Pamflet estival de Florica Bud
Sunt atât de fericită încât sar într-un picior, dând ocazie firicelului timid de apă, ce s-a aciuat în
urechea mea dreaptă, să se scurgă lin. El s-a strecurat în conductul auditiv,
în urma dușului barbar care ar fi trebuit să mă trezească din falsa melancolie în
care mă scald de vreo… trei decenii! Sunt exaltată din multe motive pe care aș
putea să le înșir, ca pe niște perle inegale, făcând chiar și un cap de tabel
furibund. Dar… fiind convinsă că nu vreți să mă urmați în starea amintită, lăsându-mă
singură să-i fac față și, fiindcă Onor
Aliniați În Lanțuri Dumneavoastră, v-ați instalat definitiv în lăcașul unde
îmi duc traiul, mă abțin și voi numi doar trei dintre motive, restul închizându-le
ermetic și pe vecie în sipetul cu… amintiri.
Motivul
principal al gestului copilăresc mărturisit ar fi gândul liniștitor că acum este pace. Cele două
motive secundare sunt banal de… umane. Primul ar fi calmul care îmi inundă
ființa, acum că am aflat cum că interpreții cântecului popular ”Puşcă şi cureaua
lată” au picat de acord că mai bine ar fi, și pentru populația feminină dar mai
ales pentru cea masculină, ca acest şlagăr
să nu devină un imn al potenţialilor impotenţi, ci o odă adusă bărbatului în
deplina sa… maturitate. Adică, acelea antipatice versuri care sună cam așa: “ …ce
bărbat am fost odată…” s-au transformat
în liniștitoarele cuvinte: ” …ce bărbat
mai sunt încă!…”, deși rima a fost
ucisă. Ce… dacă? Cui îi mai pasă de o biată rimă? Cel de al doilea motiv
secundar ar fi gândul napoleonic, cum că vom ajunge, noi
românii, cu toţii miniştri, la un moment dat, fără să facem nimic, doar să
respirăm și să așteptăm răbdători să ne vină rândul. Îndemnuri ca: Dormi studente, dormi în pace, țara inginer
te face! se transformă în Anul
Domnilor Miniștri în altele la fel de… somnoroase: Dormi române, dormi în pace, țara ministru te face! Haide, că de
data asta am salvat și rima, dar și onoarea inginerilor, oarecum pătată sau batăr… șifonată.
Știu că țintiți mai sus, cel puțin la funcția de Primi!
Dar să-mi fie cu iertare, Aspiranți Fără
Portofoliu Și Râs, chiar toți nu
putem ocupa acel scaun! Dar așa cum am spus, bastonul de… ministru toți îl avem
în… straiță. Noroc că ne cunoaștem
limitele și, ministeriabili cum ne simțim, nu dorim să ajungem portari,
deoarece acest lucru ar fi mult mai greu în aceste vremuri ciudate și pline de…
mister.
Acum,
că am explicat motivele secundare de bucurie, pot să mă întorc la cel
principal, respectiv pacea; adică... mai bine spus, lipsa războiului împănat cu...
kalanișkoave, grenade, tunuri,
tancuri şi boambe, dar mai ales morți
și răniți și o populație civilă a cărei viață ar fi bulversată ireversibil. De
când am început să pricep, am devenit principalul confident al bunicii Valeria,
născută la începutul secolului al XIX-lea. Draga de ea, a prins cele două războaie
mondiale şi, fără îndoială, trăitoare într-un sat transilvănean multinaţional a
trecut prin multe. Aşa că, lait- motivul din vremea copilăriei mele a fost: Doamne fereşte, de un război! Apoi, cum
am fost un copil plin de energie, căruia nu i-a plăcut să stea într-un loc și
mai ales la... masă, am început să conștientizez că simplul fapt de a nu dori să
gust din mâncare s-ar putea însuma motivelor pentru care omenirea ar ajunge în
pragul unui nou război mondial. Am început să înţeleg că nu este atât de simplu
să menții starea de pace, că ea se construieşte cu fiecare linguriţă acceptată
şi cu fiecare faptă bună. De aici şi până la imprimarea definitivă în memoria
mea a ideii că darul pe care ni-l putem face singuri, nouă şi celor din jur,
este pacea, nu a mai fost decât un strop. Crescând, am conștientizat că faptele
mele, de bună seamă, nu vor declanşa un război. Adult, am înțeles că nu voi
declanșa un conflict armat, dar ceea ce este mai trist, nici nu voi putea opri
războaiele declanșate, uneori, cu atâta ușurință de către alţii. Dar... ceva
tot am să fac. Mă voi teleporta într-un loc îndepărtat, cald, liniștit, unde
pot fi, cel puțin, mușcată de șerpi, scorpioni, crocodili și, mai ales, de
către animalul sacru jawabalindonepupuholaticusecuadorizaurus. Fiind spuse toate acestea, plec cu prima navă
supersonică.... în Bali!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu