În urmă cu 39 de ani, debuta în satul Deseşti întâlnirea
anuală, cunoscută acum sub numele de Serile de Poezie ”Nichita Stănescu.” După
numărătoarea întîlnirilor este cea de-a 40-a ediţie. Manifestarea a rămas
definitiv logodită cu Festivalul Internaţional de Poezie de la Sighetu
Marmaţiei. Fiind cel mai vechi din ţară, după cel de la Suceava, care poartă
numele lui Nicolae Labiş. Am trecut dintr-un mileniu în altul, cu drag de
oameni şi de poezie, fără să fim intimidaţi de schimbarea lumii. În satul de pe
Valea Marei, ne-am întâlnit fără tutela apăsată a vremurilor. Eram fascinaţi de
miracolul Cuvântului, dar mai ales, recunosc, de purtătorii lui. Să-l ai pe
Nichita Stănescu, cel care a revigorat lirica românească, în inima satului,
categoric, era o victorie a zborului. De altfel, el a botezat, cu tânara lui
glorie, naşterea acestei durabile manifestări la Deseşti.
Era în octombrie, 1979. Alături, i-au stat atunci, cu
îndrăzneală vizionară, Laurenţiu Ulici, Gelu Ionescu, Dinu Flămând, Damian
Necula, Aurel Pantea. Şi alţi confraţi cuprinşi în istoria literaturii române.
Am citit, recent, un dosar despre festivalurile literare. Au răspuns cei din
Capitală, deşi emblema lor are doar un deceniu de viaţă. Am înţeles, alte
generaţii, alte motivaţii. Aşa că, nu trebuie să uităm de noi, de un fenomen
care a marcat Maramureşul literar. De cei care, de decenii, credem că, în Nord,
întâlnirile literare au împrospătat spiritul locului. Ne-am apropiat de oameni
în agora satului. În cazul meu, Deseşti. Dar durată şi înălţime găsim şi la
Petrova, Cicârlău, ori Săliştea de Sus. Nu uit nici aerul tare al Borşei. Cred
că festivalurile literare sunt un lucru bun, întâmplat literaturii române în
ultimele decenii. Au primenit câmpul literar. Au făcut, şi fac, împrieteniri,
în agora satului, unde se întâmplă un fenomen inedit. Poeţii citesc din poemele
lor, în faţa unor oameni care nu au o pregătire culturală specială, dar au auz
muzical şi vibraţie în suflet.
Îmi aduc aminte de anul 1979, când, la Deseşti, a recitat
Nichita în faţa unei săli pline. O linişte dublată de atenţie. Emblema acelei
curiozităţi a rămas săteanul Ionu Nuţului care, ani la rând, până s-a stins din
viaţă, şi-a ocupat locul, din primul rând, la manifestarea din satul lui. Cu
vremea, întâlnirile de la Deseşti au primit fireasca aură de mândrie locală. Ne
bucuram, şi noi, chemătorii, dar mai ales cei care participau la nunta
cuvintelor. Din ţară şi străinătate. De la cei veniţi de departe, am aflat
despre cultura festivalurilor literare în Europa. Care au apărut, mai intens,
în jurul anilor 70, folosind poezia ca mod de comunicare între oameni.
După cum se vede, ne-am conectat, şi noi, cei din sat, la o
mişcare europeană. Adevărat, aveam garanţii valorice în Capitală prin Laurenţiu
Ulici. Într-un fel, am încercat să nu ţinem seama de graniţe. În mare parte, am
reuşit. Poezia a devenit primul agent curat pentru a călători, dar ne-a
îngăduit să primim şi oaspeţi de seamă. Aceste manifestări au fost iniţiate mai
ales în provincie. Şi la noi, şi în alte ţări. Cine este atent vede că este o
strădanie ca scriitorii din provincie să primească rang în comunităţile locale.
Fără a face, pe cât se poate, rabat la valoare. Dar şi cei consacraţi sunt
validaţi, în sat, de un public inedit. Un fost ministru al culturii îmi spunea
că există o preocupare pentru ca poezia, literatura, să se impună în Europa
locală.
Adică ceea ce noi am început, cu aproape patru decenii în
urmă, şi la Deseşti. Am constatat că o asemenea manifestare împrospătează aerul
spiritual al unei comuniţăţi. Devine un magnet al locului. Satul ar fi rămas cu
datele lui esenţiale, dar fără această cunună nuntită. Este în firea omului, şi
a locului, să se arate lumii. Noi tocmai acest firesc l-am îndeplinit. Aşa, în
cele patruzeci de ediţii, s-a perindat pe la Deseşti o bună parte a literaturii
române. Dar şi scriitori din alte ţări care au luat satul cu ei. Deseştiul a
ajuns în Serbia, Ungaria, Elveţia, Ucraina, Cehia, Republica Moldova, Israel.
Din Ungaria ne-a trecut pragul chiar preşedintele Uniunii Scriitorilor, poetul
Szentmartony Janos.
Cu bunii prieteni de la început de drum – Vasile Pop-Taina,
Andrei Făt, Petre Verdeş, am convins autorităţile, care s-au perindat la conducerea
comunei, că e bine ceea ce facem. Am dorit să luminăm, cu puterea Cuvântului,
locul în care ne-am născut. Mulţi prieteni din împrejurimi au intrat în
rezonanţă cu noi. În fiecare an, am fost balanţa cea dreaptă a Oraşului.
Prelungirea spre munte a unei călătorii de iniţiere, în numele poeziei.
La cea de-a 40-a ediţie, fac o reverenţă şirului de săteni
care au deschis porţile Deseştiului unor mari scriitori. Minţi luminate, care
ne-au ferit de confuzii. Aici s-au tocmit prietenii literare. Pruncii satului
veneau la întâlnirea cu metafora. Unora le-a fost de folos. Vorbesc şi scriu
frumos în limba română. Nu ne-am dorit mai mult. La Deseşti au primit botezul
valorii nume de referinţă ale poeziei contemporane. În acest an, invitat de
onoare este scriitorul Arcadie Suceveanu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din
Basarabia. Sub semnul Anului Centenar.
Satul Deseşti va fi, din nou, o agora
a poeziei.
