ACUM, SLOBOZEŞTE PE ROBUL TĂU,STĂPÂNE...

  În fiecare an la 23 februarie şi gândul nostru pios trebuie să se îndrepte din nou spre

Băseşti, spre cripta către care marele nostru poet Octavian Goga ne îndemna să mergem mereu : „Epigoni ai ţării mele,duceţi-vă la ea ca să învăţaţi dragostea de neam” . Şi poetul popular ne îndeamnă să păstrăm vie faima marilor eroi ai neamului :

„Din Şişeşti pân'la Băseşti

                                                        Numai cete voiniceşti !

                                                        Lucăceşti şi Popeneşti

                                                        Fala Ţării Româneşti

      Să te-nchini,să-i pomeneşti”

                         Se vor împlini 93 de ani de când „Badea George” s-a mutat pentru a-şi dormi somnul de veci alături de ţăranii pentru care s-a jertfit. La 26 februarie 1919 a avut loc slujba înmormântării..”După cel dintâi dangăt de clopot,dracii roşii (bolşevicii) din hoardele lui Bela Kun trimit ploaie de gloanţe asupra casei eroului nostru,încât ferestrele salonului unde era catafalcul se cutremurau de ropotul puştilor şi mitralierelor vrăjmaşe” (Dr.Irineu Pop – Bistriţeanul,Băseştiul şi ilustrul său bărbat George Pop,Ed.Carpatica,Cluj Napoca,1995,p.!08). Apoi,în carul ţărănesc tras de 6 boi,împodobit cu cetini de brad, bătrânul naţiei noastre a mers cu inima împăcată : Biruise ! Chiar dacă duşmanii săi, orbiţi de ura lor ancestrală au continuat să-l atace şi după moarte, sufletul său râdea : „V-am biruit !”.Armata română era aproape ! Iată,după o viaţă martirică,un sfârşit apoteotic!

           M-au marcat toată viaţa celebrele cuvinte pe care le-a rostit George Pop la Alba Iulia.Era 2 decembrie 1918, când în sala Tribunalului din Alba Iulia s-a ţinut prima şedinţă a Marelui Sfat Naţional pentru alegerea Comitetului de conducere,a membrilor delegaţiei care urmau să ducă M.S. Regelui Ferdinand hotărârea Marii Adunări Naţionale şi a Consiliului Dirigent.După ce toate au fost înfăptuite, iar membri Consiliului Dirigent au depus jurământul,George Pop a devenit conştient că misiunea sa se încheiase.Răspunzând binecuvântării şi felicitărilor episcopului de Arad, Dr.Ioan Pop,

preşedintele răspunse „Am ajuns să desăvârşim o operă mare,care dezgroapă din iobăgia seculară neamul romănesc.Mulţumim fierbinte marelui Dumnezeu că a făcut să se poată săvârşi acest act măreţ”. Cerând apoi membrilor Marelui Sfat să-şi îndeplinească cu sfiinţenie cerinţele ce le revin,a încheiat cu cuvintele Sfintei Scripturi : Acum slobozeşte,Doamne, pe robul Tău în pace, că am văzut Mântuirea neamului meu”(Valentin Băinţan,Băseşti,”Mica Romă” de sub poalele Codrului,Ed.Cy-bela,Baia Mare,2000,p.217).

           Slaba pregătire teologică a generaţiei mele nu mi-a permis să pot înţelege provenienţa acestei expresii.Abia în vremea din urmă,studiind semnificaţia sărbătorii Intâmpinării Domnului, care se săvârşeşte pe 2 februarie, am cunoscut povestea Sfântului şi Dreptului Simeon.M-am gândit că merită relatată pe scurt,pentru ca să o cunoaştem şi noi mirenii,cu toţii.

           Sfântul Simeon a fost printre cei 70 de înţelepţi puşi din porunca lui Ptolemeu, faraonul Egiptului, să traduca Vechiul Testament din limba ebraică în cea greacă. În momentul când a ajuns la textul din Isaia 7,14 „Iată Fecioara va lua în pântece şi va naşte Fiu”, gândind că nu este posibil ca o fecioară să nască, a înlocuit cuvântul „fecioară” cu „femeie”.Pentru necredinţa sa Dumnezeu i-a făgăduit că nu o să moară până nu va vedea pe Mesia născut din fecioară (Luca 2,25-26). Astfel,Sfântul Simeon a trăit 360 de ani, până când, în a 40-a zi de la naşterea lui Hristos acesta a fost adus în templu, conform tradiţiei. Atunci s-a îndeplinit făgăduinţa lui Dumnezeu, iar Sfântul Simeon, îndemnat de Sfântul Duh l-a luat în braţe pe Cel născut din Fecioară şi a spus : „Acum,slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta”.”Acum slobozeşte” este şi o rugăciune care se rosteşte la fiecare slujbă a vecerniei, adică la începutul unei zile liturgice

           Cei care au conceput epitaful de pe obeliscul mormântului lui George Pop de Băseşti,desigur membri familiei sale, au introdus şi conţinutul textului biblic : „Aici îşi doarme somnul de veci George Pop de Băseşti – Preşedintele P.N.R. şi al istoricei Adunări de la Alba Iulia unde a proclamat unirea tuturor românilor”. ”Născut la 1 august 1835,trecut în veşnicie la 23ebruarie1919,sub şuierul gloanţelor secuieşti, apărat de Armata Română liberatoare”.”Domnul a chemat pe robul său căruia i s-a dat să vadă dezrobirea neamului”.

           În 1923, la inaugurarea monumentului funerar, Goga scria : „În învălmăşagul grăbit al prezentului, când figuranţi de mâna a doua au umplut arena cu zgomotul lor, profilul lui badea George primeşte un nou relief şi o nouă semnificaţie”. Este dureros să constatăm că adevărul lui Octavian Goga este mai valabil ca niciodată. Neamul nostru îşi uită eroii şi uitându-i nu-şi va putea preţui dulcea libertate pe care Dumnezeu i-a dăruit-o.

           Acest material este şi un strigăt de durere spre neuitare. Autorităţile noastre, atât cele politice cât şi cele culturale, atât cele locale cât şi cele judeţene şi naţionale ar trebui să respecte cultul eroilor neamului. Instituţiile culturale ar trebui să desfăşoare asemenea programe încât fiecare român să-i cunoască şi să-i preţuiască pe toţi cei care s-au jertfit pentru neam şi ţară. Cu atât mai mult cu cât mijloacele la îndemână sunt mai multe ca niciodată. Crunta robie în care a trăit acest popor sute şi sute de ani trebuie făcută cunoscută, iar cei care s-au jertfit pentru dezrobirea lui veneraţi. Cu atât mai mult George Pop de Băseşti !

           Revin şi strig din nou : Gândul nostru pios trebuie să se îndrepte din nou spre Băseşti, spre cripta către care marele nostru poet Octavian Goga ne îndemna să mergem mereu : „Epigoni ai ţării mele duceţi-vă la ea ca să învăţaţi dragostea de neam” !

  Oarţa de Sus,15 februarie 2012

  prof.Traian Rus,vicepreşedinte, Asociaţia culturală „Bodava”