După aderarea la UE, drepturile persoanelor cu handicap sînt
promovate de statul român printr-o legislaţie mai ales de susţinere financiară,
însă scopul final – integrarea şi incluziunea socială a acestor oameni speciali
– nu este atinsă. Parlamentul a încercat mai întîi o lege prin care firmele cu
peste 50 de salariaţi sînt obligate să angajeze 4% persoane cu dizabilităţi şi
de curînd norma a scăzut la 2%, însă nu va putea fi pusă în practică nici de
această dată, deoarece avem prejudecăţi şi acuzăm sistemul de asistenţă socială
că eliberează certificate de dizabilitate pentru persoane sănătoase.
În Maramureş, sînt înregistrate 32.000 de persoane cu
afecţiuni fizice, mentale sau senzoriale, care nu au abilităţi să-şi desfăşoare
activităţile cotidiene în mod normal, ci într-un fel special. Statul nu poate
asigura alocaţii financiare suficiente pentru ca aceştia să fie îngrijiţi,
recuperaţi, integraţi şi incluşi în societate, aşa că familia le asigură nevoile
esenţiale, însă de cele mai multe ori nu deţine resursele necesare pentru
recuperarea capacităţilor de abilitate. În cazurile grave, greutatea cade pe
stat, care are instituţii specializate de ocrotire, inclusiv şcoli speciale.
Totul costă, protecţia socială ajunge în ţările dezvoltate
să consume un sfert din bugetul de stat. La noi, se alocă circa 15%, deşi
nevoile ar fi mai mari. Judeţul Maramureş alocă pentru cele 32.000 de persoane
cu handicap fizic, psihic sau de percepţie suma de 62 de milioane de lei pe an
(2016), ceea ce în medie înseamnă 200 de lei pe lună şi persoană cu handicap.
Puţin pentru mulţi! Se pune problema dacă medicii au evaluat corect starea de
handicapare, sau se întîmplă ca la pensionarea de boală (recenta acuzaţie de
mită multiplă fiind de natură să întreţină suspiciunile, după ce de o vreme se
părea că medicii de medicina muncii îşi fac treaba în mod legal).
Adulţii cu handicap au dreptul la aceeaşi şansă de a munci
ca cei fără handicap, statul îi susţine financiar pe primii. Continuînd logica,
numărul de persoane cu handicap va creşte şi se păstrează confuzia că orice
boală cronică reprezintă un handicap. Tocmai limita aceasta este în discuţie!
Statisticile ne arată că în România sînt 3,5 milioane de oameni cu boli cronice
şi 1,5 milioane de persoane cu dizabilităţi. Fie statisticile sînt mincinoase
(medicii raportori exagerează), fie acesta este adevărul, că sîntem un popor de
oameni bolnavi şi cu handicapuri, care nu pot munci.
Sistemul de asistenţă socială triază cererile cetăţenilor.
Anual, 18.000 de maramureşeni vor să intre în reţea şi fac cerere să fie
asistaţi social, iar sistemul îi verifică şi pe unii îi scoate din listă, însă
pe la anul viitor fac altă cerere. Sistemul nu este transparent, nu cunoaştem
afecţiunile pentru care poţi fi pensionat de boală, aşa că mulţi încearcă marea
cu degetul şi sînt dispuşi să recunoască faptul că suferă cu nervii, se
internează în spitalul de psihiatrie, pentru a se pensiona mai devreme. Nu poţi
trăi cu 520 de lei pe lună şi cu atît mai puţin cu ajutorul de handicap, dar
sumele se adună, mai primeşti venitul minim garantat, alocaţia pentru copii,
alocaţia complementară, ajutorul pentru încălzire. 83 de maramureşeni cu HIV
capătă hrană gratuită de la stat.
Reţeaua de ajutor este asaltată de cereri, iar dacă
controlul nu se face eficient, apar fraudele. În Maramureş, 7 inspectori
sociali verifică actele pentru cele 100.000 de persoane care beneficiază de
asistenţă socială. La aeroport şi la cinema-city, nu există facilităţi pentru
persoanele cu handicap motor!
Rar apar cereri de angajare. O persoană cu handicap a venit
la redacţie şi ne-a spus că doreşte să lucreze. Din rubrica „Oferte de locuri
de muncă”, i-am oferit telefonul unei firme care caută un supraveghetor.
Trebuie să ne schimbăm cu toţii, să acceptăm alături de noi
persoane cu dizabilităţi care vor să muncească, dar pentru aceasta trebuie mai
întîi să le creăm condiţii de acces la mediul fizic, informaţional şi
comunicaţional – ceea ce costă resurse (nu avem rampe pentru cărucioare la
instituţii, şcoli, firme!). Este un drept al acestor persoane, prin lege, dar
nu o respectăm şi nu înţelegem ce înseamnă funcţionarea, dizabilitatea şi
sănătatea. Ar trebui!
Autor: Nicolae Goja
Sursa: Graiul Maramureşului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu