Eminescu în limbile lumii

 

                                                                                          de Gheorghe Pârja

 Cultura română, finanțată de statul român cu țârâita, este privită ca orice marfă. Pandemia i-a dat statului prilejul de a stinge aproape toate luminile culturii din țară. De exportul de cultură română nu sunt preocupări evidente. Am scris, de multe ori, despre suferința că literatura română nu este cunoscută la reala ei valoare. Dar mai avem și gesturi vindecătoare. Salvarea vine tot de la Mihai Eminescu, prin opera căruia ne-am consolidat arhitecturile spirituale. Am avut șansa să întâlnesc mulți cetățeni străini care ne-au vizitat țara, mai ales Maramureșul. Când era vorba de valorile literaturii române, toți începeau cu Mihai Eminescu. Unii au făcut o profesie din studierea operei sale. L-au tradus în țările lor. Pe masa mea de lucru stă o asemenea mărturie. Antologia unui singur poem eminescian.

Ieșirea în lume, de data aceasta, s-a întâmplat la Kiev. Profesorul universitar Sergii Lucikanin, de la Universitatea „Taras Sevcenko,” din capitala Ucrainei, împreună cu Catedra de filologie slavă a Facultății de litere a Universității „Babeș Bolyai” din Cluj-Napoca, a avut fericita inspirație de a aduna într-o carte 38 de traduceri, în 15 limbi, ale poeziei lui Eminescu. „La steaua,” o capodoperă lirică a poeziei universale, cum o numește profesorul kievean. Lucikanin pleacă de la ideea că fiecare popor are câte un poet care îi întruchipează identitatea spirituală și o pune în conexiune cu poezia universală. Îi reprezintă gândurile, năzuințele, istoria și puterea cuvântului. Rușii îl au pe Pușkin, italienii pe Dante, germanii pe Goethe, englezii pe Shakespeare, americanii pe Whitman, francezii pe Baudelaire, ungurii pe Petofi, bielorușii pe Ianka Kupala, gruzinii pe Șota Rustaveli, ucrainenii pe Taras Sevcenko și așa mai departe.
Noi îl avem pe Eminescu, numit de critică poet național. Unii comentatori străini, buni cunoscători ai poeziei și gândirii sale lirice, îl pun în rândul marilor poeți ai lumii. Așa se vede și de la Kiev. Dar și din alte țări. Mă gândesc la Rosa Del Conte, unul dintre cei mai importanți eminescologi străini, cu merite incontestabile în acest domeniu. Exegezele riguroase și solid întemeiate, despre Eminescu și Absolut, sunt apărate cu erudiție și strălucire. Volumul lui Sergii, propune cititorilor, 38 de traduceri ale capodoperei eminesciene, „La steaua”. Două versiuni (una în ucraineană și alta în italiană) se publică pentru prima dată, fiind traduse special pentru cartea de care ne bucurăm. Traducătorii sunt poeți de prestigiu de la Iurii Kojevnikov, la Franyo Zoltan, de la Ramiro Ortiz (întemeietorul filologiei române în Italia ), la Ritas Boumi Papa. Este antologat și maramureșeanul Nicolae Malarciuc, cu o versiune în limba rusă.
Sunt incluse și două transpuneri ale poeziei în dialectul aromân, cel mai important dintre cele trei dialecte ale limbii române la sud de Dunăre. Singurul care îndeplinește efectiv și o funcție literară cultă. Transpunerea a fost realizată de George Perdiki și Ioan Cutova. Ideea alcătuirii acestui volum s-a născut la Sinaia, unde Sergii Lucikanin a participat la cursuri de limba română. Pe care acum o vorbește fluent, cunoscându-i subtilitățile. Asta a confirmat și la întâlnirile culturale din Maramureș, inițiate de scriitorul Augustin Buzura. Pentru a afirma caracterul universal al operei eminesciene, autorul cărții aduce argumentul scriitorului și cercetătorului rus, Iraklii Andronikov, care crede că: „importanța creației lui Eminescu depășește cu mult hotarele României; el a introdus poezia poporului său în circuitul poeziei universale. Fără versurile lui Eminescu, aceasta n-ar fi fost completă. Creația lui mișcă și învață pe oamenii lumii din toate continentele. Și totuși Eminescu nu ar fi putut să se nască decât pe pământul românesc.”
Prietenul Sergii Lucikanin a fost de mai multe ori în Maramureș. Cu el am cutreierat mai multe sate. Cu un prilej mi-a mărturisit într-un interviu: „Cine citește poezia lui Eminescu în limba română trăiește sentimentul rar al întâlnirii cu geniul. Eminescu pentru mine este expresia duhului românesc. La noi în familie, Eminescu este adorat. Mama mea, care este scriitoare și bibliotecară, îl iubește mult. Îi cunoaște opera poetică. De 15 ianuarie și de 15 iunie, mama organizează la bibliotecă expoziții de carte în cinstea lui. Poate și de aceea, cu cât studiez limba română, cu atât primesc mai mult inspirație divină.”