Necalificat cu studii

Elevii sînt supuşi unui exces de educaţie, au de suportat o avalanşă de informaţii şi se plictisesc şase ore pe scaun, dar inactivitatea ar fi şi mai rea, ar pierde timpul pe internet… Şcoala le dă preşcolarilor şi şcolarilor ceva de făcut, noi părinţii n-am putea să le umplem timpul mai inteligent. Finanţăm aşadar sistemul de educaţie de la bugetul public, însă îi cerem ministrului Educaţiei să axeze învăţămîntul strict pe competenţe!

Situaţia poate fi îndreptată, e nevoie de un manager public apt să clarifice situaţia în şcoli, pentru a obţine folos educativ cu costuri reduse. Sistemul a scăpat de sub control, are autonomie largă, depinde de consiliul local şi de minister/inspectorat, aşa că directorii şi cadrele didactice nu răspund pentru inactivitatea lor. (Statisticile sînt contradictorii, nimeni nu ştie cîte şcoli n-au autorizaţie sanitară, apă potabilă, WC, canalizare, curăţenie profesională…)

Şi liceele au scăpat de sub tutela autorităţilor, de vreme ce numărul claselor de învăţămînt profesional se menţine cu mult sub al celor de liceu. Raportul este 1:3, ar trebui să fie 3:1. În judeţul Maramureş, avem 41 de clase de profesională şi 119 de liceu, deşi pe piaţa forţei de muncă cererea este invers. Cum se face că domină liceele, iar şcolile profesionale stagnează? Mister total!

Din cei 5.000 de elevi care au absolvit clasa a VIII-a, 4.000 au fost înscrişi în clase liceale, unde primesc cultură generală, şi doar 1.000 de elevi, de regulă cu medii mici, învaţă o meserie şi primesc timp de 3 ani competenţe pentru piaţa muncii. Nu putem caracteriza calitatea educaţiei profesionale, bănuim că lipsesc atelierele, laboratoarele şi profesorii specializaţi (sînt atraşi de salariile din liceu), dar calitatea studiilor liceale este scăzută, de vreme ce jumătate dintre absolvenţi obţin diploma de bac.

Ministrul Educaţiei ar trebui să reprezinte interesul general, chiar şi interimarul ar trebui să vadă unde ajung banii publici (intoleranţa ideologică preşedinte-guvern duce la blocarea şcolilor). Strategia europeană prevede că elevii au nevoie de competenţe profesionale, însă la noi sistemul îi promovează fără să le asigure competenţe, deci banii publici sînt irosiţi. Cheltuiala per capita devine inutilă, fondurile acestea pot fi dirijate cu folos spre şcolile profesionale, pentru instrucţie practică. Şi bursa în bani e importantă.

Instabilitatea sistemului este generată şi de interimatul directorilor şi inspectorilor şcolari, concursurile pe post fiind urmate de contestaţii fără de sfîrşit… Statul a investit în modernizarea clădirilor şi a claselor, dar dacă managerul sistemului nu-i raţional, calitatea actului educativ va fi sub limita acceptabilă.

Grădiniţele au din 2019 o nouă programă, de care educatoarele au aflat ultimele. Clasele primare şi gimnaziul aplică aşa-zise portofolii şi examene de etapă, metode de evaluare nepractice. Nici situaţia manualelor nu-i bună (apare „mafia” editorilor), chit că varianta electronică, gratuită, ar trebui să ne mulţumească pe toţi.

Cu toate problemele, anul şcolar va începe în 9 septembrie, iar elevii tot nu vor iubi învăţătura, dar vor merge la ore. Doi din patru nu vor reuşi să acumuleze competenţele necesare pe piaţa muncii, iar despre cultură generală nu vorbim… Şcoala este un antidot împotriva plictiselii, elevii se deprind să facă ceva util şi frumos, progresează, se construiesc pe ei înşişi, în concurenţă cu colegii de generaţie.

A-ţi duce studiile la bun sfîrşit este o fericire, absolventul capătă o părere bună despre sine şi înţelege că reprezintă o valoare pentru ceilalţi. Elevii şi studenţii au succes dacă studiază ritmic, consecvent, cu un scop moral. Cei care învaţă în salturi vor ajunge muncitori necalificaţi (unii cu diplomă de bacalaureat sau facultate), îşi pot pierde stima de sine şi munca li se va părea plictisitoare, precum şcoala.

Autor: Nicolae Goja

Sursa: Graiul Maramureşului