vineri, 30 noiembrie 2018

Ce a urmărit Klaus Iohannis prin discursul său violent din Parlamentul României? În inima Albei Iulia a fost montată o bombă cu ceas…

Discursul lui Klaus Iohannis, care a deschis sesiunea jubiliară a Parlamentului României dedicată Marii Uniri, incită la nesupunere civică. Și la violență. Împotriva majorității parlamentare. Și a Guvernului. Iar primul moment în care susținătorii săi se pot manifesta public este sărbătoarea de 1 decembrie de la Alba Iulia.


În plan secund, sărbătorile programate la București. Nici discursul liderului USR Dan Barna nu a fost mai prejos. Și de mai multe săptămâni, în spațiul virtual, adepții #Rezist sunt chemați să se manifeste. Într-un mod izbitor de asemănător celui care a precedat evenimentele din 10 august. În fine, în inima Albei Iulia a fost montată o bombă cu ceas. Austriacă. Cu sprijinul primarului liberal Mircea Hava. Iată ingredientele unui scandal de tip exploziv.
Putem foarte bine să începem cu sfârșitul enumerării de mai sus. Știți care este una dintre semnificațiile cifrei 303? Știți ce legătură există între această cifră 303 și evenimentul pe care românii îl sărbătoresc la 1 decembrie? Aparent, niciuna. În urmă cu 303 ani, nu cu 100, nu cu 200, nici cu 300 sau 500, Austro-Ungaria a terminat cu succes o serie de lucrări pentru zona fortificată a Municipiului Alba Iulia. Lucrări care au fost restaurate în ultimii ani. Cu ocazia sărbătoririi Marii Uniri, care a avut loc acum 100 de ani, la Alba Iulia, pe Podul Unirii, au fost montate două uriașe panouri luminoase pe care scrie „303”. Ele se vor vedea din orice poziție de către participanții la eveniment. Atât de către cei care vor asista la dezvelirea simbolică a monumentului Marii Uniri, închinat eroilor neamului, cea mai mare lucrare de artă plastică din România, cât și de către zecile de mii de concetățeni, care se vor aduna în jurul Mitropoliei. Cele două panouri luminoase devin un reper. Ele constituie totodată un act fățiș de provocare săvârșit împotriva românilor.
România nu sărbătorește pe data de 1 decembrie 2018 303 ani de la fortificarea zonei militare a Municipiului Alba Iulia. De către armata austro-ungară. România nu omagiază cu acest prilej Austro-Ungaria. Dimpotrivă. Marea Unire, ca și independența României, s-au produs cu totul și cu totul împotriva voinței Austriei și Ungariei. Cele două evenimente strâns legate unul de altul, care stau la baza istoriei moderne de 100 de ani a locuitorilor acestui pământ, parte dintr-o istorie de 6000 de ani, s-au produs tocmai ca urmare a distrugerii Imperiului Austro-Ungar. La capătul Primului Război Mondial, în urma unor jertfe colosale, inclusiv ale poporului român, din cenușa imperiilor dispărute, inclusiv din cenușa Austro-Ungariei, a răsărit România. Un corp de armată de 80.000 de oameni, alcătuit cu multă trudă din rândul românilor care scăpaseră de moarte și fuseseră demobilizați, a asigurat protecția necesară Marii Adunări Populare de la Alba Iulia care a proclamat Unirea, a protejat de distrugere Viena și a apărat Budapesta de ciuma bolșevică. Noi asta aniversăm. Nu fortificațiile Imperiului Austro-Ungar de acum 303 ani.
Ce au urmărit inițatorii acestui act de provocare, care au montat panourile cu pricina, înfingându-le în inima istorică a Municipiului Alba Iulia? Ce urmăresc inițiatorii unui pelerinaj după 303 ani al unor cetățeni austrieci pe jos și călare, caii hrănindu-se cu ovăz românesc, care străbat în aceste zile în lung și în lat demonstrativ Centrul Vechi al Municipiului Alba Iulia? Ce urmăresc fasciile #Rezist, care
își invită adepții să transforme Marea Adunare Populară de la Alba Iulia, la care s-ar putea să participe sute de mii de români bine intenționați, sute de mii de patrioți români, într-o debandadă, prin deturnarea evenimentului și transformarea lui într-o manifestație anti-PSD și antiguvernamentală?
Ce a urmărit Klaus Iohannis prin discursul său violent din Parlamentul României? Dar Dan Barna? De ce sunt eu astăzi nevoit să avertizez societatea românească că, din nou, se pregătește ceva la București și Alba Iulia gen evenimenimentele din 10 august anul curent? De ce trece pe plan secund excepționala lecție de istorie pe care ne-a oferit-o ieri, în plenul Parlamentului, Călin Popescu Tăriceanu? Sau lecția exemplară de civilizație și civism dată de premierul Viorica Dăncilă, aplaudată la scenă deschisă, pentru că a propus ca măcar cu această ocazie de mare sărbătoare să fie instaurată, fie și temporar, o pace în războiul româno-român? De ce nu pot remarca cu insistența necesară excepționalul discurs al lui Varujan Vosganian referitor la drepturile și libertățile minorităților? Sau discursul tot liber și tot excepțional al lui Varujan Pambuccian, care cu realism a arătat cât de târziu autoritățile române și-au onorat angajamentul luat prin Actul Fundamental de la Alba Iulia de-a acorda drepturi egale evreilor? De ce nu pot să dedic acest editorial excepționalului și emoționantului discurs al Custodelui Casei Regale Margareta, care a evocat uriașele sacrificii făcute atunci de poporul român?
Din nou războiul româno-român, din nou uriașa vrajbă ne animă și ne aduce pagube greu de măsurat. Mai devreme sau mai târziu, vinovații vor trebui să plătească pentru intenția de a transforma într-un scandal aniversarea celor 100 de ani de stat unitar român.
Autor: Sorin Roșca Stănescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu