Să-mi steie cât se
pote la bunici,
Să-mi umble liberi
încă pe hotară,
Prin crânguri,
prin pădure și prin lunci.
Mănânce-o pălărie
de cireșe,
Frăguțe câte fi-vor pe-a lor cale,
Un rug de zmeur,
cât vor vrea agreșe,
Și mură dulce de
pe mal de vale.
Și-n vară-o zamă
bună de șălate,
O coastă cu jumeri
în miez de iarnă,
Sarmale cu păsat
și-un blid cu lapte
Și-o cepă verde
cu-n dărab de slană,
Un cozanac și-o
pâine la cuptor,
S-o mânce
bine-ntinsă cu unsoare,
Lichiu cu prune
și-apoi: Somn ușor!
Să doarmă
noaptea-ntreagă-n legănare.
Îmi meargă la
Crăciun cu colindatul,
La neamuri câte
sunt și la vecini,
La Paști să-mi
umble satul cu udatul
La preasfioase fete de creștini.
La slujbă fie-n zi
de sărbătoare
Închinători
icoanelor preasfinte,
La joc, dacă mai
e, la-nsurătoare,
La mort, botezuri,
zile însfințite.
Că ei sunt cei
ce-or duce mai departe
A neamului avere
ce-am avut,
Tradiții, datini,
obiceiuri, toate
Care ne țin legați
de moșii din trecut.
**
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu