de Gheorghe
Pârja
Mai zilele trecute, o ştire mi-a atras atenţia! Laserul de
la Măgurele a atins cea mai mare putere din lume. 10.88 pentawatti, o cantitate
imensă de energie, concentrată într-o rază de lumină. Este o premieră mondială,
care s-a petrecut în România. Cred că această mare izbândă pansează multe răni
lăsate în sufletul nostru de retorii neputinţei, care demonizează rînduielile
din ţară de dragul răului. Care se vinde mai bine decât binele. Despre curajul
de la Măgurele am aflat tocmai la Săliştea de Sus, de la regretatul academician
Ionel Valentin Vlad, fost preşedinte al Academiei Române. De profesie inginer
electronist, peste o jumătate de veac a fost cercetător la Institutul Naţional
de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Laserilor de la Măgurele. Acolo a
înfiinţat şi a condus un laborator de studiere a acestui fenomen care ne
provoacă uimiri.
La şezătoarea aceea de pe Iza, academicianul Vlad, care nu
uita niciodată să spună că are rădăcini în Maramureş, ne-a povestit pe
înţelesul tuturor despre mândria naţională de la Măgurele. Pentru un om
obişnuit este greu de priceput ce înseamnă 10 spre 11 pentawatti. Am aflat
lămurirea dată de academicianul Nicolae Zamfir, directorul proiectului:
”Laserul a dezvoltat o putere mai mare decât am visat noi. Ca să înţeleagă
lumea, sunt zece milioane de miliarde de waţi. A zecea parte din întreaga
putere a Soarelui pe Pămînt concentrată într-o rază de lumină”. Febra laserilor
a cuprins întreaga lume. Printr-o decizie politică, în urmă cu zece ani,
România a decis să construiască, să participe la această cursă mondială de a
realiza cel mai puternic laser din lume.
În urmă cu un deceniu cea mai mare putere era sub un
pentawatt. Între timp, domeniul a explodat, a fost o cursă la care au
participat foarte multe din ţările dezvoltate ale lumii. Astăzi există zece
laboratoare cu laser cu o putere de peste un pentawatt. Un concurent serios al
României se află în Coreea de Sud, care a atins doar patru pentawatti. Cum a
început aventura? Academicianul Nicolae Zamfir şi cercetătorul francez Gerard
Mourou plănuiau să construiască, la Bucureşti, un centru care să combine fizica
laserilor şi fizica nucleară.
Aşa a început povestea laserului de la Măgurele, poate cel
mai ambiţios proiect la ora actuală din România.
Recentul laureat al Premiului Nobel pentru Fizică,
profesorul Mourou, a spus în public ce importanţă mondială are acest sistem,
care a cântărit substanţial la obţinerea nobilei distincţii. Proiectul Lumina
Extremă este un nou laborator european, cu o gamă diversificată de domenii ale
ştiinţei. O întrebare firească: ce foloase aduce acest proiect? Cu ajutorul
acestui laser se pot crea fenomene noi, să se urmărească comportarea materiei
în condiţii extreme, se pot desluşi tainele Universului. Se vor dezvolta
tehnologii folositoare societăţii. Mai ales în sănătate şi cercetare în
domeniul medical. Şi multe altele care nu încap aici.
Performanţă unică în lume! Eu m-am bucurat de două ori.
Pentru fapta uriaşă povestită mai sus şi pentru că în Soarele din România şi
Maramureşul are câteva raze. În primul rând pentru academicianul Vlad, care s-a
revendicat maramureşean. Apoi am descoperit în conducerea proiectului un nume
cu rezonanţă de pe la noi. Domnul Ioan Dăncuş este directorul Departamentului
Lasere din cadrul proiectului de la Măgurele. Pentru a-mi domoli curiozitatea,
l-am sunat pe prietenul Mihai Dăncuş, cunoscutul cercetător al etnografiei
Maramureşului. Îmi răspunde cu emoţie: ”Da, este nepotul meu, băiatul fratelui
meu Nelu. Mă mândresc cu el, nu că suntem neamuri, ci că Maramureşul a dat o
minte strălucitoare. Bine faci că nu uiţi de valorile noastre.”
Soarele din România are şi câteva raze din Maramureş.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu