Am evitat să abordez subiectul acesta până acum deși, trebuie să recunosc, mă gândesc la el de
mai bine de un an. Deși unii vor spune
că astfel de subiecte nu trebuie discutate în public, că râde lumea de noi –
adică ne pierdem aura sfințeniei
închipuite și știrbim imaginea de neprihăniți
pe care își închipuie unii că o avem
(cred, totuși, că avem o părere prea
bună despre noi) – și că mărturia
Evangheliei are de suferit, personal cred că nu putem trece sub tăcere un astfel
de subiect. Sunt slujitori la ora actuala care percept tarife pentru serviciile
pe care le oferă.
Să clarificăm încă de la început un aspect important. Cred
că este biblic să ne susținem financiar
slujitorii. Argumentele biblice sunt mai mult decât suficiente pentru această
teorie și au trecut vremurile când
derapajele hermeneutice i-au determinat pe unii să susțină că ”păstorul plătit”, la care se refera Hristos în Ioan 10:
12-13, se referă la susținerea
financiară a slujitorilor. Apostolul Pavel este mai mult decât clar în această
privință: ”…Domnul a rânduit ca cei ce
propovăduiesc Evanghelia să trăiască din Evanghelie” (1Corinteni 9:14). Că
Pavel nu s-a folosit de dreptul acesta este altă chestiune – sunt cu totul alte
considerații pe care el le are în
vedere – și nu schimbă rânduiala lui
Dumnezeu. Bisericile trebuie să accepte ceea ce a rânduit Dumnezeu.
Dar nu despre asta e vorba. Problema pe care eu o semnalez
are de-a face cu cei care percep tarife, cu cei care nu vin să slujească până
nu-ți spun în față: ”vin, frate, dar îmi dai atâta…” Și situația e gravă,
pentru că derapajul acesta tinde să se accentueze, mai ales în rândul celor ce,
peste noapte, au devenit un fel de vedete creștine.
Și îi am aici în vedere atât pe
predicatori cât și pe cântăreți. Cred, totuși,
că fenomenul este mult mai accentuat printre cântăreți, pentru că predicatoriii se invita între ei – de cele mai
multe ori – pe baza relațiilor de
prietenie pe care le au unii cu alții.
Este timpul să ne trezim și să oprim
simonia. Avem nevoie de slujitori eliberați
de iubirea de bani, pe care bisericile să-i susțină
financiar, dar care să nu slujească conduși
de dorința unui ”câștig mârșav”.
Nu putem tolera să se facă ordinări pe bani – fenomenul este
răspândit mai ales în diaspora – și
nici să promovăm vedete doar pentru a atrage mulțimile
la biserică. Mulți au căzut în cursa
aceasta diabolică și cred că dacă vin
mulți oameni la biserică – vedetele creștine atrag mulțimile,
evident – ne-am îndeplinit menirea. Nu carisma predicatorilor sau talentul
cântăreților aduc mântuirea în inimile
oamenilor și harul peste biserici, ci
prezența lui Isus Hristos. Nu cred că
Isus se va manifesta printr-un slujitor care abia așteaptă să se termine slujba pentru a-și încasa plicul cu bani. Să le fie rușine celor ce au transformat darul lui Dumnezeu într-o monedă de
schimb!!!
Nu pot să-i înțeleg
pe pastorii care acceptă un astfel de compromis și
continuă să invite predicatori și
cântăreți care au tarife. Lăsați-i cu tarifele lor în buzunar și invitați
slujitori care să vină de dragul lucrării și
care se mulțumesc cu cât le dă
biserica. Cunosc slujitori care au fost mult mai binecuvântați lăsându-L pe Dumnezeu să-i răsplătească și care au căutat mai întâi de toate Împărăția lui Dumnezeu.
Am ajuns în situația
în care vedetele să fie împărțite în
două categorii: scumpe și ieftine. Și, deși
printre pastorii din România se cunoaște
fenomenul acesta, nimeni nu face nimic. Și
uite așa, prin nebăgare de seamă, darul
pe care îl primim de la Dumnezeu pentru a-i aduce Lui glorie se transformă în
darul care ne aduce nouă bani și
glorie. Devenim idolatri pentru că folosim în mod egoist ceea ce Dumnezeu ne-a
încredințat și în felul acesta nu mai putem continua!
”…nu pentru un câștig
mârșav, ci cu lepădare de sine” (1Petru
5:2).
Author: Laurenţiu Balcan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu