Mulți îl cunosc și îl cheamă pe numele său oficial de Dumitru
Fânățeanu, însă pentru mine e Mitică, prietenul meu
de la Baia Mare. Zic mulți pentru că puțini trebuie să fie cei ce nu-l cunosc pe un
areal cuprins între Baia Mare si Baia Sprie; a fost decenii la rând director al
Casei de Cultură din Baia Sprie, iar la tinerețe, pe când purta plete, membru al unor
prestigioase ansambluri artistice ca si cântăreț de mare har.
Mi-a fost dat să-l întâlnesc și
să-l cunosc pentru prima dată în 2009, într-o împrejurare de care "se face
vinovat" poetul Gelu Dragoş. Tocmai îsi lansa o revistă școlară la Mireșu Mare și invitase și un grup de literați de la Baia Mare. Le-a
sugerat ca la întoarcere să se oprească și pe la mine la Lucacești să-mi vadă colecția de artă.Le-am dăruit la fiecare câte o mostră din poeziile mele pe coală
A-4. Lui Mitică i-a picat cu tronc poezia primită, poate și colecția de artă (sau poate
impresionat și
de trista mea poveste - îmi decedase de curând soția), încât, la plecare m-a
chemat la sine, mi-a mai strâns odată mâinile, dându-mi numărul său de telefon și spunându-mi să-l caut, că poeziile mele merită publicate și că el mă ajută să-mi scot
cât mai repede o carte.
Nu
mai țin
minte etapele noastre de conlucrare, însă m-a cucerit prin caracterul său ales;
un om elegant prin gesturi și exprimare, îndatoritor cu toată lumea, dar cu mine atent și stăruitor ca o rudenie
apropiată, ca un prieten de când lumea. A fost primul cititor al poeziilor
mele; mi-a dat aripi și curaj în a înjgheba multe altele.
Nu
peste mult timp mi-a făcut intrarea la Cenaclul Scriitorilor unde am fost
întâmpinat cu caldură și prietenie de regretatul Ion Burnar. Am citit cu emoție, iar la urmă tot Mitică
a fost cel mai bucuros că poeziile mele au fost bine primite. Tot atunci am remarcat o
afinitate reciprocă față de romancierul Victor Tecar.
E de prisos să spun că după aceea a
urmat să public trei cărți de poezie și pictură la intervale scurte: ATELIERUL
DE REPARAT FLUTURI (2009), URCÂND DEALUL (2010), ÎNVAȚĂ-MĂ IUBIREA (2013) și că la toate trei
Mitică mi-a făcut prefețele cu multă dăruire și patos.Tot el mi-a organizat și lansările, mi-a făcut cunoștință
cu multe persoane interesante.
Materialul pentru volumul al doilea îl
alcătuisem în timpul șederii de un an în Canada (răstimp în care și Mitică și-a publicat propriile
cărți:
trei volume de poezie deodată) și mă gândeam cu entuziasm cum o să mă lansez în niște discuții literare cu Mitică și Ion Burnar, scriind pe
tema asta poezia "Vise gratis!", care se încheie cu
versurile:"Vă invit să bem limpezime din ciutura satului -/Pe dumneata, Mitică
Fânățean!/
Și
pe dumneata, Ionu-Împăratului!" Dar n-a fost să fie: Ion a fost tot
bolnav, iar în toamnă avea să se stingă din viață.
Mai trebuie să spun că tot Mitică a fost
trup și
suflet în a mă ajuta să deschid doua expoziții de pictură la Baia Mare, ba încă una și la Mireșu Mare. Mitică face parte din destinul meu!
În apartamentul său modest, dar garnisit
cu cărți
de mare ținută
și
tablouri de gust, am fost primit cu drag în multe rânduri, bucurându-mă de
respectul și
cumsecădenia doamnei sale, Firuța.
Si totuși, bărbatul acesta încă
bine, care e salutat cu drag la tot pasul de trecători, care e gata să sară în
ajutorul aproapelui, care are un cuvânt de bine în ședințele publice - trăiește dintr-o pensie de
mizerie. El arată lumii fața însorită a caracterului său! Sunt mândru că sunt prietenul său ! Sper și în reciprocă!
Dumnezeu să te binecuvinteze,
Mitică!
Ion Georgescu-Muscel
Baden / Ontario / Canada
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu