Când marele Ștefan pleca la lupta cea mare,
Se-nchina împreună cu boierii în zale,
Treceau pe sub icoana de minuni făcătoare
Smeriți, monahii sfințeau oastea Mării Sale
Cu busuioc, rugând pe Domnul să fie biruitoare.
De câte ori Sultanul pornea spre cucerirea
Moldovei noastre, de-atâtea ori pierdea turcul -
Era ademenit în locuri strâmte cu-ncercuirea,
Din pământ ieșea vânjoasa țărănime cu arcul -
Ghioaga țintuită, făcându-i degrab' - adormirea.
Stefan Mușat - Cel Mare, după fiecare biruință,
Zidea o bisericuță, mulțumea lui Dumnezeu
Fiul lui Bogdan al doilea cu-a cerului voință,
Apără Moldova și creștinătatea mereu, tot mereu,
Scut divin în calea celor fără credință.
La cârma țării pe-atunci erau bravi conducători,
Mușatinii respectau a Domnului sfinte cuvinte:
,, Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte!"...
Boieri de viță din Voievozi nemuritori...
Slăviți în veci pentru fapte mărețe și sfinte.
Petru T.Grădinaru - Vadurile
La 2 iulie 2021 se împlinesc 517 ani de la moartea domnului Moldovei, Ștefan cel Mare
Și sfânt ( 1457 - 1504 ), personalitate marcantă a Evului Mediu românesc.
Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat în anul 1992, fiind prăznuit la 2 iulie, data morții sale.
Sursa - Internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu