MEDALION LITERAR - NELU DANCI

 

IA ROMÂNEASCĂ

(autor Nelu Danci, Plopiș-Maramureș)

 

Ia românească, o purta bunica mea,

Iar acuma chiar o poartă, toată familia,

Au început s-o îmbrace, tinerele fete,

Ce-s frumușele și cochete.

 

Când le vezi pe drum mergând,

Tot povestind și vorbind,

Parcă soarele răsare,

După ploaia asta mare.

 

Pe la noi prin Maramu',

Unde e mai fain locu',

Mândra frumos îmbrăcată,

Poartă ie, ca altădată.

 

Dar la noi în toată țara,

Ia se poartă, mai ales vara,

De la copii la bunici,

Toți poartă ia, pe aici.

 

Și e foarte apreciată,

Ia frumos îmbrăcată,

Admirată, prin străinătate

Și în Canada, măi fârtate.

 

MĂ GÂNDESC, MÂNDRĂ, LA TINE …

(autor Nelu Danci, Plopiș-Maramureș)

 

Mă gândesc, mândră, la tine,

De îți este rău, sau bine,

Acum e căldură mare,

Nu-ți trebuie nici mâncare.

 

Gândul meu la tine zboară,

Nu ești cumva bolnăvioară?

Că nu te-am văzut pe drum,

De trei zile și nici acum.

 

Ori cumva tu ai plecat,

Cu bărbatul la scăldat?

Adică să faceți baie,

Undeva, poate la mare?

 

Unde apa e foarte călduță,

Cum le place la mândruță

Și la tine mândra mea,

Te știu eu pe dumneata.

 

Că ești doamnă afurisită

Și îți place mult iubită

Și la munte ori la mare,

Dară nu cu orișicare.

 

Doar cu bărbățelul tău,

Să vă țină Dumnezeu,

Eu doar m-am băgat în seamă,

Dar tot ți-am luat, năframă.

 

 

E ÎNNORAT ȘI E SPRE SEARĂ …

(autor Nelu Danci, Plopiș-Maramureș)

 

E înnorat și e spre seară

Am un dor la inimioară,

Dar la nimeni eu nu spui,

Dorul meu și-al codrului.

 

Eu și codru mare fărtat,

La umbră el ma lăsat

Și eu lui i-am povestit,

Cu mândra cum m-am iubit.

 

Și el nu m-a spus la nime,

Unde am fost și cu cine?

De spuneam la prieten bun,

Era plin satu’ acum.

 

Unde am fost, cum am umblat,

Cu mândruța din alt sat?

Și atunci să-mi spui tu mie,

Cine e de omenie?

 

Prietenul meu cela bun

S-au codru verde, bătrân

Și amu judecați fiecare

Cine-i cel bun, nu codru oare?

 

 

MÂNDRA MEA E ȘTRENGĂRIȚĂ …

(autor Nelu Danci, Plopiș-Maramureș)

 

Mândra mea e ștrengăriță,

Seamănă c-o garofiță,

Dar n-o are fiecare,

Că nu crește pe cărare.

 

Cu zâmbetul ei frumos,

Mă face să cad pe jos,

Lumea mă crede beteag,

Nu știe că eu am drag.

 

Pentru această copiliță,

Frumoasă și fără fiță,

Ce cu ochii m-a vrăjit,

De nu mai dorm liniștit.

 

Noaptea mă trezesc buimac,

Nici nu știu ce să mai fac,

Nici nu pot s-o scot din gând,

Ori mie sete sau sunt flămând.

 

Mă trezesc și stau afară,

Cu mult dor la inimioară,

Poate trece ștrengărița,

Să-i țuc ochii și gurița.

 

Și de dor mie să-mi treacă,

Nimenea să nu mă vadă,

Că eu sufăr și stau jos

Și de nu-i locul frumos.

ȘOAPTĂ DIVINĂ...

(autor Nelu Danci, Plopiș-Maramureș)

 În șoaptă divină, eu îți șoptesc

Și cu dragoste din inimă,

Eu îți spun că te iubesc,

Căci tu ești cea mai bună.

 

La Sânziene-mi este gândul,

Că sunt cele mai frumoase,

Știți voi bine cum e rândul,

Dar sunt tare drăgăstoase.

 

Și numele este de poveste,

Nu găsești numai mai rar,

Că și tine nu mai este,

Doar pe la noi prin Chioar.

 

De acea eu vă spun,

Mândre ca și Sânziene,

Nu găsești pe orice drum,

Fie chiar și bănățene.

 

Și acolo sunt frumoase,

Pot să spun, în toată țara,

Tinere și drăgăstostoase,

Fie iarnă, sunt ca vara.

 

Adică, calde și înfocate,

De dragostea arzătoare,

De la noi, sau de departe,

De la munte, până la mare.

CODRULE, BĂTRÂNULE …  

(autor Nelu Danci, Plopiș-Maramureș)

 

Codrule amu nu-i bine,

Nici de tine, nici de mine,

Pe tine te taie austriacu’

Pe mine mă doare capu’.

Și suntem bătrâni de-amu

Nu mai suntem buni altu’,

Tu numai lemne de foc,

Iar eu să stau pe cojoc.

 

Și gândesc cum mai demult,

Cărări prin tine am avut

Și tu nu m-ai spus la nime,

Când mergeam cu oarecine.

 

Mi-ai fost prieten devotat,

Să stau jos tu m-ai lăsat

Și să beau chiar apă rece,

Din izvorul care trece.

 

Și sursură ușor, frumos,

Curgând la vale în jos

Și uite așa bătrâni și noi,

Povestim doar amândoi.

 

Eu gândesc când tânăr eram,

Prin tine cu drag umblam

Și amu tu ești tăiat,

Iar eu umblu supărat.

 

ZÂI PE STRUNE …

(autor Nelu Danci, Plopiș-Maramureș)  

 

Zâi* pe strune măi bădiță,

Cum îi place la mândruță,

Numai scurt și apăsat,

Ca la noi la joc în sat.

(*zâi – vb. a zice, să-mi zici)

 

Zâi pe struna cea mai groasă,

S-audă mândra de-acasă,

Trage și pe cea subțire,

Așa cum știi tu mai bine.

 

Că eu și cu mândra mea,

Într-una vom tot juca,

Să privească babele

Și s-auzi poveștile.

 

Voi striga și strigătură,

La jocul ce e la șură,

Voi bate podelele,

Până sar pingelele.

 

Mâine eu la târg voi mere,

Să-mi iau cizme pe plăcere,

Pe care eu să pot bate,

Când mă duc la joc pe sate.

 

Și să bat pe ele tare,

S-audă mândra din vale,

Cu care eu am jucat,

Când am fost la joc, fărtat.

 

VREME DE COASĂ …

(autor Nelu Danci, Plopiș-Maramureș)

 

A venit vremea de coasă,

Musai să mai șed acasă,

Numai eu cu nevasta,

Nu ne ajută nimenea.

 

Mândrele de-amu nu vin,

Toate spun că sunt bătrân

Și nu sunt bun de iubit,

Numai așa la cosit.

 

Și să întorc câte o pală,

Unde e umbra mai rară,

Soarele încet să-l bată,

Să nu se uște dintr-o data.

 

Și uite așa prietenii mei,

Lucrăm noi doi singurei,

Fără de nicio mândruță,

Fie cât de hărnicuță.

 

Eu nu ocărăsc pe nime(ni),

Sunt bătrân nu-mi șade bine

Și încetuc ’om tăt lucre,

Numai eu cu nevasta.

 

 

NORI DE PLOAIE SE ADUNĂ …

(autor Nelu Danci, Plopiș-Maramureș)

 

Nori de ploaie se adună

Și va fi iarăși furtună,

De-o săptămână și mai bine

Plouă într-una știți voi bine.

 

Izvorul de lângă casă,

S-a umflat și stă să iasă,

Cum a ieșit și mai hăt

Și-a făcut mare prăpăd.

 

Și a dus cu el la vale

Tot ce i-a ieșit în cale,

Prăpăd mare a făcut,

Pe unde el a trecut.

 

A rupt drumuri și livezi,

Așa ceva nu prea vezi,

Nimeni nu la stăvilit,

Până ploaia s-a oprit.

 

Timpuri rele se arată,

Cum a fost și altădată,

Că și omul este rău,

Nu crede în Dumnezeu.

 

Îi place doar veselia

Și uită ce-i omenia

Și nu face ce e bine,

Uită și să se închine.

 

La biserica din sat,

Unde a fost botezat,

Să se roage pentru toți,

Pentru el, pentru nepoți.

STAU LA GEAM …

(autor poet popular Nelu DANCI)

 Stau la geam, privesc pădurea,

Cum e albă și frumoasă,

Așa ninsă cum este ea,

Parcă este o mireasă.

 

Și muntele tot așa,

De zăpadă acoperit,

Unde se poate schia,

De cumva ești pregătit.

 

Tinerii merg ca să vadă,

Frumusețea de pe deal,

Cum se merge prin zăpadă,

Fără sanie sau cal.

 

Se distrează prin zăpadă,

Mai mare dragul de ei,

Multă lume se întreabă,

Oare noi, eram ca ei?

 

Tineri eram și noi odată,

Nu era spațiu amenajat,

Dar ne distram prin zăpadă,

Un lucru greu de uitat.

 

Tinerețea ni s-a dus,

Stăm la geam, cu drag privim,

Nu mergem pe deal în sus,

Că deja... îmbătrânim.

(8 ianuarie 2021, Plopiș-Maramureș)

 

 

PRIVESC LA CER …

(autor Nelu DANCI)

 

Privesc la cer și mă gândesc,

Oare cum va fi pe mâine?

Nu cumva mă îmbolnăvesc,

După mine ce rămâne?

 Nici căruță și nici cai,

Nici în sâsâiac bucate,

Doar o vacă și trei oi,

Dar o să le vând pe toate.

 

Căci acum cu pandemia,

Din casă noi nu ieșim,

Nu știm ce e omenia,

Nici la câmp nu mai muncim.

 

Și-atunci, te întreb pe tine,

Ce avem, că nu muncim?

Oare nu era mai bine,

Să muncim, ca să trăim?

 

Dar, este o vorbă din popor,

,,Peștele de la cap, se împute!”,

O spun guvernanților,

Că ei fac greșeli cam multe.

 

Lor le este încă bine,

Dorm la servici ca butucii

Și dau legi ce nu sunt bune,

Când se trezesc, ca și năucii.

( 4 ianuarie 2021, Plopiș - Maramureș).