În seara zilei de 17 iulie
2012 am fost sunat de Viorel Necula, redactorul şef al revistei Mioriţa din California, ca să mă anunţe
că atât ei, cât şi alte publicaţii româneşti din America de Nord, au primit
materiale de la niscaiva lachei ai USL-ului, în care sunt acuzat – atenţie! –
că nu am mâncat salam cu soia alături de truditorii României proletare şi că,
drept urmare, nu am căderea morală să semăn neîncrederea printre români în ceea
ce priveşte constituţionalitatea proceselor ce acuma se derulează în ţară.
Pentru aceşti iremediabil
mutilaţi din punct de vedere moral-conceptual şi pentru alţii, care au tendinţa
să le calce pe urme, este necesar să fac următoarele precizări:
1.Nu vi se pare, domnilor tovarăşi, că ar cam fi timpul să depăşiţi
faza argumentelor ce fac parte din primitiva categorie a „salamului cu soia”?
Constat că pentru unii ca voi, înţelepciunea marxist-leninistă este atât de
înrădăcinată în minţi şi trupuri, încât vi se pare absolut firesc să vă
coborâţi conştiinţa la nivelul stomacului, ba chiar să vă descotorosiţi de ea
odată cu fecalele.
Acuzaţiile împotriva mea
cum că n-am mâncat salam cu soia, deci că fizic n-aş aparţine acestei ţări
aflată la cheremul ticăloşilor mai vechi şi mai (ciocoii vechi şi noi ai lui
Nicolae Filimon în variantă modernă), îmi stârnesc râsul prin grosolana lor
netemeinicie: N-am părăsit nicicând această ţară, chiar dacă interogatoriile şi
supravegherea atentă din partea fostei Securităţi se constituie în argumente
îndestulătoare pentru o decizie de acest fel!
Incapabili să descifraţi
nuanţele subtile ale logicii, trebuie să vă spun că, aidoma unui bumerang, de
fapt acuzaţiile se îndreaptă împotriva voastră. Căci, la urma-urmei, prin
astfel de învinuiri, voi faceţi o distincţie netă între românii din interiorul
graniţelor, adică cei care au obligaţia patriotică să gândească şi să acţioneze
conform standardelor usl-iste stabilite de ministerul propagandistic al
Antenelor, şi românii din afara graniţelor, fapt pentru care mi-aţi făcut
onoarea – e drept, fără voia voastră – să mă azvârliţi într-un spaţiu al
gândirii libere şi corecte, de care (recunoşteţi iarăşi fără voie) românii din
ţară încă nu au parte.
Vă dau dreptate că n-am
mâncat salam cu soia nici în vremurile tenebroase din iepoca de aur şi nici în timpul mineriadelor coordonate cu zel
criminal şi indignare bolşevică de către Ion Iliescu. Dar n-am mâncat nu numai
pentru faptul că de felul meu sunt lacto-vegetarian, ci mai ales pentru că
unuia ca mine îi era practic imposibil să-l procure înainte de Decembrie ’89,
iar epoca iliesciană m-a îngreţoşat atât de mult, încât mi se părea că până şi
soia are un inconfundabil iz securisto-bolşevic.
2.Mai are cineva nas să vorbească de constituţionalitatea asaltului
purtat de pucişti împotriva instituţiilor statului? Păi, domnilor mâncători de
rahat, pentru care – vorba adorabilului Petre Ţuţea – democraţia este
contraindicată precum este contraindicat sifilisul la cugetare, marile cotidiene
ale lumii (Le Monde, Washington Post etc.) sunt apreciate ca formatoare de
opinii nu pentru ştirile incerte şi acuzele colportate ba de ortacii lui Traian
Băsescu, ba de adversarii lui, ci pe baza informaţiilor indubitabile furnizate
de ambasade, de agenţiile internaţionale de presă şi, nu în ultimul rând, chiar
de declaraţiile contradictorii ale liderilor USL.
Pentru că cine naiba mai
poate să se încreadă în bunele intenţii ale unei grupări profitoare şi, în bună
parte, infracţională din Parlamentul României, devenită atotputernică prin
racolarea traseiştilor cu dosare penale în regulă, când nedemnii membri ai
acestei grupări conjuncturale sunt de fapt servitorii preaplecaţi ai
plutocraţiei lui Dinu Patriciu, Voiculescu sau Vântu, dar de ochii lumi cochetează
cu democraţia în varianta sa ochlocratică?!
P.S. O ultimă înştiinţare
pentru înverşunaţii mei adversari de opinii, morală, comportament etc.:
Presimţirile voastre negre nu v-au înşelat în ceea ce mă priveşte – nu ajunge
că de ani şi ani fac parte din redacţiile unor prestigioase publicaţii
româneşti din străinătate, precum Curentul
internaţional (apare la Detroit) sau Pagini
româneşti din Noua Zeelandă (apare la Auckland), dar, cu câteva zile în
urmă, Viorel Necula m-a anunţat că am fost cooptat în colectivul redacţional al
revistei Mioriţa. Cu precizarea că nu
pot fi vândut sau cumpărat, întrucât nu primesc nici un ban de nicăieri pentru
sutele de texte pe care le public în zeci de reviste din ţară şi străinătate...
George PETROVAI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu