ”iubiri uzate scurgându-se pe străzile Clujului/spre gurile de canal”. Poetul este martor însingurat a unei lumi care se îndepărtează de ființa introvertită a poetului și care nu vrea să fie neapărat înțeles de cei din jur. Clujul este de fapt martorul propriei retrageri din lume. ”Melancolică/ privirea mea hoinărește/prin penumbra/și prin rățuștele sălbatice/care înoată pe Someș/sau pe Canalul Morii” (Țintă fără țel). Sufletul poetului se dedublează în două lumi paralele care doar originea comună devine ”o eternă reîntoarcere”. Această disjuncție lirică se poate observa doar de către finețea de cursă lungă a unui cititor de poezie bună. ”Apa Someșului curge impasibilă/despicând cetatea Clujului în două” (Apa Someșului). Întreaga construcție lirică a volumului stă sub semnul dedublării, între un suflet chinuit de singurătate și un citadin prea imund. ”Acel răstimp miraculos/se împarte întotdeauna la doi./De aceea îndrăgostiților/li se pare un vis atât de scurt” (Călugărul din tren). Se observă la poet o ”teribilă disociere a simțurilor” ca și fantasticul tren despicat de tunelul, care transformă realitatea în irealitate, care este de fapt poarta spre poezie. ”La ieșirea trenului din tunel/priveai surâzând/cum jumătatea ta de tren/se îndepărtează de jumătatea mea de tren/cum așezați pe aceleași scaune/ne îndepărtăm unul de altul” (Tren). ”Pod de cuvinte” nu este o punte dintre realitățile poetului, ci doar o formă de dedublare a liricului, care la poet nu unește, ci desparte trăirea temătoare a poetului. ”Podurile” sau ”Ferestrele” nu sunt treceri între efluvii, ci, paradoxal, ”uși închise”, între mirările și întrebările poetului. Este o ”sinucidere” crudă în fața unei realități care nu mai concordă cu o inimă ce nu mai poate asimila mesajul preajmei agresive. ”Un lanț al miracolelor/îmi ștrangulează rațiunea/ca un cordon ombilical/înfășurat în jurul gâtului” (Grifon domestic). Poetul pare că știe ”acum nimic nu ne poate surpa/echilibrul și bucuria…va fi momentul crucial/în care se dă startul veșniciei”. Salvarea poetului se descoperă în căutarile febrile ale perenității, dincolo de cotidian și universul intimist. Romulus Molodvan se teme că ”uitarea se așează/domol ca un fum/negru, înecăcios,/pe cele main oi amintiri,/pipăindu-mi creierul/în mod misterioso”. Poezia lui Romulus Moldovan este strigătul melancolic al unui lup singuratic care năpârlește timpul, care se transfigurează de teama ”uitării” și atunci alege să scrie poezie, ca o salvare a simțurilor în fața agresivității timpului fie el citadin, bucolic sau suprarealist. Pentru autor, poezia este un ”alter ego” al orgoliului propriu ”care își urmează impasibil calea/precum cămila prin urechile acului”. Zbuciumul său poetic este remarcabil prin voința de a evada în vremurile când ”au amuțit toate ceasurile” și ”ascuțitul liniștii ratează dulcegăriile sufletești” (Zbucium). Romulus Moldovan nu scrie în maniera ”noului val liric” ardelean, cu îndrăznețe aventuri lexicale de semantică pură, prin ”învârtoșarea versului”, ”frângerea metaforei”, ”cuvântul tăiat” sau ”întorsături simbolice neașteptate”, dar are ceva indicibil și profund suav, din sinergia acestei generații post-decembriste indelebile, care se aventurează prin trăiri fantasme avangardiste. Volumul de versuri ”Pod de cuvinte” este și un jurnal intim al propriilor trăiri lirice expuse nud, cu idealism și candoare, și atâta seninătate, de Romulus Moldovan, nu neapărat pentru a da marea lovitură pe traiectoria istoriei liricii locale, ci mai degrabă pentru a arăta lumii că poate să lase poarta poeziei deschisă și să invite mereu alți trecători.

 

Ionuț Țene, USR

 

Reuniunea de toamnă-iarnă la Uniunea Scriitorilor, Filiala Cluj

În program:Lansarea primului volum din seria Scriitorii clujeni în dialog (realizat de Elena Abrudan şi studenţii de la Jurnalism).

Salut noilor membri ai Filialei clujene: Rodica Baconsky, Mircea Gelu Buta, Elena Cărăuşan, Ioan Derşidan, Flavius Lucăcel, Lucian Nastasă-Kovács, Ana Olos, Ioan-Aurel Pop, Mircea Ştefan, Ion Urcan, Veres István

Aniversări rotunde (iulie-decembrie) – 85 – Horváth Aurica ; 80: Viorel Cacoveanu; 75: Nicolae Brânda; Doina Cetea; Elisabeta Donca-Kirchmajer; Genţiana Groza; Rodica Scutaru-Milaş; 70: Irina Petraş; Traian Vedinaş; 65: Király István V. Ştefan; Delia Marga; Alexandru Cristian Miloş; Ilderim Rebreanu; Viorel Rujea; Ioana Ileana Şteţco; Andrei Zanca; 60: Doru Burlacu ; Egyed Emese; Gh. Glodeanu; Liviu Mircea; Ioan Negru; Tompa Gábor.

Sărbătorirea seniorilor (scriitori cu vârste peste 80 de ani): Dorin Almăşanu, Ion Antoniu, Leon Baconsky, Ştefan Bitan, Mircea Ioan Casimcea, Domiţian Cesereanu, Vistian Goia, Horváth Aurica, Săluc Horvat, Jancsik Pál, Mia Pădurean, Aurel Rău, Dan Rebreanu, George Savu, Miron Scorobete, Szilágyi Júlia, Ion Taloş, Teodor Tanco, Tár Károly, Mircea Tomuş, Ion Vlad (cei subliniaţi au peste 90 de ani!).

Recitalul sărbătoriţilor.

Lansări de carte – maraton.

NapocaNews