Caracalul bate prezidenţialele

 Principalii candidaţi prezidenţiali se cunosc. Surprizele pot apărea doar dacă unul dintre cei trei sau patru favoriţi se retrage din cursă înainte de a începe campania electorală oficială.

Cu toate că sondajele încă nu au dat o idee despre un top, fie el şi provizoriu, atenţia opiniei publice este aţintită pe doi candidaţi: preşedintele Iohannis si premierul Viorica Dăncilă. Ei atrag atenţia nu prin prestaţia lor de prezidenţiabili, ci prin natura funcţiilor pe care le ocupă.

Este o hârjoneală cu care lumea s-a obişnuit. Primul ministru cere ceva, preşedintele refuză. Cine nu ştie acest lucru?

Cine nu ştia că preşedintele va refuza remanierea propusă de primul ministru? Nu era nevoie decât de o confirmare formală. Pe care preşedintele a şi făcut-o joi seara.

Aşadar, neprimind aprobare de la Cotroceni, primul ministru se vede obligat să meargă cu propunerile în Parlament pentru a obţine voturile necesare pentru o nouă structură a guvernului.

Dacă ar exista o majoritate parlamentară situaţia s-ar rezolva rapid. Odată cu ieşirea ALDE de la guvernare aritmetic nu mai există majoritatea PSD-ALDE. Dilema provine din seria de întrebări care planează asupra partidului. ~n mod normal ar fi trebuit făcut un anunţ oficial din partea conducerii ALDE, făcute publice motivele pe o foaie de hârtie, punct cu punct, nu spuse din vârful limbii.

Ambiguitatea comunicării i-a oferit premierului Dăncilă şansa de a intra pe teritoriul ALDE pentru a-şi asigura o majoritate necesară menţinerii la guvernare.

Cu toată criza politică, despre care PSD se face că nu există, iar preşedintele Iohannis nu o anunţă ca atare, opinia publică este mult mai atentă la fenomenul Caracal decât la frământările politice.

Caracalul bate prezidenţialele. Monstrul de la Caracal are deja mai multă notorietate decât toţi candidaţii la un loc, exceptându-i pe preşedintele în exerciţiu şi şeful guvernului.

Despre criminalul Gheorghe Dincă se vorbeşte mai mult decât despre prezidenţiabilii Dan Barna, Mircea Diaconu, Theodor Paleologu, Kelemen Hunor şi toţi ceilalţi.

Notorietatea criminalului Dincă tinde să bată notorietatea liderilor politici, de la Ludovic Orban la Rareş Bogdan, de la Kelemen Hunor la Eugen Tomac, ca să nu vorbim despre proaspeţii europarlamentari.

Dincă, marele criminal, mai are un merit: din cauza lui nu se mai vorbeşte despre independenţa procurorilor. Ce partid are acum curajul să ceară independenţa procurorilor atâta vreme cât de săptămâni întregi ancheta bate pasul pe loc?

Mai mult decât atât, procurorilor şi poliţiştilor implicaţi în evenimente li s-au deschis dosare penale. Caracalul a dezvăluit carenţele, slăbiciunile sistemului juridic. Datorită crimelor comise de Dincă află toată lumea că există reţele de trafic de persoane, că prin multe oraşe clanurile fac legea, poliţia şi unii procurori fiind la cheremul unor interlopi. Dacă nu era Dincă nu se putea demonstra atât de repede şi fără putinţă de tăgadă că serviciul 112 nu funcţionează la capacitatea cerută. Ba chiar este un fel de jucărie a angajaţilor.

Nu în ultimul rând cazul de la Caracal ne-a arătat că avem un preşedinte slab, un prim ministru care nu ştie ce să facă, un ministru de interne şi unul de justiţie fără autoritate, un procuror general care nu are instrumente legale de a trage la răspundere un procuror care nu şi-a făcut datoria.

Vorbim mai mult despre un criminal decât despre oricare alt politician. Oare asta nu demonstrează suficient de mult că statul este o maşinărie ruginită? Cine îl poate schimba? Cei care l-au condus până acum? Nu contează că se numesc Traian Băsescu, Călin Popescu Tăriceanu, Victor Ponta, George Maior, Liviu Dragnea sau Klaus Iohannis, vina este colectivă. Şi se împarte cu toţi cei ce, în subordinea lor, au ocupat funcţii-cheie la vârful statului.

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei de Maramureş