Starea națiunii sub capete pătrate

Ani de zile am avut o rubrică numită „Starea națiunii”, în care urmăream tot ce mișcă pe scena politică și sancționam, fie prin limbaj demascator, de atitudine, în stil eminescian, fie în limbaj pamfletar, caragialesc. Și unul din prietenii ziariști de la ziarul la care publicam constant acest serial, mi-a spus să adun aceste articole-pamflet într-o carte. Și am început să fac munca asta, dar noi priorități m-au împins spre alte direcții și cartea a rămas neterminată. Dar am s-o termin. Și am să adaug și ce scriu acum. Un calup foarte important din ea, fiindcă se potrivea, numit „Gașca, dușman al Spiritului critic”, l-am inclus în volumul recent apărut Spiritul critic (Ed. Scriitorilor, 2017), lansat în septembrie la Festivalul „Enescu” și apoi la Librăria „Sadoveanu”.

Dar nu mică mi-a fost mirarea când am descoperit că există la TVR o emisiune numtă „Starea nației”, realizată de un tânăr necunoscut pentru mine, despre care nu am mai auzit, pe nume Dragoș Pătraru (n. 1977, Ploiești), care o realizează în limbaj pamfletar, propunându-și cam aceeași arie tematică pe care am abordat-o și eu în serialul „Starea națiunii”!

Colosal! Ține-o, Doamne! Nu mi-a venit să cred că la TVR, unde am lucrat și eu ani buni, se poate întâmpla așa ceva! Chiar că este incredibil să vezi o emisiune devastatoare la postul care, prin statut parcă, este tributar puterii, angajat în barca politică a țării, la cheremul parlamentarilor, al votului lor, care decid dacă postul merge bine, adică bine în favoarea lor, dacă nu cumva s-a abătut de la principiile statului de drept, pe care ei le încalcă grosolan, în văzul lumii. Dar, la urma urmei, TVR nu este un post public, plătit din banii contribuabililor, așa cum sunt plătiți și parlamentarii, de altfel? Nu este firesc ca el să reprezinte poporul român, vocea națiunii, căreia Pătraru îi zice nație?!

Diferența dintre națiune și nație o dă însuși limbajul. Termenii înseamnă cam același lucru, dar nație este puțin peiorativ, are un parfum pamfletar, fiindcă se referă la poporul de jos, la omul de rând, așa cum este și rubrica din sânul emisiunii numită „Vax populi”, în loc de „Vox populi”. Până și vocea poporului este persiflată, fiindcă a devenit vax, ca materia statuilor de la Muzeul Madame Tussauds! Starea nației este de plâns. Păi nu de ceară sunt acele personaje, care, la întrebarea: „Știți pe ce planetă ne aflăm?”, de pildă, răspund: „Nu știu. Eu nu sunt din localitate”. Și el era chiar din localitatea unde se făcea reportajul, undeva la țară, în jurul Bucureștiului. Dar el era un vax. Și cum vox a devenit vax, așa și națiunea a devenit nație, cuvânt care poate fi tradus și prin „n-ați-o ție, dă-mi-o mie”, ce definește foarte bine jecmăneala pe care o înfierează Pătraru cu multă ironie și vehemență. Fiindcă pe bandiți și javre, nu poți să-i tratezi altfel. Și defilează prin emisiunea lui Pătraru personaje ca Iohannis, Dragnea, Tudose, Tăriceanu, Băsescu, Toader, Mișa, Udrea, Ponta, Orban, Plumb, Olguța Vasilescu, toți, nu este iertat nimeni, toată clasa politică și tot ce este mai de râs în ea și în evenimentele ce au loc la zi în țara noastră.

Starea nației, a poporului de jos, este de plâns. De ce? Din cauză că starea națiunii a fost adusă de poporul de sus, de clasa politică, la starea de jos, adică la disperare, la haos, prin abuzul de putere, prin corupție, prin lipsa de personalități de la conducerea țării. Arma numărul 1 în demolarea politicienilor este logica. Chiar logica elementară. Pătraru nu face decât vânează lipsa de logică din afirmațiile oamenilor politici, le arată lipsa de cultură, incapacitatea de a gândi. Altfel spus, îi prinde cu mâța-n sac, cu minciunile. Se revelează o clasă politică mitomană, care se îneacă în promisiuni, incapabilă de a face o lege, ca legea pensiilor, promisă în campanie, incapabilă de coerență, una spune și alta face sau se face că face, fiindcă de făcut nu face nimic, decât minte. Prăpastia dintre adevăr și aceste gogoși ale politicienilor este uriașă și evidentă, fiindcă este judecată cu logica ecuației de trei simple. Și se aduc pe micul ecran probe, adică declarațiile mitomanilor. Când un președinte de partid este demascat că minte de îngheață apele, că este incapabil de o coerență elementară, ce credeți că face el? Își dă demisia, cum ar fi normal? Nu, continuă să mintă. Cât timp? La infinit. Fiindcă nu este nimeni care să-l oprească, să-l debarce, fiindcă toți sunt din același aluat. Pleacă el, vine altul în loc, poate și mai nătărău. Emisiunea lui Pătraru ne arată că trăim într-o permanentă criză, într-un paroxism al incompetenței, că starea naținii este o stare de apocalipsă, dar există totuși spreranța că poporul de jos are o socoteală, își așteaptă victimele la cotitură. Și că sancțiunile, când vor veni, și vor veni!, vor fi nemiloase.

Indiscutabil, este cea mai bună emisiune politică din România, o țară mândră, dar înecată în emisiuni obosite, moarte, în divertismente fără haz, la care cred că se mai uită doar rudele actorilor amatori care au îmbătrânit pe micile ecrane. Invazia de prostituare estetică pare că nu se mai termină. Și a venit această gură de aer, ceea ce însemnă că nu totul este pierdut, Pătraru arată că este mereu în formă, bine documentat, stăpânește foarte bine materia, foarte generoasă, de altfel, în prostii, fiindcă e suficient să arate ce enormități mai emit personajele. Este o muncă de selecție, de punere față în față sau în paralel a unor declarații. Ceea ce dovedește că are o echipă foarte bună de urmăritori. Felul cum taie la montaj este cheia acuzelor și a pamfletului. Plus că mai aduce în montaj și replici sau mici fragmente din filmele românești, care se potrivesc cu situațiile pe care le critică. Ba adaugă și personaje fictive sau simbolice, precum un mecanic al mașinii politice, nefuncțională și imposibil de reparat.

O astfel de emisiune arată cât de penibili sunt alde Cristoiu, CTP și alți așa-ziși „analiști politci”, obosiți, plictisiți, desfigurați de bătut apa-n piuă, fără idei, fără nerv, niște epave, cărora Pătraru le dă o lecție prin puterea de penetrație rapidă a faptelor și reliefarea acidă a persoanjelor incriminate. Pe când ceilalți se câcâie, se bâlbâie, o fac pe „profesioniștii” (mostră de imbecilitate!), el trage direct la țintă, simplu, normal, logic. Pătraru este tocmai vocea care lipsea, o voce normală, în contra curentului general, înecat în vorbăreală, al „analiștilor politici”, care au dus discursul logic la o sofisticăreală sufocantă, un păienjeniș în care se încurcă ei înșiși. Ei au complicat la culme ceea ce trebuie să fie simplu ca bună ziua.Dragoș Pătraru să nu se lase, să continue această emisiune, orice s-ar întâmpla. Are har, are puterea de a-i lua pe toți grangurii în tărbacă, fără complexe, cu curaj, ca un Don Quiote în lupta cu morile de vânt. Și îi spun că toți stau cu ochii pe emisiunea lui și că are susținători. Ca să-și facă aliat și alte idei, îi recomand să caute articolele mele despre „starea națiunii sub animalul politic” sau despre „statul de gașcă”. Să-și facă aliați din oamenii care nu se tem de adevăr.

Se spune că umorul nu a scăpat lumea, așa cum nici umorul emisiunii „Starea nației” nu va scăpa România de sinistrele personaje care o conduc. Din galeria pe care o are în vizor Pătraru, nu există nici un personaj pozitiv. Nici mai de Doamne-ajută. Dar ce, în lumea lui Caragiale există? Există câte o Mița Baston sau o Zoe, „damă bună”, dar care nu face decât încurcă ițele, cam ca Nuți din Pleșcoi, deși acum au apărut în joc și alte Mițe, ca Rovana și Olguța. Nici nu trebuie să le schimbe numele, sunt de acolo, din piesă.

*

Am auzit că, la un moment dat, emisiunea lui Pătraru, nume care este el însuși foarte potivit cu starea, căci exprimă tocmai capetele pătrate care ne conduc, care se află în vizor, a fost desființată, mutată o vreme pe alt post, sigur că au fost presiuni, ca vocea unui astfel de justițiar să moară. N-a murit, a înviat, fiindcă națiunea are nevoie de o asemenea voce despre vaxul nației. Și locul ei este chiar aici, la Televiziunea publică. O țară care nu are astfel de emisiuni nu e normală, nu e întreagă. Emisiunea lui Pătraru e un semn de normalitate.

Astfel de emisiuni am văzut cu duiumul în America. Mai ales de când a apărut Trump la cârmă cu aberațiile lui, de tipul „fake news”, pe care ziariștii le-au sancționat prompt. Cred că niciodată în America nu au existat atâtea emisiuni pamfletare ca acum, atâția actori mari care să-l interpreteze pe Trump sau clona lui. Zeci de emisiuni l-au făcut harcea-parcea, l-au adus la ordine, la locul pe care trebuie să-l ocupe un președinte într-o istorie măreață, pe care nu el a făcut-o, el este doar beneficiarul ei. Democrația nu este o invenție proastă a lui Trump, iar sistemul îl sancționează. Acolo sistemul funcționează și emisiunile pamfletare, care lovesc la țintă, au efect, dovadă că Trump a fost pus la punct, s-a domesticit, intră în rând, cum se spune. Va putea emisiunea lui Pătraru să pună la punct o întreagă clasă politică în derivă, ar putea ea să aducă România la normalitate? E greu de crezut, cu o floare nu se face primăvară.
Și-apoi, ca să aibă efectul scontat, trebuie ca sistemul să funcționeze. Funcționeză? Nu. Acesta este și scopul politicilor, să facă ca o astfel de emisiune să nu aibă efect. Dar e bine că există. Poate va mai apărea și o altă floare. Și alta. Și vom avea un buchet. E limpede că românii au talent și că vor supraviețui oricăror miasme care sufocă aerul națiunii. Mai multe refectoare pe clasa politică, incisive, satirice, vor avea efect, vor face ca stâlpii nației să se clatine, iar stâlpii națiunii să se întărească dacă sunt bine înfipți în adevăr.

Trebuie să dispară însă emisiunile de compromis, gen „Profesioniștii”, „Las Fierbinți”, „La Măruță”, „Chefi la cuțite”, „Cârcotașii”, „Te pui cu blondele?”, „Aici eu sunt vedetă”, „Mondenii”, „Românii au talent”, o imitație penibilă, o caricatură, a celebrei emisiuni americane „America’s Got Talent”, unde juriul e format din mari personalități, de la care tinerii și noi toți avem de învățat ceva, pe când la ProTV, concurenții sunt mai breji decât figurile din juriu, cu totul insipide. Probabil că o fi ceva de capul uneia, Delia, dar e ridicolă, de parcă ar fi extrasă din piesa „Femeile savante” de Molière, nu are ce căuta într-un juriu care dă note unora mai talentați decât ea, așa cum nici ceilalți juriști nu sunt mai pricepuți, plus că ei apar în mai toate emisiunile muzicale, precum „Vocea României”, de parcă românii și-au secat valorile, personalitățile din muzică! Pătraru ar trebui să selecteze și enormitățile pe care le emană acești jurați, sunt la fel de oligofrene ca răspunsurile din secvența „Vax populi”. De ani de zile defilează aceeași echipă de juriști amatori, care tot dau lecții altora, când ei sunt primii care ar trebui să primească lecții de profesionalism. Trebuie mereu, de la un sezon la altul, împrospătate aceste jurii, care se comportă de parcă emisiunile respective ar fi moșia lor, iar ei, zei, carre dau verdicte! Așa cum trebuie împrospătate toate emisiunile îmbătrânite. Dar ce-au făcut mai marii lor fără idei? Au schimbat titlurile unor vechi eminiuni penibile, adică au vopsit gardul, dar înăuntru a rămas tot leopardul, tot formulele insipide și învechite, cu trupe expirate, ca „Vouă”, ca schizoizii din ex-Puii mei, ca show-ul sinistru al unui căpos (Capatos), căruia i-au zis „Xtra Night Show”, ca să nu înețegi nimic! Un titlu de emisiune trebuie să atragă, să fie ca o țintă și să fie și pe românește, dar „revoluția” a atins numai titlurile, pe bază de jocuri de cuvinte sau sonorități, ca „România 9”. Sigur, nu este vorba despre nici o Românie nouă, ci de una ruptă-n două sau în nouă! Cel puțin România lui Pătraru este România la pătrat (la capete pătrate) și ne mai dă o speranță prin profesionalismul ei, prin faptul că e posibil să nu apară compromisul (fiindcă presiuni există destule, nu ne îndoim). Sau ce să înțelegem din titluri ca „Za Za Sing”, „iUmor”, „Next Star”, „FANtastic Show”, „X Factor” și alte zeci ca ele? E o aglomerație sufocantă. Storc băieții lămâia. Aceeași lămâie, o dau de la unii la alții. Aceleași teme și belele.

Când nu existau televiziunile pe lume, mărturisesc că ne jucam mai frumos, mai sănătos, oricum, cu mai multă imaginație decât se joacă azi acești tineri pe micile ecrane, care ne intră nespălați în casă. În loc de o emisiune și bună, o sută proaste, varză, fără idei, fără oameni talentați în ele, fără personalități, de aceea seamănă izbitor în prostie unele cu altele, ca și făcătorii între ei. În toate emisiunile muzicale, se târguie cam același scenariu, iar concurenții sunt mai breji decât membrii juriului. Nici nu este greu, cu un juriu întârziat! Românii sunt un popor muzical, de unde atâtea falsități, de unde atâtea emisiuni muzicale nedogite, ca niște instrumente dezacordate? Sau la capitolul muzică populară, e incredibil! Românii au un folclor fantastic, poate cel mai original din lume, atunci de unde atâtea stilizări insipide, mârlănii vocale, atâta amatorism ca în emisiunile de muzică populară?

Nu mai vorbesc de cantitatea uriașă de filme proaste, de reluări criminale, numai filme de serie B, cu violuri, bătăi, crime, prostituție. Televiziunile din România au devenit latrina producției mondiale de filme comerciale second hand. Dar despre acest aspect am scris nu o dată, când am făcut o analiză specială, la obiect. Aici mă refer la divertisment, la emisiunile produse de televiziunile noastre. Divertismentul este dominant, dar cu ce? Cu tot felul de umpluturi, care umplu lipsa de idei a televiziunilor falimentare, incapabile de producție proprie, cu altoiuri comice însă, chinuite, obosite, ca „Stela și Arșinel”, căci majoritatea posturilor practică un umor care le convine guvernanților, fiindcă arată ca o mângâiere pe umeri.
Nu, e nevoie de un umor incisiv, radical, ca o invectivă, ca o satiră pe bază de date foarte exacte și concrete, pe dezvăluiri parodice, pamfletare, care să usture. E nevoie de un bici comic care să facă mârțoaga politică să se trezească la realitate, să se întrebe dacă mai este cal bun la ceva ori aut! Și dacă suflul proaspăt de moralitate începe de aici, dacă vom avea un umor de calitate, ca în paremiile românești, avem speranța că totul se va aerisi, că România va scăpa, în sfârșit, de capetele ei pătrate. Marea aeriseală e posibilă.

Autor: Grid Modorcea

Sursa: NapocaNews